2,225 matches
-
V Cum se împacă însă ideea armoniei conștiinței noastre cu cosmosul, din prima mea carte, cu ideea apariției erei ticăloșilor din a doua, în care descriam o mutație catastrofică în conștiința actuală a omului? Nu se împăcau, dar nu mă neliniștii. Îmi spuneam că Gnoza va fi probabil actuală în clipa când dominația ticăloșilor va determina o reacție a partizanilor vechilor valori și noua religie sugerată de mine, după ce un puternic geniu o va prelua (fiindcă nu eram smintit să cred
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unde e... să stea acolo unde-o știu eu! Și n-a vrut, dar copiii mureau de curiozitate..." "Da, zisei, a spus adineauri ceva foarte adevărat, că omul nu mai e același după ce descoperă ceva. Asta într-adevăr ne poate neliniști: dacă nu mai e același, e în bine sau în rău? Înainte omul era mai mult un aventurier în căutarea fericirii, astăzi a devenit un aventurier în spirit, vrea neapărat să afle, cu mijloacele științei și nu prin pură speculație
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
neștiută, în afară, ca un straniu reflex... Așa mi-au părut că arătau toți colegii, chiar și cei mai buni, în săptămânile care au urmat după acea sinistră ședință... Nu mă ocoleau, dimpotrivă (firește, unii mă ocoleau), dar eram foarte neliniștită la gândul că dacă ședința s-ar relua (cu mine sau cu alții) ei tot n-ar ieși din pasivitate, de teama riscului că puteau fi la rigoare exmatriculați toți și viața lor ar fi luat un cu totul alt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la cârciumioara din cartierul meu. Îți convine? Sau ai vrea să mănânci acasă?" "Daaa, zise, la cîrciumioara! Îmi convine perfectamente. Plecăm împreună de-aici, nu?" "Bineînțeles, dacă nu te deranjează că o să fim văzuți de gaițele de sus!" "Daaa, se neliniști deodată, dar mai mult simulând, nu e bine să fim văzuți, chiar plec în biroul meu (și se ridică), așteptăm mai bine un sfert de oră să se care ele și pe urmă plecăm și noi."' PARTEA A NOUA I
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
erau captive în penumbră. Fără să-și ia ochii de la sol, izbi cu pumnul în panoul ușii. Dar izolarea acustică înăbușea loviturile. Era normal ca un bloc operator să fie insonorizat. Nu era de dorit ca niște urlete neașteptate să neliniștească vreun colon impresionabil, în trecere pe acolo. Cu Newt alături se îndepărtă de ușă și se plasă în spatele geamului de observare care dădea în culoarul principal. Încumetându-se să-și ridice privirea de la sol, se întoarse și strigă: ― Hei!... hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
priviră. Măcar nu mai aveau de așteptat. Evenimentele se vor precipita. ― Începe sezonul de vânătoare, zise caporalul. ― Voi doi, veniți înapoi, strigă Ripley la infanteriști. Replierea imediat în centrul de exploatare. Hudson și Vasquez făcură cale întoarsă. Comtehul arunca priviri neliniștite în tunelul obscur pe care-l abandonau. Detectorul afirma ceva, ochii lui ― altceva. Nu era normal. ― Semnalul ăsta este fantezist. Poate că e vreo interferență, sau altceva. Poate un arc electric intermitent, pe undeva. Detectez mișcări de peste tot, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și Patricia, Crang și Leej, femeia care ghicea Viitorul, și... Pauză! Alungarea acestor amintiri. Sau mai degrabă înțelegerea că ele nu aveau nici o legătură evidentă cu această beznă ca smoala. Cum am ajuns aici? Nu era un gând care-i neliniștea, dar era o întrebare normală... Evident, nu era nevoie de neliniște, sau teamă de orice fel. În fond și la urma urmei, în orice moment putea vizualiza una dintre numeroasele zone ale memoriei sale: suprafața unei planete, sau podeaua unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Scânteia din anul 1944 oferă un spectacol fulminant și din acest punct de vedere. Aproape în fiecare argument sunt presărate generalități, abstractizări și noțiuni colective, în definirea cărora se întâmpină întotdeauna greutăți. Poate tocmai de aceea nimeni nu se mai neliniștește cu privire la sensul lor. Una dintre aceste noțiuni cu o îndelungată carieră și care a servit celor mai diverse scopuri este cea de popor. Scânteia, de exemplu "exprimă aspirațiile poporului", Armistițiul de la 23 august 1944 asigură "fericirea, libertatea și bunăstarea întregului
