5,047 matches
-
8-10 ani copilul este apt să stabilească raporturi între diferitele elemente ale obiectelor observate, poate discerne cauzele. La această vârstă se manifestă capacitatea de a observa, ea devenind susceptibilă de dezvoltare prin exersarea prilejuită de învățarea bazată - masiv - pe cunoașterea nemijlocită a fenomenelor. Intuiția îndeplinește o funcție de mijloc și în același timp de dezvoltare a cunoașterii. Viața afectivă dobândește mai multă stabilitate și echilibru. Jocul și activitățile motrice rămân pe primul plan, pentru ca, ulterior și treptat, locul lor să fie preluat
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
statutul exemplului diferă în funcție de vârstă. Copiii imită cel mai mult la vârstele mici, ocazie cu care asimilează cele mai multe comportamente. Învățarea prin imitare, care este frecvent utilizată, constă în reproducerea unor acțiuni și structuri motrice prin imitarea acestora direct prin vizualizarea nemijlocită sau cu ajutorul unor mijloace audio-vizuale (L. Mihăilescu, N. Mihăilescu, 2002, pag. 22). Avantajele metodei : * posibilitatea de a folosi mijloace audio vizuale în învățare; * posibilitatea de a executa în același timp cu profesorul. Dezavantajele metodei: * imitația nu poate fi realizată la
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
care consulta, atunci evaluarea diagnostică se realiza relativ simplu în funcție de simptomatologia prezentă, dar și ca diagnostic pozitiv sau atitudine terapeutică. Atât timp cât medicina a fost considerată artă, modelul tratamentului de la om la om, de la medic la pacient s-a dezvoltat, prezența nemijlocită a terapeutului era absolut necesară, el fiind psihiatru, bărbier, spițer, chirurg, dentist, moașă și cioclu. S-a teoretizat mult, dar puține au fost disponibilitățile majore de vindecare ulterioare. Pe rând: descântecele băbești, ventuzele, sângerarea și altele de acest fel au
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
faza de implementare (de introducere) a lor; 3) în faza asimilării și funcționării ca atare a acestora. Fiecare dintre aceste faze presupune prezența unor fenomene și probleme deosebite în rezolvarea cărora fie sfatul sau sugestia psihologului, fie acțiunea sa directă, nemijlocită ar fi deosebit de utile. 4.1. Activitățile psihologului în faza de proiectare a structurilor organizatorice În faza de proiectare a structurilor organizatorice, psihologul ar putea interveni pe mai multe direcții. În primul rând pe direcția stabilirii ponderilor diverselor activități (funcții
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și accentuează trei elemente esențiale ale conducerii: grupul, influența, scopul. Din perspectiva psihologiei sociale, conducerea apare ca un raport psihosocial. Și este firesc să fie așa, deoarece nu putem vorbi despre conducere în afara relațiilor concrete dintre oameni, fie ele directe, nemijlocite, de tipul „față în față”, fie indirecte, realizate prin intermediari. Interacțiunea dintre oameni generează intrarea în funcțiune a unor relații intersubiective (de comunicare, de intercunoaștere, relații socioafective sau de subordonare, de dependență etc.) care, organizându‑se și ierarhizându‑se, dau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
decizie, ci mai degrabă influența părților implicate asupra deciziei luate (ibidem, p. 43). # Și în legătură cu conceptul de participant trebuie făcute o serie de precizări. La prima vedere, am fi tentați să considerăm că participant este orice persoană care face parte nemijlocită (și fizică) din organizație și care, prin activitatea ei directă și indirectă, contribuie la realizarea scopurilor organizaționale. Altfel spus, participant este persoana care influențează deciziile. Ce se întâmplă însă cu persoanele care nu sunt membre ale organizației, dar care, în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
întinde pe perioada anilor ’80-’90, ar putea fi caracterizată ca etapa maturizării teoretice și a analizei multilaterale, sistemice a participării. În anii ’40-’50, teoreticienii din științele comportamentului încep să intuiască și apoi să dovedească experimental că implicarea directă, nemijlocită a oamenilor în dinamica grupurilor, mai exact în stabilirea scopurilor, în realizarea comună a activităților, în evaluarea rezultatelor obținute etc. este mult mai benefică decât simpla asistare la activitate. Se observă că atunci când salariații participă la luarea unor decizii care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cel al participării muncitorilor nu doar la sugerarea unor măsuri ce urmează a fi luate (ca în prima fază), ci chiar la hotărârea acelor măsuri (ca în faza a treia, când singuri și-au stabilit ritmul de lucru). Participarea directă, nemijlocită, activă a muncitorilor a permis implicarea și motivarea lor situațională mai pregnantă, cu repercusiuni dintre cele mai favorabile asupra productivității muncii. L. Coch și J.R.P. French Rolul participării muncitorilor la procesul luării deciziilor apare la fel de evident și într-o cercetare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
