2,065 matches
-
Ceea ce a rămas în Iorga din acest scurt contact cu marxismul a fost "nevoia de a fi cumsecade cu oamenii, cu toți oamenii, fără excepție, și să manifest față de ei o cumsecădenie cu atît mai mare cu cît sînt mai nenorociți"40. Ulterior, de-a lungul îndelungatei lui activități politice, Iorga a adoptat o atitudine antimarxistă și o mai înverșunată atitudine antisovietică. Dar, atacînd comunismul și Sovietele, rareori le atacă în calitatea lor de reprezentante ale socialismului. Tună și fulgeră împotriva
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ajunseseră în nici un caz la sfîrșit. După împușcătura aceea de la Sarajevo, așa cum spunea Winston Churchill, "evenimentele au depășit foarte mult spațiul unei opțiuni conștiente. Guvernele și indivizii s-au adaptat ritmului tragediilor, clătinîndu-se și bîjbîind mai departe într-o violență nenorocită care se manifesta pe o scară tot mai largă, pînă cînd societății umane i-au fost provocate răni care nu se vor șterge nici peste o sută de ani și care s-ar putea eventual dovedi fatale civilizației actuale"3
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
-l chema?... e pe mine, lipită de carnea mea. Singurul lucru cu care mi-e uneori de folos, când sunt în anumite toane, e faptul că pot simți chiar un fel de plăcere la gândul că alții-s și mai nenorociți decât mine, că soțul sau fiul sau soția iubită au fost împușcați chiar sub ochii lor, sau că sunt condamnați să-și petreacă tot restul vieții într-un scaun pe roate. Iacătă cât de mârșav pot să fiu. Eu trăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
copilașul o să fie în casă... o să-l iubească... și totul o să se schimbe... și o să fim cu toții fericiți... Nu plânge, Hartley, iubito, haide, lasă-mă să-ți iau mâna, acum o să am eu grijă de tine... — Titus era un viermișor nenorocit, cu o buză de iepure, au trebuit să-l opereze... — Da, da, nu mai plânge, și termină-ți povestea, dacă trebuie s-o povestești. — Adevărul e că am făcut o mare greșeală... — Hartley, nu te frământa în halul ăsta, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Lizzie într-un moment când legătura voastră înflorea. — Nu a înflorit niciodată. Și La jalousie naât avec l’amour... — Asta-i foarte adevărat. — Ce înseamnă ce-ai spus? întrebă Lizzie care continua să fie roșie la față, speriată și foarte nenorocită. — Că gelozia se naște o dată cu iubirea, dar nu moare întotdeauna o dată cu ea. — Și de ce mi-ați dezvăluit taina asta exact acum? Puteați continua să mă țineți mult și bine în necunoștință de cauză. — Ar fi trebuit să-ți spunem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rugat: Domnule, te rog frumos, dacă ajungi acasă, să-mi trimeți... Și-am învățat pe dinafară adrese, nume, unde stau, toate astea și în momentul când am fost la izolare astea erau memorate... Înainte de a pleca, eu aveam niște bocanci nenorociți, în sfârșit, cămăși din astea de zeghi, de la pușcărie. Și erau unii: Măi, domnule, îți dau cămașă... Ia cămașa asta rea, că oricum o predai, și îți dau o cămașă bună. Dă-mi mie... Mi-a dat unul o pereche
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că pentru prima dată după atâția ani mi-am pus pantofii în picioare. I-am dat lu’ ăla bocancii și el mi-a dat pantofii... Și, în sfârșit, am plecat de acolo, cu o singură cămașă și cu un pantalon nenorocit... vai de capu’ meu... Care a fost data la care v-ați eliberat? La 1 august ’54, am fost scos de acolo, am fost ’liberat. Eram tot cu un brăilean, Aurel Pintilie, care era conferențiar la Facultatea de Litere de la
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și după doi ani, iarăși nu mi-au dat drumul. Deși am aflat pe urmă, după 1990, că la două săptămâni după expirarea celor doi ani, se emisese ordinul prin care se ridicau restricțiile, dar securistul de acolo, locotenentul ăla nenorocit, pentru că mereu aveam discuții cu el, m-a ținut cu de la sine putere, că altă explicație n-am avut. Eu l-am și înjurat între patru ochi, și el mă amenința că nu mai plec de acolo. N-o să pleci
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
