5,468 matches
-
din trăiri și amintiri, stări de spirit, imagini și reacții. Existența se scrie prin acte, fapte și evenimente: „Mai dăm o pagină / Din cartea vieții noastre / Și nu știm ce-o să scrie / Nu avem cum ...” („Pagină”). O altă față a necunoscutului, dincolo de transformarea prezentului în cunoaștere, o identificăm în durată: „Cine știe câte pagini / Va avea cartea vieții ce-o trăim” („Pagină”). În acest sistem de referință, alcătuit din necunoscute, se acceptă introducerea unui criteriu de evaluare privind coerența și coeziunea: „viața e
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
lui Ov. S. Crohmălniceanu: „Arghezi este artistul stăpânit de o ambiție demiurgică“. În fond, Arghezi, afirmă Ov. S. Crohmălniceanu, „este poetul care caută absolutul cu ochii ațintiți spre cer“ și această căutare se face sub semnul incertitudinii sau sub semnul necunoscutului, ca în poezia Între două nopți, noaptea sugerând necunoașterea, fie a lumii interioare, fie a lumii exterioare, de către poet și Psalmii sugerează destinul aceluia care tinde spre cunoașterea absolută, dar pe care nu-l poate ajunge. Lucian Blaga va adânci
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
ajungem la cercetarea mediului acvatic, impropriu, mobil ca omenescul gând, făurindu-ne, mai întâi, nave, apoi, mecanisme de sondare a profundului marin. Mitul lui Iona, al chitului care l-a înghițit, o imprudență plătită, a pus în gardă asupra amenințărilor necunoscutului. Trepte în cunoaștere, navele au în plutire trăinicia „țărmului tăiat în sare”. Celeritatea le este mai mult interioară sau aparținând navigatorului care constituie alter-ego-ul lor. Într-un „văzduh de ceară”, constituția navelor este „frunzoasă”, ca pomii în livadă, semețe și
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
bogătașul Adam Wellington (care-i putea fi bunic) și se căsătorește cu acesta. Renunță la nume, la limba maternă și la trecutul său, considerând că și-a câștigat o nouă identitate, una interculturală. În 2004 primește un e-mail de la un necunoscut și constată că n-a uitat româna, că nu s-a izolat de numele Ana-Cristina și că trecutul pe care-l crezuse scos din viața sa are rădăcini profunde. Se înapoiază în România pentru a-l găsi pe necunoscut (care
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
un necunoscut și constată că n-a uitat româna, că nu s-a izolat de numele Ana-Cristina și că trecutul pe care-l crezuse scos din viața sa are rădăcini profunde. Se înapoiază în România pentru a-l găsi pe necunoscut (care scrie un roman „Relatare despre moartea mea”) și pentru a ieși din blocajul canadian. Moare/se sinucide, ispășindu-și singurătatea prin credință, după ce încercase același lucru prin iubire și ficțiune. A. Romanul nu alunecă involuntar către tema morții; dispozitivul
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
lemn a iesit asistență, supla și frumoasă, întreaga și nevătămata. Un ropot de aplauze răsplăți din plin pe maestrul ce făcea plecăciuni de mulțumire către public. În clipa aceea, parcă alunecând sau intrupandu-se dintr-o ceață ce inundase scenă, necunoscutul de lângă mine s-a apropiat de maestrul Uferini, care luat prin surprindere, nu a schițat nici un gest. - Oameni buni! Nu mai credeți în astfel de spectacole șarlataniste. Eu am crezut în aceste magii. Dar nimic nu este adevarat! În sală
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
buni! Nu mai credeți în astfel de spectacole șarlataniste. Eu am crezut în aceste magii. Dar nimic nu este adevarat! În sală, oamenii și, mai ales, copiii au început să se agite. De la galerie s-au auzit câteva proteste. Însă necunoscutul începu să cuvânte din nou, - În 1887, am organizat ședințe de spiritism în casa mea din Southsea. La masa rotundă chemăm spiritele. În toate acestea mă ajută fiul meu, Arthur. Cu vârful piciorului mișcă masă, să creadă cei prezenți că
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
stăpână pe granițe, Cred că v-aș putea chiar iubi Dacă mi-ați da libertatea ca la plecare, Să aleg o singură clipă din viață Pe care s-o locuiesc la nesfârșit. CA O PISICĂ PÂNĂ... Cu spaima ta de necunoscut și de suferință te-ai încolăcit ca o pisică într-un tablou pe ce mi l-ai vândut pe o promisiune halucinantă pe un tablou scris cu privirea repetat zilnic până capătă contur, până devine ramă, ca o pisică îmi
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
tăind aerul sus, deasupra marilor canioane. Asemenea este Benone Sinulescu. Trece de șaptezeci și șapte de ani, frumoși și lucitori ani, cu atât mai mult cu cât a minunat cu vocea pe mai obișnuiții, mai marii, mai înțelepții sau mai necunoscuții, oamenii simpli, ori savanții, ori plugarii, ori scriitorii, politicienii, președinții României. L-au stimat și îl stimează artiștii, l-a iubit și îl iubește neamul, l-au prețuit Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Fănuș Neagu și alții, lăsând mărturii despre aceasta
