1,795 matches
-
dar ca prim-ministru găzduia poetul și politicianul în camere separate, iar ușa dintre cele două camere era încuiată 52. "Neamul românesc" a atins cota lui cea mai joasă în timpul regimului Goga-Cuza. După părerea familiei Iorga (iar dacă citim opiniile neoficiale ale lui Iorga, informațiile familiei sale sînt fondate), acest fapt nu i se datora lui Iorga, ci lui Nicolae Georgescu-Cocoș, căruia Iorga îi acordase prea multă putere de decizie. Un singur articol ar fi suficient ca să dovedim în ce măsură ajunsese să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mișcare literară evreiască la New York City. Evreii licențiați în limba și literatura engleză găseau rareori un angajament. Cînd a vizitat Statele Unite, Iorga a fost surprins descoperind existența acestei situații. Atunci cînd a vizitat aceste colegii, s-a interesat naiv de neoficialul, dar eficientul, Numerul clausus: Ignorînd în mod și mai naiv cum funcționează sistemul nostru, Iorga s-a simțit stînjenit de răspunsurile ambigue. Vezi Americani și români din America, pp. 314-315. Poate că îl citise pe Marchizul de Custine, care spunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
surprins de aceste represalii: cum spunea un venerabil fost prim-ministru, Edouard Herriot, „Înainte ca republicanii să revină la putere, Franța trebuie să treacă printr-o baie de sânge”. Starea de spirit era identică În Italia, unde represaliile și pedepsirea neoficială, mai ales În Emilia-Romagna și Lombardia, s-au soldat cu circa 15.000 de morți În ultimele luni de război și au continuat sporadic timp de alți trei ani. În restul Europei Occidentale, vărsarea de sânge a fost mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împiedica acest lucru. Răfuiala nepremeditată (Însă discret alimentată, În unele cazuri) contribuia la eliminarea elitelor locale și a acelor politicieni care ar fi putut sta În calea ambițiilor comuniste. În Bulgaria, de exemplu, nou-apărutul Front al Patriei a stimulat pedepsirea neoficială a colaboraționiștilor de orice speță, sub acuza generică de „simpatizant fascist”, și a Încurajat denunțarea oricărei persoane suspectate de simpatii prooccidentale. În Polonia, răzbunarea populară Îi viza frecvent pe evrei - În primele patru luni ale anului 1945, În Polonia eliberată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În avans faptul că liderul sovietic nu intenționa deloc ca, În procesul demolării reputației lui Stalin, să afecteze exercitarea netulburată a puterii comuniste. „Grupul Nagy” a continuat să funcționeze neoficial În cadrul Partidului Comunist Maghiar ca un soi de opoziție „reformatoare” neoficială - prima de acest fel În comunismul postbelic. Între timp, venise rândul lui Rákosi să-și atragă dizgrația Moscovei. Așa cum am văzut, Hrușciov era dornic să restabilească legăturile sovieticilor cu Iugoslavia. Pe de altă parte, Rákosi jucase un rol important În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
răpiți În momentul În care părăseau ambasada iugoslavă, după ce Kádár le promisese că vor trece nevătămați, Tito s-a văzut Într-o poziție neplăcută. Deși a continuat să-și exprime public aprobarea pentru noul guvern al lui Kádár, În relațiile neoficiale Tito nu-și ascundea insatisfacția provocată de deznodământul evenimentelor. Amestecul sovietic nestânjenit În treburile interne ale unui alt stat comunist crea un precedent care nu era de natură să facă URSS mai simpatică iugoslavilor. Relațiile dintre Moscova și Belgrad s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Când muncitoarele semicalificate au căutat sprijinul sindicatului comunist pentru a cere micșorarea normelor li s-a spus să ceară mai bine mărirea salariilor. În aceste circumstanțe, de tensiunile sociale din Italia au profitat nu organizațiile clasice de stânga, ci grupările neoficiale ale stângii „extraparlamentare”. Liderii lor - comuniști disidenți, universitari care teoretizau autonomia muncitorilor, purtători de cuvânt ai organizațiilor studențești - au identificat primii noile surse de nemulțumire În sectorul industrial și le-au inclus În agenda lor. Mai mult, universitățile ofereau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
radical al „statului burghez” reprezenta strategia corectă. Autonomia lucrătorilor - ca tactică și ca obiectiv - era calea viitorului. Reformele - În școli și uzine deopotrivă - erau nu numai imposibile, dar și indezirabile. Compromisul era un eșec. Rămâne de discutat de ce marxiștii italieni „neoficiali” au preferat această cale. Partidul Comunist Italian era vulnerabil, prin strategia sa etern subtilă și flexibilă, la acuzația că lucrează În „sistem” și că e direct interesat de stabilitatea politică - fiind astfel, În cuvintele criticilor săi, „obiectiv reacționar”. Iar sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui În funcția de cancelar - socialistul Helmut Schmidt și creștin-democratul Helmut Kohl - nu s-au abătut niciodată de