5,657 matches
-
vatra unde tăciunii răgăliilor de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co....., și a rămas cu ochii deschiși ca o bufniță prevestitoare de nenorociri. - Să-l ierte Dumnezeu!... a mai îngânat preotul. Dinule, să te-ngrijești tu de toate cele trebuitoare îmormântării... A fost un om bun și respectat de toți oamenii care l-au cunoscut. Ești cumva rudă cu Andrei? - Nu, părinte. - Cum
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
noaptea-n cap. Am sărit poarta și, când am ajuns în pridvor, mi-a mirosit a lână arsă. N-am mai stat pe gânduri, și am spart ușa. Era întins pe vatră, și gemea de ți se rupea inima. - Ce nenorocire căzu pe capul lui!... parcă-i un blestem pe casa asta? Spuse țârcovnicul Predoiu Ilie, și se închină de câteva ori. - Cum de n-a luat foc întreaga casă? Se întrebă părintele, care-și scotea patrafirul. - A avut pantaloni și
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
spre dolari și IAD, îndată-ndată!. . . =Detroit - Michigan - USA - 5 OCTOMBRIE 2003= Versuri scrise cu amărăciune în suflet și-n gând. Azi, 5 octombrie 2012, după nouă ani, constat cu durere în suflet că și la noi au ajuns toate nenorocirile ce dezumanizează ființa umană. Încotro, omule? Încotro, umanitate? Referință Bibliografică: La voi și...la noi / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 662, Anul II, 23 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
în: Ediția nr. 659 din 20 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Cade toamna și mânjește Cer, pământ și apă-n griul Morții care prevestește Disperarea și pustiul... Frânge toamna lumea-n două: Viață-moarte, frunză-cruce... Cine să mai știe, nouă, Ce nenorociri ne-aduce?!... Sfarmă toamna-n coji lumina, Lumea-n beznă e o groapă Învelită de cortina Nictitantă ca o pleoapă... Surpă toamna-n plăgi diforme Și-n caverne-adânci de carne Peșteri de stafii și forme Diabolice cu coarne... Toacă toamna
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
disperare pierderea suferită, un bărbat înnebunit de durere că nu-și putuse salva fetele de la înec, văzându-le cum sunt înghițite de ape. În urma carului funerar o femeie gârbovită de ani și de neajunsuri, bunica fetelor, vărsa lacrimi amare pentru nenorocirea lor. Nimeni nu va ști vreodată dacă pe cei doi soți i-a ajuns un greu blestem, rostit de mama în vârstă când a fost abandonată, sau a fost Dreptatea Divină. Sătenii spun că i-a ajuns blestemul mamei abandonate
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
la inimă, de cald, de talentat și de săritor când sângele ne fierbe ... dar ne fierbe greu ... Și pe cât de pricinoși suntem, pe atât de solidari suntem, mai ales când dumnezeu ne trece prin cazne grele colective, când ne bântuie nenorocirile și durerile ... Dar, iată, dovedim că la frumos și bine, simțind colectiv pozitiv, și aspirând măcar la binișor, o parte dintre noi putem fi uniți și creativi, așa cum am dovedit câteva sute dintre noi, prin această lucrare colectivă, unică în
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
colectiv pozitiv, și aspirând măcar la binișor, o parte dintre noi putem fi uniți și creativi, așa cum am dovedit câteva sute dintre noi, prin această lucrare colectivă, unică în lume. O durere comună rămâne: trecem cu toți prin aceeași mare nenorocire, doar că o suportăm fiecare în parte, cum putem, pe bucățele, zi de zi: este vorba de soarta Țării și a Neamului nostru, de destinul nostru mârșăvit și deturnat în așa măsură, încât un întreg popor am ajuns la mâna
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
Iluziile pierdute” ale lui Balzac, constituie o frescă a societății franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea, urmărind destrămarea visurilor, a idealurilor oamenilor, în societatea abjectă în care se trăia. Într-una dintre cărțile sale afirma: „Fericirea are nenorocirea să pară ceva absolut”. Să ne amintim și de romanul „Moș Goriot”, în care tânărul Rastignac și bătrânul Goriot trăiau într-o lume dominată de bani, iar cele două fiice profitau de Moș Goriot, în dorința lor de parvenire. Acesta
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