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Wolff (Psychologia empirica, 1732). Deoarece, în timp ce renascentiștii îl experimentaseră în mod direct, fără a conștientiza complet și fără a teoretiza deloc acest fapt, cultivându-l fericiți în libertatea și plenitudinea vieții și a naturii (sau, se poate adaugă, manifestându-l neliniștiți în condițiile exilului politic, care induce dorința de afirmare și stimulează degajarea potențialului personal), secolul al XVIII-lea l-a supus cu adevarat reflecției 57 punând în lumina subiectul interior. Fără de care, spune acest autor, de fapt nu se poate
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
consecvente nu puteam lega. Așa mi se pare. Însă, după ce crizele se potoleau, deveneam iar sănătos și puternic, cum sunt acum. Mi-aduc aminte: tristețea din sufletul meu era insuportabilă; chiar îmi venea să plâng; mă tot miram și mă nelinișteam; mă deprima groaznic faptul că toate îmi erau străine; asta am înțeles-o. Ceea ce era străin mă ucidea. Mi-amintesc că din această beznă m-am trezit cu desăvârșire într-o seară, la Basel, tocmai când intram în Elveția, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ghes nici o chemare? întrebă Alexandra. — La început, chiar la început, îmi dădea ghes să plec și mă apuca o mare neliniște. Mă tot gândeam cum voi trăi; voiam să-mi pun la încercare destinul, mai ales în anumite clipe eram neliniștit. Știți că există asemenea clipe, mai ales în solitudine. La noi, acolo, era o cascadă mică și cădea de sus, din munte, ca un fir de ață subțire, aproape perpendicular; era albă, vuitoare, înspumată; cădea de sus, dar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întorc de unde am plecat să-i povestesc lui Ippolit. Fără îndoială, veți fi primit, nu vă fie teamă! Nastasia Filippovna e grozav de originală! Urcați pe scara asta, la etaj, o să vă arate ușierul! XIIItc "XIII" Intrând, prințul era foarte neliniștit și se străduia din răsputeri să-și facă curaj. „Cel mult, se gândea el, n-or să mă primească și or să-și închipuie ceva urât despre mine sau, poate, mă vor primi și-și vor râde de mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
are fizionomia întregii voastre familii și a modului vostru de viață; dar întreabă-mă de ce am ajuns la concluzia asta și n-am să știu cum să-ți explic. E o aiureală, desigur. Chiar mă tem că tocmai asta mă neliniștește atât de mult. Mai înainte nici nu m-am gândit că stai într-o casă ca asta, însă, de cum am văzut-o, mi-am și zis: „Păi tocmai așa trebuia să fie casa lui!“ — Vezi! râse vag Rogojin, neînțelegând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt decât cazuri deosebite, pe când aceștia doar... se înșală... Numai că n-aș fi vrut aici, de față cu toată lumea. Scuzați-mă, Lizaveta Prokofievna, vor intra, vi-i arăt, apoi îi conduc în altă cameră. Poftiți, domnilor! Era mai degrabă neliniștit de alt gând care îl chinuia. Se întreba: oare n-o fi pus cineva dinadins la cale această tărășenie, potrivind-o anume la această oră, în această seară, ca să fie de față chiar acești martori și n-o fi aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
noii harababuri din casă. Dar vedea clar că tatăl lui caută cearta cu lumânarea clipă de clipă și în orice loc, vedea că s-a schimbat deodată atât de mult, încât nu mai semăna deloc cu cel dinainte. Îl mai neliniștea și faptul că în ultimele trei zile bătrânul nu mai pusese strop de băutură în gură. Știa că s-a despărțit și chiar s-a certat cu Lebedev și cu prințul. Kolea de-abia se întorsese acasă cu două litre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generalul, care se pomenise deodată lângă prinț și remarcase extrema atenție cu care asculta acesta discuția. Până atunci îl întreținuse pe generalul care îi era șef, dar observase de mult rezerva excesivă a lui Lev Nikolaevici și începuse să se neliniștească; voia să-l implice într-o oarecare măsură în discuție, arătându-l și recomandându-l astfel pentru a doua oară „persoanelor de vază“. — Lev Nikolaevici a fost copilul de suflet al lui Nikolai Andreevici Pavlișcev, după moartea părinților săi, plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