tii, nu așa! Uite ce declară ăsta! Bineînțeles că unele le inventa, ca să-i meargă lui ancheta. Bine, mă futu-ți Dumnezeu mă-tii! La ora asta eu trebuia să fiu la meci, și din cauza ta și la alți măgari nenorociți și inconștienți, stau eu acuma aici în loc să mă duc eu să văd meciu’ lu’ Dinamo... Cât ați fost în anchetă? În anchetă am stat cam două luni, că au fost perioade când se întrerupea ancheta... Că făceau ei confruntări de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lăsa un pulovăr, dar putea să nu-ți lase nimic... Și aproape dezbrăcați o trebuit să stăm acolo cu hrana de pușcărie, adică un ceai dimineața, negru, fără zahăr, o bucățică de turtoi, o bucățică de pâine mică, două ciorbe nenorocite... Acolo la 33 ne-o ținut două luni cu lanțuri la picioare. Și am trăit c-o mare speranță, pentru că era în 1952, și în America în prima zi de marți în anul bisect sunt alegeri prezidențiale, și-n 1952
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a fost între speranță și disperare și nu se poate plăti... Noi primim ceva bani pentru fiecare an de detenție... Știți asta, nu? Avem indemnizație și destul de bună, da’ cineva zice: Nu-i destul, că și-așa-s bătrân și nenorocit, nu-mi ajung banii de medicamente! Și medicamente gratis avem dreptul, da’ nu există medicamentul, sau dacă au, trebuie să stai la coadă, să te umilești cu atâta lume, mai nenorocită ca tine... Și la pensie avem alte greutăți, că
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Nu-i destul, că și-așa-s bătrân și nenorocit, nu-mi ajung banii de medicamente! Și medicamente gratis avem dreptul, da’ nu există medicamentul, sau dacă au, trebuie să stai la coadă, să te umilești cu atâta lume, mai nenorocită ca tine... Și la pensie avem alte greutăți, că ni se acordă pentru anii de pușcărie vechime în muncă, da’ vechimea a noastră în muncă este socotită la minimum, deci cu salariul cel mai mic, deși noi, ca să aveți idee
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mă gândeam la fetițe, la soțul meu, la toți... Și acolo la Uranus am ajuns cu două doamne, una mai în vârstă, de 60 de ani. Fusese prietena unui diplomat francez și era, săraca, învinovățită de spionaj. Era o bătrână nenorocită, bolnavă, o modistă... nu știu cum au putut să o condamne. De fapt au condamnat-o numai la un an și pe urmă a plecat acasă... Cealaltă era o doamnă englezoaică, londoneză, care era căsătorită cu-n român din ’36. Ea era
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mirat, că vă spun drept, nu puteam să-mi închipui... Că știam că dacă ajungi la-nchisoare ești la fel ca și celelalte, deci și tu ai luptat contra comunismului, și tu ești dușmanul comunismului, și faci parte din cei nenorociți. Nu-mi puteam închipui dintre ei să fie cineva care te poată trăda. Pentru mine era ceva nemaipomenit, ce nu puteam concepe. Că un comunist o să te denunțe, înțeleg, dar cel care suferă cu tine, cum să te denunțe? Asta
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
așa: la trei zile numa’ primeai hrană caldă, încolo primeai numa’ mămăligă, sau o bucată de pâine și o cană cu apă. Saltea ți se dădea numai de la ora zece, până dimineața la cinci. Iarna ți se arunca o saltea nenorocită și-o pătură. Peste zi n-aveai nimic, nici sobă, nici încălzire, nimic. Iar vara îți dădea numa’ o rogojină, nici măcar o saltea. Am fost și eu pedepsită, vă spun, de patru ori. Dar de ce v-au pedepsit? O dată, m-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și bătut și neodihnit, vai de capu’ tău, și nevinovat de cele mai multe ori. Dintre gardieni sau comandanți de cine vă mai amintiți? Comandantul ăla de la Luciu-Giurgeni, de pe Gironde, îmi scapă numele acuma, era mutat disciplinar de la Aiud... Era un țigan nenorocit, domne’! Da’ ce-am pățit eu odată acolo la soia... Povesteam despre atrocitățile din Jilava și n-am văzut caraliu’ în spate... Și am zis: Băi, sunt plutonierii ăștia din Jilava atât de avizi de sânge, încât cre’ că nu
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Hogaș) În afară de prezentarea acțiunii din perspectiva unor virtualități interne ale acesteia, potențialul mai oferă vorbitorului și expresia unei maxime detașări de cele relatate; prin potențial, vorbitorul nu-și asumă răspunderea privind adevărul celor spuse: „...Reporterul nostru special află chiar de la nenorocita victimă a îngrozitoarei drame din strada Uranus că ea nu s-ar fi sinucis de bunăvoie de nevoie...” (I.L. Caragiale) Observații: În anumite condiții sintactice, fiind rezultatul unei relații de interdependență între natura semantică a potențialului și structura sintactică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să urăsc rugurile, voi crede că am făcut ceea ce era necesar.” (O. Paler, Galilei, 80) c. când planul semantic al circumstanțialei descrie o durată temporală egală cu durata temporală în care se desfășoară planul semantic al regentei: „Sunt cel mai nenorocit dintre oameni, Emy, când sunt departe de tine.” (C. Petrescu, Procust, 185) d. când planul semantic al circumstanțialului temporal are aspect iterativ, fiind expresia repetării unei acțiuni sau a manifestării repetate a unei însușiri, în paralel cu desfășurarea repetată a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