de fiecare persoană în parte, de modul în care mărturisește și trăiește fiecare, după cum fiecare rămâne sau nu om, după chipul lui Dumnezeu care trebuie să ducă la asemănarea cu El. În orice caz, conștientizarea sărăciei noastre și a acestei nenorociri și mizerii sufletești va duce la pocăință, iar întoarcerea la „chipul și asemănarea lui Dumnezeu” este posibilă doar pentru că în om există dinainte caracteristicile chipului dumnezeiesc și aceste caracteristici nu înseamnă doar un „proiect” ci însăși forța, capacitatea, posibilitatea și
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
de fiecare persoană în parte, de modul în care mărturisește și trăiește fiecare, după cum fiecare rămâne sau nu om, după chipul lui Dumnezeu care trebuie să ducă la asemănarea cu El. În orice caz, conștientizarea sărăciei noastre și a acestei nenorociri și mizerii sufletești va duce la pocăință, iar întoarcerea la „chipul și asemănarea lui Dumnezeu” este posibilă doar pentru că în om există dinainte caracteristicile chipului dumnezeiesc și aceste caracteristici nu înseamnă doar un „proiect” ci însăși forța, capacitatea, posibilitatea și
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
toate aceste lucruri în limitele impuse de Dumnezeu, exact ca și cu o mașină - când merge pe șosea merge bine, dar dacă vrei să mergi cu ea pe povârnișul unui munte, e treaba ta, dar vei sfârși în prăpastie, din nenorocire. Gabi Ciuciumis: Dumnezeu ne știe și ne cunoaște, pentru că El ne-a creat. El cunoaște mai bine structura noastră și modul în care suntem făcuți. El nu este un necunoscător în domeniul acesta, ci dimpotrivă un bun cunoscător, și El
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345087_a_346416]
-
piersicuti și îmi pregătesc florile pentru ieșit la curte. De acum încolo sunt sigur că voi trăi în altă țară, ușor, ușor începem să interacționăm și să formăm un curent civic! Mă doare doar că numai în fața morții și a nenorocirilor reacționăm (deocamdată) ". (marro) "Dragă Mile, pentru ziua de ieri nu mă pot lăuda prea tare. Mă salvează doar gândul bun și preocuparea. Ieri am fost doar "vestitorul" , mediul prin care dorința a ajuns unde trebuia să ajungă și, astfel, s-
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
sufletului! Cultura sătească formată pe parcursul anilor, veacurilor și mileniilor, devenise în sine un imperiu colonial binefăcător al românilor, de sus, din Bucovina, până la hotarul slav de sub Dunăre, de la Nistru, la Tisa, de la crestele munților, la țărmul mării. Mai târziu, din nenorocire, avea să înceapă a se destrăma acest imperiu spiritual, cucerit din toate direcțiile, se știe, întâi și întâi de către forțele eruptive din interior, ale tristei plăceri de artefact și pastișă. Abia acum începe să se înțeleagă ce rost a avut
UN GLAS MAGNIFIC URSIT UNUI VODĂ AL CÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377822_a_379151]
-
a fost: “S-a săvârșit” (Ioan 19,30). Ce-i mai rămâne omului rămas stingher? “Înot în râul timpului, m-avânt, / Să te ajung din urmă mai curând”. Din blândă, toamna a devenit pentru om, pentru poet, “thanatică” - aducătoare de nenorociri, de absență...Și în ciuda faptului că toate curg la fel, omul nu mai e același și n-o să mai fie niciodată: “eu sunt un străvechi trubadur, / un uitat cavaler, / care-și așteaptă, / împotriva oricărei / speranțe, / stăpâna”. Autorul evocă, plin de
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
cu cornițele dârdâind reacția șefului. Acesta se uita pe statistica prezentată de nemernicul amploaiat și bătea nervos cu ghearele în tăblia biroului. Scotea și ceva flăcări pe nări, dar asta nu era cel mai rău lucru ce se putea întâmpla. Nenorocirea venea dacă erai expulzat pe Terra ca să faci muncă de reeducare. Aghiuță mai fusese în astfel de sejururi și nici copiilor săi nu le povestise prin ce a trecut. Acum, documentul arăta clar și fără tăgadă că materialele care veneau
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
dar, cu cât se apropia, cu atât i se deslușea mai clar un trup într-un colț noroios al gârlei. Înspăimântată de ce-i văzură ochii, își puse mâinile în cap și începu să urle disperată: - Aoleu, săriți, oameni buni! Săriți, nenorocire mare! Câțiva săteni ieșiră la poartă nedumeriți de țipetele femeii. - Dar ce pățiși, fă, întrebă Bebe Nastasiu ieșindu-i în întâmpinare. - Jale mare, Bebe! Jale mare! - Spune odată, să jelim și noi, o luă în batjocură bărbatul. - A murit Marița
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