la linia generală a Ostpolitik, pe care au urmat-o nu numai În diplomația publică, ci prin multiple legături cu RDG, oficiale și neoficiale, menite toate să faciliteze contactele umane, să Îmbunătățească relațiile, să alunge teama de revanșismul vest-german și, În general, să „normalizeze” relațiile Bonnului cu vecinii răsăriteni - acceptând, cum spunea Brandt la semnarea Tratatului de la Moscova prin care erau recunoscute frontierele postbelice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se puteau lipsi nici de cooperarea și Îndemânarea forței de lucru urbane, tot mai importantă. Au fost astfel constrânse să recunoască apariția efectivă a unei mișcări muncitorești comasate În Catalonia și În zona industriei grele din regiunea bască. Alături de sindicatele neoficiale ale lucrătorilor din sectorul public, cel bancar și alte branșe funcționărești În expansiune, această rețea semiclandestină de reprezentanți ai muncitorilor și slujbașilor se putea lăuda la moartea lui Franco cu un deceniu de organizare și experiență. Protestele muncitorești din Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asupra drepturilor politice, civile, economice și culturale (Praga semnase toate aceste acorduri; Decretul 120 de la Helsinki fusese chiar Încorporat În mod formal În Codul Civil ceh6). Semnatarii acestui document (cunoscut sub numele de Carta 77) se defineau drept o „asociație neoficială și deschisă de persoane ș...ț unite de dorința de a face tot posibilul, la nivel individual și colectiv, pentru respectarea drepturilor omului și drepturilor civile În țara noastră și În Întreaga lume”. Ei au avut grijă să evidențieze faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se ocupau scriitorii și artiștii din RDG. Dar mulți critici „interni” ai regimului est-german nu și-au abandonat nici țara, nici vechile convingeri. La sfârșitul anilor ’70, RDG era singura țară comunistă care se putea lăuda cu o opoziție marxistă neoficială, care activa chiar În cadrul partidului. Cei mai cunoscuți disidenți atacau autoritatea comunistă de pe poziții de stânga - de aceea erau deopotrivă inaudibili și irelevanți În restul Europei de Est, după cum observa caustic scriitorul ceh Jiøí Pelikán. Astfel, Rudolf Bahro, care În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au extins de la uzina de tractoare Ursus (scena protestelor din 1976) și au cuprins toate marile orașe industriale din țară, ajungând pe 2 august la șantierul naval „V.I. Lenin” din Gdañsk. Muncitorii au ocupat șantierul și au format un sindicat neoficial, Solidarnoœæ („Solidaritatea”); la 14 august 1980, Lech Wa³êsa a sărit peste zidul șantierului și a ajuns drept În vârful mișcării naționale de protest. Reacția instinctivă a autorităților - arestarea agitatorilor și izolarea greviștilor - s-a dovedit a fi o greșeală, motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nevoit să cedeze. Pe 1 septembrie, poliția a eliberat toate persoanele reținute; două săptămâni mai târziu, Consiliul de Stat polonez a satisfăcut oficial principala solicitare a greviștilor: dreptul de a constitui și Înregistra legal sindicate libere. În opt săptămâni, grevele neoficiale și ad-hoc răspândite În toată țara au fuzionat Într-o organizație unică a cărei existență nu mai putea fi negată de autorități: pe 10 noiembrie 1980, Solidaritatea a devenit primul sindicat independent recunoscut oficial dintr-o țară comunistă, cu aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care reformatorii din interiorul sistemului, până atunci tăcuți, puteau să se exprime și să-i ofere susținere. Aproape fără să vrea, În decursul anilor 1987-1988, secretarul general a creat o bază națională pentru schimbare. Au Început să răsară organizații neoficiale, de remarcat Între acestea fiind „Clubul Perestroika”, format În 1987 la Institutul de Matematică din Moscova, din care s-a născut apoi organizația „Memorialul”, care avea drept scop „să păstreze vie memoria victimelor” trecutului stalinist. Speriate la Început de propria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tineri economiști de la școala de Planificare și Statistică din Varșovia făceau deja planuri pentru crearea unui sector de afaceri privat autonom, independent de planificarea centralizată - cu alte cuvinte, o piață. Această propunere a fost, alături de altele, intens dezbătută de polonezii „neoficiali” și discutată de mulți peste hotare. Dar principiile călăuzitoare ale „realismului” politic și obiectivele „autolimitării” decise În anii 1980-1981 au rămas În vigoare: confruntarea și violența, care puteau cădea În mâinile nucleului dur al partidului, au fost evitate În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