depășindu-se dificultățile majore de ordin metodologic. Curând chiar s-a ajuns la exagerarea la care ne-am referit ceva mai sus, arătându-se că satisfacția nu numai că presupune și corelează pozitiv cu performanța, dar este cauza ei directă, nemijlocită, imediată. Care dintre cele două poziții este corectă? Se pare că în forma în care sunt concepute, nici una. Fiecare dintre ele apar și sunt justificate în anumite tipuri de condiții tehnologice, sociale și psihoorganizaționale. Astfel, dacă munca este simplă, repetitivă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
insatisfacția oamenilor în muncă. Satisfacția și mai ales relația dintre ea și performanțele muncii au fost cercetate atât din perspectiva psihologiei sociale generale, cât și din perspectiva psihologiei organizaționale. S-a crezut chiar că satisfacția este cauza directă, imediată și nemijlocită a performanței. Dacă în 1955 această părere era foarte răspândită, astăzi se consideră că satisfacția, deși legată de performanță, este doar una dintre cauzele ei posibile. Faptul că între aceste trei componente există o strânsă legătură nu poate fi, desigur
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
reper în modelele burnout-ului. Modelele burnout-ului centrate pe coping încearcă să depisteze și să argumenteze rolul pe care coping-ul îl joacă în raport cu burnout-ul. Până în momentul de față s-au conturat trei poziții explicativ-interpretative distincte: Una dintre ele postulează influența directă (nemijlocită) a coping-ului asupra burnout-ului, ceea ce înseamnă că de influența coping-ului beneficiază absolut toți lucrătorii, indiferent de factorii stresori, dar că el nu reduce burnout-ul indivizilor mai expuși acelor factori stresori. Cu alte cuvinte, strategiile de coping și factorii stresori sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
angajați, acționari, segmente de public ce interesează organizația). o A desfășura o agresivă campanie publicitară. Raportată la percepția realității de către un individ sau un grup social, imaginea unei organizații se realizează în două câmpuri: a) un câmp al vizibilității proximale (nemijlocite), în care realitatea unei organizații este percepută prin contact direct; are dimensiuni reduse, fiind dependentă de poziționarea individului în spațiul social și de sistemul lui de referință; b) un câmp al vizibilității distale (mijlocite, mediate), care îl depășește pe primul
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
ar fi casta căreia Îi aparțin, și a rămas figura emblematică a „nonviolenței active” (ahimsa). Trebuie să reținem și personalitatea lui William Carlos Williams (1883-1963), medic și estet care a căutat să scape de „angoasa civilizației” prin scris. Experiența sa nemijlocită, acuitatea percepțiilor sale, hazardul Întâlnirilor și reflecțiilor sale sunt sursele principale ale creațiilor acestui autor. Williams respinge „cultura tradițională” În favoarea unei culturi care ar fi doar acțiune și invenție, declamând liric că „locul poemului este lumea”. La numele acestor pionieri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să se dovedească În stare să se adapteze. Putem califica asemenea societăți drept «complexe», În sensul că membrii lor trebuie să posede competențele necesare ș...ț pentru a face față acestor situații ș...ț. Principiile justeții nefiind compatibile În mod nemijlocit, prezența lor În același spațiu antrenează tensiuni care trebuie resorbite pentru ca acțiunea să-și urmeze cursul În mod normal” (Boltanski și Thévenot, 1991, p. 266). În acest punct, apelul la Drept sub forma sa pluralistă se dovedește indispensabil. O influență
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
colective. Construcția identitară Același și celălalt. În lucrarea sa Soi-même comme un autre, Paul Ricœur se desprinde de eul suveran și transparent al lui Descartes ă un eu care cugetă (Cogito, ergo sum) și care are despre sine o intuiție nemijlocită ă și propune un sine Înrădăcinat În istorie, despre care nu avem decât cunoștințe indirecte (prin semne, simboluri, texte etc.). Identitatea sinelui, trecând prin proba istoriei, Îmbină permanența și schimbarea. Anumite trăsături sunt stabile: caracterul, definit de Ricœur ca „ansamblul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
putea citi textul pentru a-și da acordul final și pentru a face unele schimbări sau corecturi, dacă e necesar. Poate aspectul cel mai semnificativ este că, atunci când veți fi încheiat interviul de tip povestea vieții, veți ști, în mod nemijlocit, cum e această experiență și că este, într-adevăr, una dintre cele mai puternice interacțiuni interpersonale posibile. Este o experiență pe care amândoi o veți prețui, care vă va influența pentru mult timp de acum înainte. 4. INTERPRETAREA INTERVIULUI Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