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
Lasă lumina să patrundă în ungherele ființei nemuritoare. Căldura universului să aștearnă speranța binelui în fiece colț al inimii ! Înalță piruete cu puterea gândului creator. Sună la ușile magiei cu tremurul ușor din vibrația ce pulsează în divinul suprem al necunoscutului. Ascunde cheia dorințelor în nectarul nepieritor al basmelor. În cutia vrăjită a visurilor, păstrează aspirațiile și crezurile tale căci ele sunt puterea și reușita călătoriei ce ți-a fost încredințată. Alungă durerea..nesiguranța ... teama. Ele sunt surorile vitrege, renegate, alungate
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
trupul meu, Precum se scurge curcubeul În roua dimineții... Îndepărtatele chemări, A le distinge, Nicicând eu n-am știut, Dar cineva, Tainic Mă cheamă-n depărtare, O depărtare cețoasă, virtuală... Și totuși, Plină de o speranță ascunsă. Alerg spre cineva necunoscut, din umbră Sunt voci, miros de primăvară, Pe malul celălalt, Malul dorit dar nevăzut. Alunecă lumini dar și umbre Și mă pierd... Mă pierd în vise și viziuni, Printre chemările altor îndepărtate lumi, Lumi minuni... O, inimă, Lumina gingașă din
MISTER... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341343_a_342672]
-
impune prin toate descrierile făcute cât și prin originalitatea limbajului, ca o meditație alungită spre cer, vorbind despre oameni cu ispitele lor, despre viața însăși și scopul acesteia pentru om, despre riscul multor excese care-l duce pe om în necunoscut. De atunci, am prins drag de Lisaveta Și ne-am mai pitulit în covercă Încă trei veri la rând și o toamnă Și mi-a mai cântărit la păcate. Noi ne frecăm de muieri și turbăm ca vărsatul de Vânt
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
Două de suferință Basarabia, 1812-2012”; Alexandru Ștefan Băișanu, Carmen Veronica Steiciuc ”Sol omnibus lucet”; Mihai Camilar ”Calendarul popular bucovinean”; Călin Brăteanu, Constanța Cristescu ”Ghidul Iubitorilor de folclor”, 2 volume; Vasile Posteuca ”Poeme prigonite”, îngrijită Ion Crețu; Constanța Cristescu ”Ciprian Porumbescu necunoscut”, Constanța Cristescu „Chemări de toacă”); - Spectacolul de Gală al ediției a VI-a a Festivalului Internațional de Folclor Autentic Românesc „SĂ-MI CÂNȚI, COBZAR”. Pe scena Filarmonicii Regionale din Cernăuți au urcat mai mult de 100 de artiști de toate
CENTRUL BUCOVINEAN DE ARTĂ PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE ROMÂNEŞTI CERNĂUŢI [Corola-blog/BlogPost/341437_a_342766]
-
HIEROFANIILE MIHAELEI CRISTESCU - O INCURSIUNE „PE TĂRÂMUL FERICIRII, DE LA CAPĂTUL LUMII” Autor: Loredana Tudor-Tomescu Publicat în: Ediția nr. 466 din 10 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Ce se întâmplă când două lumi se ciocnesc, când încerci să echilibrezi teamă de necunoscut cu speranța într-un „mâine” mai pastelat și mai plin, când rădăcina smulsă lasă, totuși, suficientă sevă pentru noi lăstari și muguri într-un loc cu o climă ciudată, fără “White Christmas”? Au loc revelații, ochiul se deschide spre înăuntru
HIEROFANIILE MIHAELEI CRISTESCU – O INCURSIUNE „PE TĂRÂMUL FERICIRII, DE LA CAPĂTUL LUMII” de LOREDANA TUDOR-TOMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341459_a_342788]
-
o răsunătoare Rugăciune, poeta găsește în sine forța de a vedea esența vieții: „natura, în juru-mi renaște“, „păsările-n codru ( ... ) le ascult“, „toamna cerne galben peste vii“ - iar acestea îi alungă din minte gândurile negre și din suflet teama de Necunoscut. La mai bine de trei decenii de când îmi amintesc că i-am citit prima poezie, lecturând Un strop de veșnicie, Titina Nica Țene îmi dă senzația unei voci lirice tinere, mereu proaspete, care și-a câștigat, în fața trecerii timpului, din
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
chiar și mucul de țigară de lîngă stâlp se folfila-se prin amintiri. Dar el, el era absent în acest peisaj mental ca fințare, doar în ale sale acțiuni mai pâalpâia prin teacurile de amintiri. - Domnișoară trezește-te ! îi spuse un necunoscut pe stradă ce nici macar nu se deranjă să se oprească după cele zise. Cum adică iși permite să îmi spună ... ce ? După doi pași se opri se întoarse transfigurată și spuse: - Cum vă permiteți să îmi vorbiți așa ? Sunt o
MÂNTUIREA II de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341994_a_343323]
-