penală a agresorului. CAPITOLUL I DELIMITĂRILE CONCEPTUALE A NOȚIUNII DE VICTIMIZARE Din punct de vedere lingvistic cuvântul „victima” are mai multe semnificații: persoana care suferă chinuri fizice sau morale din partea unei persoane, a societății; persoana care suferă urmările unei întâmplări nenorocite, cum ar fi boala, accident, catastrofă. Astfel, prin victimă se înțelege orice persoană umană care suferă direct sau indirect consecințele fizice, materiale sau morale ale unei acțiuni sau inacțiuni criminale (Mitrofan, Zdrenghea, Butoi,1994, p. 69). Însă nu orice ființă
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
în grădină, bunica și nepotul, prin cer și nori, mai departe, la bunicul...” Nefericirea apare ca o obsesie pentru erou, așa cum reiese și din nuvela Bunica se pregătește să moară: „Oamenii se împart în două: cei fericiți și cei nenorociți! Cei nenorociți sunt singurii care au o viață interioară, au intuiții, nu trec prin lume fără să nu fi priceput nimic. Cei fericiți însă mi se par intolerabili.” Mărturisirile personajului sunt cât se poate de evidente în a arăta dorința
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
bunica și nepotul, prin cer și nori, mai departe, la bunicul...” Nefericirea apare ca o obsesie pentru erou, așa cum reiese și din nuvela Bunica se pregătește să moară: „Oamenii se împart în două: cei fericiți și cei nenorociți! Cei nenorociți sunt singurii care au o viață interioară, au intuiții, nu trec prin lume fără să nu fi priceput nimic. Cei fericiți însă mi se par intolerabili.” Mărturisirile personajului sunt cât se poate de evidente în a arăta dorința acestuia de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
bărbatului merge până acolo încât transformă personajul feminin într-o simplă marionetă: „Teribil, să ai asupra unei femei toată puterea, să faci ce vrei cu ea, să o silești să facă orice ți-ar trece prin cap, s-o faci nenorocită sau fericită aproape în aceeași clipă și apoi să nu mai poți schimba nimic... Cu ajutorul aței am mișcat paiața cum am vrut, în danțurile cele mai capricioase, și acum, ața rupându- se, paiața rămâne nemișcată, oricât m-aș strâmba, oricât
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
al despărțirii definitive. Personajele asistă în tăcere la scenă și interpretează totul printr-un joc al imaginației. Naratorul reconstituie mental, cu ajutorul aceluiași film gestual, toate viitoarele trădări ale Irinei din ziua nunții: “Apoi seara, rămași singuri, el isteț ea puțin nenorocită și fără mișcare, el care o prinde în brațe, o strânge din ce în ce mai mult, îi spune că o iartă de tot trecutul pe care îl bănuiește. Ea rezistă ușor. Apoi se culcă încet, fără zgomot în întuneric, scoțându-și lucrurile pe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
structuri logice pe care Rousseau le folosește pentru a scoate în evidență viciile societății și necesitatea unei noi orînduiri sociale, prin formarea unui om nou. C Copilăria " Considerînd copilăria ca atare, există oare în lume o ființă mai slabă, mai nenorocită, mai lăsată în voia a tot ceea ce o înconjoară, care să aibă o trebuință atît de mare de milă, de îngrijiri, de protecție, ca un copil?"124 Rousseau este, poate, primul pedagog care și-a pus întrebarea: "Pentru ce copilăria
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
tren sau în București. La Sărățel am ajuns dimineața. Avusese loc o alunecare de teren și trenul mergea încet. Nu mâncasem nimic, îmi lăsasem valiza să mi-o păzească niște soldați și am sărit din tren ca să adun niște prune nenorocite, uscate și uitate pe crengi în pomii care erau de-a lungul căii ferate. Mi-am umplut buzunarele cu prune, trenul se cam dusese între timp, l-am ajuns în gară și, foarte fericit că am ce mânca, m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]