imaginea de sine a locutorului. În mod necesar, această imagine discursivă a sinelui este marcată de stereotipii cunoscute atît locutorului, care le actualizează, cît și auditoriului, care le receptează și le interpretează. Potrivit lui D. Maingueneau, etosul discursiv este în relație nemijlocită cu o imagine prealabilă pe care auditoriul o poate avea despre locutor, căci, de obicei, există o reprezentare a persoanei locutorului anterioară actelor de vorbire și, deseori, această reprezentare stă la baza imaginii pe care locutorul și-o construiește prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gîndire, atunci cosmosul, lumea obiectivă, devine antropocosmos, lumea cunoscută de om cu participarea proprie la această cunoaștere. În mod evident, lumea cunoscută și participarea la cunoaștere se particularizează în raport cu comunitățile umane delimitate de mijloacele denominative ale limbii, încît din relația nemijlocită dintre aceste mijloace și această lume, fiecare comunitate are propriul glosocosmos. Astfel, limba umanizează natura, mediul cosmic, care din existență exterioară omului, devine interioară lui. Mai mult, chiar în cazul aceleiași comunități, fiecare vorbitor, deși se raportează la același glosocosmos
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și proceselor ce se pot percepe cu simțurile, prin urmare, ca fiind raportabile la un corp, la întindere, la deplasare etc. În mod evident, prin conținutul și prin forma lui, acest cuvînt este un termen care se află în relație nemijlocită cu termenul materie și cu categoria pe care o denumește, însă, în teoria lingvistică, atît materialitate, cît și materie sînt, de asemenea întrebuințați, căci poate exista, la fel ca în filozofie, o orientare cognitivă denumită materialism. Din punct de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
această interpretare, se poate constata că arbitrarul nu este atenuat în cazul unor cuvinte compuse sau derivate, căci motivarea "relativă" care se admite uneori în asemenea situații este una care ține de sistemul înglobant (sistemul lexical), iar nu de relația nemijlocită dintre expresie și conținut. V. actualizare, arbitrar al semnului, iconicitate, semn, simbol. SAUSSURE 1916; BLOOMFIELD 1933; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN MULTILINGVISM. Situația în care două sau mai multe limbi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și nici științele cognitive nu sînt în măsură să explice programele polisemiei lexicale și reglările lor automate în discurs, în funcție de cotext și de context. Uneori, se folosește sintagma program de frază pentru a denumi, dincolo de programul de sens, dar în nemijlocită relație cu el, alcătuirea frazelor sau enunțurilor, pornind de la anumite modele. O atenție specială este acordată în unele lucrări programului narativ, care reprezintă o sintagmă elementară a sintaxei narative de suprafață, constituită dintr-un enunț al acțiunii ce vizează un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. MT REFERENT. Se numește referent obiectul, fenomenul sau procesul din realitatea extralingvistică la care trimite semnul lingvistic, așa cum a fost delimitat de experiența unui grup uman. Referentul (sau desemnatul) nu trebuie conceput ca un dat nemijlocit al realității, deși unele lucruri par a fi delimitabile în același mod în toate spațiile culturale. Pe de altă parte, existența unui raport între semne și realitatea extralingvistică nu trebuie identificată cu însăși existența referentului, deoarece unele semne se pot
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în interiorul cărora se manifestă la nivelul conținutului și al expresiei limbajul poetic. Stilul religios realizează perspectiva identității cuvîntului cu creatorul, aflat uneori în ipostaza de salvator sau de nimicitor, ori cu mijlocul creației, aflat în serviciul omnipotenței divine. Prin legătura nemijlocită dintre limbă și gîndire, cuvîntul este identificat cu gîndirea însăși sau, fiind unicul ei mijloc material de manifestare, este considerat corespondent și aplicat gîndirii. Din acest motiv, atitudinea față de cuvînt este specială în cazul stilului religios: cuvîntul fiind marcat de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anumite criterii sau combinații de criterii, dar, cu toate acestea, nu se are în vedere și o clasificare pornind de la natura relației cu obiectul discursiv, prin care să se facă distincția între discursul originar (sau genuin), care are o relație nemijlocită cu o stare de lucruri din realitate, și discursul asistat (sau dirijat), care este inițiat de un alt discurs, de la care preia obiectul, iar uneori și modelul de alcătuire, relația cu o stare de lucruri fiind în acest caz mijlocită
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Stăniloae. Recunoaștem în hiliasm influența mesianismului iudaic care așteaptă aici, pe pământ, restabilirea împărăției poporului ales odată cu venirea unsului lui Dumnezeu. În general hiliasmul/chiliasmul înseamnă așteptarea unei viitoare "desăvârșiri provizorii a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ printr-o intervenție nemijlocită a lui Hristos cel înălțat"39. Tocmai acest provizorat este veriga slabă a hiliasmului, pentru că ceea ce face Cel Desăvârșit nu poate fi decât desăvârșit, adică definitiv. Totuși, trebuie să menționăm că și Sfântul Irineu, probabil sub influența Sfântului Iustin Martirul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]