doi pași se opri se întoarse transfigurată și spuse: - Cum vă permiteți să îmi vorbiți așa ? Sunt o femeie, nu vă cunosc, nu v-am atins și nu v-am apelat în niciun fel, cum vă permiteți să mă jigniți ? Necunoscutul la nici cinci pași de ea era oprit, dar ciudat era cu spatele la ea, de parcă căuta să o irite mai tare. O ascultă, ea vorbi, doi oameni pe stradă, ea către el, el către lume, vazut de sus era cearta a
MÂNTUIREA II de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341994_a_343323]
-
nemișcat precum o statuie. Vântul începu să prindă putere, oamenii își vedeau de a le lor trasee, clădirile ședeau sub povara viselor materializate iar copacii din jur începură să danseze. După căteva secunde ce părură a nu se mai termina, necunoscutul din stradă se întorse încet, nu schiță pe a sa față nici o grimasă și începu să pășească către ea în pași mici ritmici și hotărâți. Era atât de nervosa că nu era atentă la el defel, doar vântul o mai
MÂNTUIREA II de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341994_a_343323]
-
sfioasă sub îndrumarea unui bărbat care nu-și putea lua privirea de pe trupul ei. Imaginea de ansamblu scoțând în relief un sutien alb ca spuma care susținea doi bujori perfect rotunzi, apoi un abdomen rozaliu care reproducea emoția pașilor spre necunoscut ca până la urmă privirea necontrolată să alunece spre lenjeria tăinuitoare de alte secrete. -Am ajuns, dragă Mauve, acum te las în voie să înoți spre destinul tău dacă există așa ceva. Nu te speria, voi fi mereu în preajmă, încrede-te
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
în procesul de apariție a universului și vieții. Îmbrățișez a doua variantă pentru posibilitatea pe care o oferă de a găsi un sens al vieții. Pe de altă parte în fața morții, în cea mai cruntă disperare omul din cauza temerii în fața necunoscutului apelează la divinitate, sau măcar la o idee a ceva superior care îi poate face suferința mai ușoară. Este un instinct de conservare. Problema care apare este că această ”speranță” a fost monopolizată de către religie. Filosofia, chiar dacă se aventurează acolo
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
care strigă în disperare după ajutor nefiind auziți de nimeni ar fi victimele unui Dumnezeu odios, care ar putea interveni însă din rațiuni meschine nu o face. Astfel că rugăciunea nu este nimic altceva decât un ”efect Placebo”, autoinducție în fața necunoscutului având la bază frica și egoismul (pentru că ne afectează exagerat de puțin faptul că rugăciunile altora nu sunt ascultate, atâta timp cât ale Mele sunt ascultate, ba chiar găsim motive josnice, mințindu-ne ca noi merităm să fim ascultați). Faptul că există
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
să se apropie ca vrăjită. Un voinic se desprinde din flăcări și-i întinde mâna. Narcisa i-o prinde și fără cuvinte parcă plutesc pe aleea luminată de acel foc miraculos și ies din cimitir. Fata încercă să deslușească chipul necunoscutului, dar umbrele continuă să i-o învăluie în mister. Fără să-și dea seama se lăsă purtată pe o colină cu fânețe. Deodată făptura de alături, PRINȚIȘOR, își întoarse fața către ea și la lumina palidă a lunii zărește un
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
petalele sale... EXT. / PE O COLINĂ / ZI Prințișor și Narcisa sunt îmbrățișați în fânețe. Se trezesc. Bărbatul îi zâmbește și o sărută ușor. Femeia îi surâde fericită și se ghemuiește la pieptul său. NARCISA: M-am aruncat în brațele unui necunoscut... M-am îndrăgostit pentru prima oară!... Vreau să-ți cunosc viața, părinții, locurile natale... PRINȚIȘOR:(cu o undă de tristețe) Părinții mei nu mai sunt... Adevărul despre mine este straniu... Fata îl mângâie pe obraz. NARCISA: Ești iubirea vieții mele
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
implicare în social și fără ca aceasta idee să graviteze în jurul unor sărbători, campanii sau bani. Acțiune pornită din acordarea cu tonurile sufletului. Fără așteptări. Este un exercitiu și pentru mine, pentru că am să o fac detașat, conștient și benevol, unor necunoscuți. Voi posta în fiecare lună câte un articol legat de acest club, prin care am să aduc în față câte o poveste a unei persoane, care se consideră fericită. În paralel am să fac o singură acțiune, ceva, nu stiu ce încă
CLUB HAPPY de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342094_a_343423]
-
așa de grav pentru ei, li s-a mai întâmplat și au rezolvat problema printr-o simplă fugă dar, să fie jigniți, criticați, umiliți - asta era tragic. Mai rău decât un an de pușcărie. Pe deasupra i-a băgat în ceață necunoscutul Gigi Chioru și ce era aia execrabil. Ca șef de gașcă prinsă la furat, Balconistu simți nevoaia și se oferi din oficiu să reprezinte apărarea acuzațiilor și negocierea situației : - Zi și d-ta, acuma ! Na ! S-a întâmplat - s-a
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]