noastră rusă, trebuie să ne punem în fruntea lor și ar fi cazul să nu se mai susțină la noi că predica lor este elegantă, cum a spus cineva adineaori... — Dar dați-mi voie, dați-mi voie! spuse, grozav de neliniștit, Ivan Petrovici, uitându-se în toate părțile și chiar începând să se teamă. Ideile dumneavoastră sunt, desigur, lăudabile și pline de patriotism, dar totul este exagerat în cel mai înalt grad și... chiar ar fi mai bine să renunțăm... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ies întâmplător în cale. Dar se citea pe chipul ei dacă trebuie s-o fac „negreșit“ sau nu. Mi-a aruncat o privire, de mi-a stat inima în loc... După alte câteva întrebări, prințul, deși nu mai află nimic, se neliniști și mai mult. Rămânând singur, se întinse pe canapea și începu iarăși să se gândească. „Poate că vor fi având vreun musafir până la ora nouă și îi e frică pentru mine, nu vrea să mai fac cine știe ce năzbâtie“, inventă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cuprinse camera cu privirea; dezgustul i se întipări vizibil pe față, ca și cum s-ar fi temut să nu se murdărească aici. Cu gesturi mașinale, își aranja veșmintele și într-un rând își schimbă chiar locul, mutându-se cu un aer neliniștit spre capătul canapelei. Puțin probabil ca aceste mișcări să le fi făcut în mod conștient, dar tocmai de aceea comportamentul ei amplifica jignirea. În sfârșit, privi ferm și drept în ochii Nastasiei Filippovna și citi pe loc tot ce licărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unificabil sub semnul fundamentalei - după părerea noastră - obsesii a dinamicii absolute a spiritului, a unei disponibilități fără frontiere, a unei libertăți debușând în utopie. Ruptura de „convențional” și afirmarea noutății radicale, trecerea în prim plan a „manifestării vitale” și a „neliniștii spirituale”, în raport cu expresia literară amenințată, mai devreme sau mai târziu, de încremenirea în „formula” oficializată, definirea poetului ca „explorator” pornit în căutarea unui „pământ virgin”, modelarea - în funcție de aceste date - a procesului receptării operei și conturarea unei specifice atitudini sociale, de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exaltare în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mâinilor”... Voronca împinge în felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic romantică, reactualizată de suprarealiști. Printr-o particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
amintirea realului destructurat, niciodată pierdută, coabitează cu aspirația spre un altceva, eliberator. Refuzând cantonarea în real, subminându-l prin forța de subversiune a imaginației, dar refuzând și „rezultatul”, imaginarul ca punct terminus și definitivă rezolvare a contradicțiilor eului (de unde exaltarea „neliniștii”, „eșecului oricărei întreprinderi”, a „slăbiciunii” funciare a scrisului), poetul caută, în mod aparent paradoxal, momentul intermediar, de tranziție, fiind interesat de fapt de procesul însuși al constituirii imaginii, ca dislocare a „obiectului” din ordinea realității date și, în același timp
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă întrevăzută în fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămâne însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizând mereu inițiativele transfiguratoare, pândit de conștiința eșecului și a însingurării. E ceea ce îl și individualizează ca spirit neliniștit în exaltările sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur, - cum avertizam de la început - că nu se încadrează fără rest speciei „poemului”, cel puțin în structurile moștenite ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lor, încât e greu de spus care dintre ele e cauza celeilalte sau consecința ei. Oricum, reveria totalei îmbrățișări a lumii străbate ca laitmotiv poezia, de la optimista, euforica invitație la „balul” integralist din primele volume de factură avangardistă, până la apelurile neliniștite din Petre Schlemihl sau din Patmos. Ea își găsește din loc în loc formulări cvasiprogramatice care sintetizează într-un fel, „concluziile” unei practici a creației ce înțelege să avanseze în solidaritate cu reflecția asupra ei. „Fiecare cuvânt aduce un anotimp un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
gestului lor trebuie Însă explicată În mod nuanțat. În primul rând, ea nu poate fi pusă pe seama asumării unor convingeri și atitudini politice explicite, chiar dacă nu putem exclude, În totalitate, nici existența unor asemenea opțiuni. Expuși sumar, principalii factori care nelinișteau conștiința soldatului din Italia erau următorii: depărtarea, Înstrăinarea și dorul de casă; sentimentele pacifiste inerente psihologiei țăranului-soldat; tentațiile pe care le ofereau apelurile la dezertare (grefate pe terenul prielnic al primilor doi factori și susținute de mirajul banilor); apoi, experiența
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]