-i pe părinți și spune-le mai multe despre sănătatea ta. Trist, Virgil îi aruncă privirea aceea goală de care îi fusese teamă încă din copilărie lui Ștefan. Își amintea de parcă nu trecură mulți ani de atunci, când se întâmplă nenorocirea. Erau amândoi în tabără școlară. La un joc nevinovat, de copil, aveau nouă ani, un copil aruncă de la etaj un obiect mare de fier, acesta lovindu-l grav pe Virgil la cap. Fratele său leșină. Ștefan își aminti cât de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378041_a_379370]
-
de Săndel Joița, care, după ce s-a convis că Nicu Stoian s-a înecat a fugit acasă. Era vecin cu profesorul C. Emil, dirigintele meu. Acesta i-a anunțat pe Sandu Mateescu, pe Emil Antonie și pe Ionel Roșu despre nenorocirea produsă și au venit într-un suflet. - Ce făcurăți nemernicilor? Îl înecarăți? s-a răstit profesorul Mateescu. Vorbim noi mâine la școală. Am pus toți capul în pământ și am muțit. Nu aveam răspuns la o așa întrebare. Pe malul
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
nu de la spital ! Poartă o perelină albastru-ciel spre verde, poșetă Louis Vuitton și pantofi Christian Dior. - Mulțumesc. - Unde-i Voquin? - A trebuit să plece neapărat la New York la o conferință legată de dispariția rechinilor. Își cere scuze! - Nu-i nicio nenorocire, pe tine voiam să te văd! De ce nu l-ai luat și pe cel mic? - Nu m-a lăsat medicul. Poate treci tu într-o zi să-l vezi! - Desigur. - Ai avea și un motiv în plus să o faci
DRUMUL APELOR, 45 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376331_a_377660]
-
crucea potrivită. Se spune că oamenii puternici au cele mai grele cruci de purtat, dar și de îndurat o moarte năprasnică. În suferință este important să înțelegem rostul acesteia în viața noastră, pe de o parte, și faptul că în nenorocire noi nu suntem singuri, pe de altă parte. De fapt, nici nu am putea suporta noi singuri nici o suferință, fie ea mai mică sau mai mare. O parte din suferință se transferă iubitei, mamei, persoanelor apropiate, altă parte o preia
O ALTFEL DE CRUCE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376386_a_377715]
-
sau prin purtarea unui oscior ca talisman. Bunicul săvârșise tot ceea ce i-a cerut Lupul Sur. Localnicii din Purani de Videle au vorbit multă vreme despre sacrificiul Lupului și darurile sale tămăduitoare. Ani în șir, localitatea a fost ferită de nenorociri. Totul a durat până ce întâmplarea s-a uitat, iar sătenii timpurilor noastre au ignorat jertfa lui. Am transcris această poveste, cu gândul ca Spiritul Lupului Sur să se reîntoarcă pe meleagurile noastre, pentru ca oamenii să-și recapete demnitatea, curajul și
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
din 16 decembrie 2016. Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o amintire, un scurt episod de luciditate, sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau lucidă și cunoștea cauza pentru care își pierduse rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
viscerele. Citește mai mult Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o amintire, un scurt episod de luciditate, sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau lucidă și cunoștea cauza pentru care își pierduse rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
sale sunt cele mai năprasnice flăcări ce-și au arzătorul în fundul iadului. Zorile copilăriei sale au fost ca aburii unei primăveri ieșiți în triumful vieții de sub zăpadă. Deși Florina se născuse înainte de a se termina războiul, nimic nu prevestea o nenorocire mai groaznică pentru ea, chiar decât monstruozitatea unui război. Avea să urmeze naufragiul unei familii ce trăia senin și fericit într-un cămin cald, dincolo de grijile cele fără de capăt. Locuiau la Râmnicu Sărat, tatăl artistei era prim trompetist la fanfara
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
venit eu și au văzut că sunt îndrăgostit de această fată, s-au bucurat și s-au înveșmântat cu razele mele. Pe această fată o chema Speranța și era fiica unei bătrâne care plângea mereu când afla de suferințele și nenorocirile oamenilor din țara sa. Pe bătrână o chema Durerea, maica Durere, cum îi spuneau oamenii săraci și chinuiți. O vreme am căutat să ajut oamenii nevoiași ca să nu mai plângă bătrâna, dar erau atât de mulți acești oameni loviți de
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]