influența pe greviști - autoritatea morală a Solidarității nu făcuse decât să sporească În anii de după 1981 -, dar nu putea rezolva problemele fundamentale ale țării: rata anuală a inflației se apropia acum de 1.000%. Au urmat patru luni de contacte neoficiale sporadice Între sindicatul Solidaritatea și guvern, ceea ce a Înmulțit cererile publice de „reformă”. Plutind În derivă, autoritățile oscilau Între gesturi de bune intenții și amenințări: Înlocuirea miniștrilor, refuzul oricăror planuri de negociere, promisiuni de schimbare economică, amenințarea că vor Închide
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să-și vadă de treabă. Regimul reprima strict și brutal orice diferență de opinie. Participanții la demonstrațiile organizate la Praga și În alte orașe În august 1988 pentru comemorarea a douăzeci de ani de la invazie au fost arestați, iar eforturile neoficiale de a organiza un seminar „Est-Vest” În Praga au fost zădărnicite. În ianuarie 1989, la a 20-a comemorare a sinuciderii lui Jan Palach În Piața Wenceslas, Havel și alți treisprezece activiști ai Cartei 77 au fost arestați și Închiși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altădată, Havel a fost eliberat În mai (el devenise o figură internațională și abuzurile la adresa lui i-ar fi pus Într-o lumină proastă pe temniceri). În cursul primăverii și verii anului 1989, În toată țara au răsărit grupuri și rețele neoficiale, ca un ecou plin de speranță al evoluțiilor din țările vecine. După „Clubul Păcii John Lennon”, Înființat În decembrie 1988, În mai 1989 a avut loc protestul „Mamelor din Praga”, apoi demonstrațiile ecologiste de la Bratislava În luna următoare. Nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capitală În fierbere, unde comuniștii pierdeau rapid puterea, dar lipseau cei care ar fi putut să o preia. Alegându-și ca sediu un teatru praghez, Havel și prietenii săi din Carta 77 au format Občanské Fórum (Forumul Cetățenesc), o rețea neoficială și fluidă care, dintr-o societate de dezbateri, În câteva zile s-a metamorfozat Într-o inițiativă civică și, de aici, Într-un guvern din umbră. Discuțiile din Forumul Cetățenesc reflectau obiective mai vechi ale principalilor membri, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În cauză. Deși la Început au avut loc confruntări deschise Între armate mai mult sau mai puțin obișnuite, În orașe strategice ca Sarajevo și Vukovar și În Împrejurimile lor, cea mai mare parte a luptelor au fost duse de trupe neoficiale, mai ales de partea sârbilor. Ele nu erau altceva decât bande organizate de bătăuși și delincvenți, Înarmate de Belgrad și conduse fie de criminali plătiți ca „Arkan” (Željko Ražnatoviæ), a cărui Gardă a Voluntarilor Sârbi („Tigrii”) a măcelărit sute de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
niciodată problema reponsabilității, iar demnitarii de rang Înalt ai fostului regim au fost reciclați pe tăcute și readuși la putere: sub Vladimir Putin, siloviki epocii comuniste (procurori, polițiști, personal militar și de securitate) formau mai mult de jumătate din cabinetul neoficial al președintelui. În Germania, revelațiile despre dimensiunile și sfera de influență ale aparatului securității de stat uluiseră Întreaga națiune. S-a dovedit că, pe lângă cei 85.000 de angajați, Stasi avusese aproximativ 60.000 de „colaboratori neoficiali”, 110.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jumătate din cabinetul neoficial al președintelui. În Germania, revelațiile despre dimensiunile și sfera de influență ale aparatului securității de stat uluiseră Întreaga națiune. S-a dovedit că, pe lângă cei 85.000 de angajați, Stasi avusese aproximativ 60.000 de „colaboratori neoficiali”, 110.000 de informatori obișnuiți și peste o jumătate de milion de informatori „cu jumătate de normă”. Dintre aceștia din urmă, mulți nici nu aveau cum să știe că intrau Într-o asemenea categorie 21. Soții Își spionau soțiile, profesorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evaluări pe criteriile diferențelor de statut și rol pe care le au, pe de o parte, managerii, și pe de altă parte, salariații. În orice instituție se instituie atât o relație oficială de putere (managerii cu conducerea), dar și una neoficială „acceptată” (liber sau impusă, dar tot acceptată), prin care salariații (prin disciplină) se supun puterii oficiale. Lucrarea va dezvălui relațiile „ascunse” ale puterii, căile „vizibile și invizibile” ale acesteia și căile democratizării vieții instituționale. Instituțiile administrației publice pun în evidență
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
la toate nivelurile societalului) a conștiinței condiției schimbate a omului pe planetă, condiție indusă de rapida deteriorare a fundamentelor societății moderne. Astfel, Clubul și-a propus de la bun început să se constituie și să acționeze ca o instanță independentă, globală, neoficială, de studiu al schimbărilor sociale și al impactului global al acestora. În acest scop, obiectivele erau: pe de-o parte, identificarea celor mai relevante probleme cu care se confruntă omenirea, pentru a le analiza din perspectiva globală a problematicii mondiale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]