2,919 matches
-
trezesc, aici, deseori, în dificultate? Bineînțeles, îmi place tot ce ține de confort. Nu mă mai pot imagina fără telefon, fără mașină de scris, fără un casetofon bun la care să ascult muzică de câte ori am chef. Sunt o mulțime de "nimicuri" moderne, datorate progresului material, de care nu m-aș lipsi decât forțat de împrejurări. Idealismul meu e unul "domesticit", corupt de facilitățile tehnice. Chiar dacă n-am deloc spirit practic, mă amuză să văd, aici, că există nenumărate sisteme de a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
citesc. Apoi romanul meu am început a-l scrie parte după impresiuni nemijlocite din anul 1868, pe când eram în București, parte după un epizod ce mi l-a povestit un student din Transilvania. Eu nu vă trimit acuma decât niște nimicuri neînsemnate, căci pentru de-a corige și a da o formă mai omenească unor operate mai întinse îmi trebuie și timp și dispozițiune. Dacă cele ce v-alătur de la mine ar fi rele, nu vă jenați de fel și aruncațile-n
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
am ce-i face. De-unde iei privirea clară, Care-n liniște alege, La gândiri menite vieții Viața-n floare să le-o lege. Acea privire clară se duce, căci tocmai în timpul cel bogat al vieții ne risipim zilele în nimicuri. Mai scrie-mi daca vrei, căci scrisorile tale, scurte, lungi, cum or fi, îmi fac plăcere. Al tău M. Eminescu {EminescuOpXVI 184} 162 [IOAN SLAVICI] Iași, 12 octomvrie, 877 Dragă Ieni, Dacă m-ar hotărî cineva să vin la București
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu el toate barierele. Se simțeau amândoi la îndemînă, așa rezemați într-un șold de perete, vorbind încet dintr-un obicei de a se feri, cu ochii în lături de pindă, având totdeauna multe a-și spune și râzând din nimicuri, pe înfundate. Nu semănau totuși defel, Sia cu părul mai castaniu, strâns într-un conci mare la ceafă, cu fața lată, cu obraji grași, plini de o pastă fără culoare, căci dacă recreațiile le avusese în plin aer, apoi restul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
necum fata. Apoi Sia îi spunea ce conține pachetul. Erau laolaltă răcituri, fructe, dulcețuri, țigări. Tot ce putuse fura. Din trebile casei își alesese numai strânsul mesei cu cheia de la bufet. Baba o prinsese deseori colectând, dar nu spusese Linei nimic. Tot ea se răstise: - Nu te duci să pîrăști? Vinul e pe mâna dumitale! - ca și cum baba era cea care da de băut domnișorului, nu satana de fată. Baba tăcea, și de ce tăcea nu știa singură. Numai doamna Vcra - odăi cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acum îngrijești și de domnișoara Sia, fata dumneaei. Nu se gândise cu răutate la astfel de cuvinte. Le pronunțase mașinal. . . pentru că baba aștepta acolo în fața ei, fără rost. . . sau pentru că venise pregătită să vorbească și nu cutezase să spună Linei nimic . . . sau pentru ca să afle dacă baba știe . . . sau numai răspunsese întrebării mute pe care i-o făcea baba! Baba întîi rămăsese tâmpă. Apoi își plesnise tare palma aspră peste obrazul zbârcit și ieșise în brânci ca o turbată, mică, cocoșată; cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin sublinierea accentuat multiplă ,,ninge liniștit”, autorul evidențiază cu forță că, pe canavaua
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele lui Neculai au fiecare alte conotații. Altruist, pe el în afectează nefericirea generală. Cerșetoria o practică din pur pragmatism. Starea filosofică însă face parte din natura sa întocmai ca apa dintr-o ceapă. Neculai nu putea înțelege de ce atunci când
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
atunci, m-au emoționat, poate, de vreme ce le-am reținut: "Rîd, râd / când inima-mi plînge". Întâmplarea are pentru mine un tâlc anume. Viața nu e o operă de artă. E, mai degrabă, un bazar în care găsești de toate, inclusiv nimicuri. De altfel, nu știu cum ar arăta o viață care ar vrea să fie o operă de artă. În acest bazar care leagă o naștere de o moarte și în care unii au mai mult noroc, alții mai puțin, eu am fost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe "mîine". Numai până acolo poți să iubești, să visezi, să regreți. Brusc, tot ce n-ai făcut va rămâne pentru totdeauna nefăcut. Îmi dau seama că a contempla continuu "nimicul" care va ridiculiza, necruțător, toate ambițiile și vanitățile nu e deloc o probă de inteligență. Ar însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlți pentru a privi cum se duce viața. Important e să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fie rece, departe de tumultul vieții cotidiene?” P: N-am spus asta. Și nici Eminescu nu cred că s-a gândit la așa ceva când a scris aceste versuri. Mai degrabă totul trebuie judecat și înțeles altfel: “Poetul rămâne rece la nimicul cotidian care-l înconjoară și de care riscă să fie sugrumat, anihilat, distrus.” Altminteri, dacă am lua totul ad literam, ar însemna că poetul însuși militează pentru alungarea lui din cetate, din viață, din preajma oamenilor. Și, cum se știe, “poeții
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
chinurilor mele. Îmi pui cucută în siropul de prune. Spusese asta în timp ce o ținea strâns pe Karin de încheietură, silind-o s-o privească în ochi. Dacă vezi la un moment dat semne. Nu-mi mai tace gura? Vorbesc numai nimicuri? Chiar dacă ți se pare un fleac. Promite-mi, Kar. O pungă peste cap. Nu mă interesează să fac purici pe-aici la acest ultim act. Dar, mami, asta e o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu. În Biblia mea nu spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa de bine. Mai întâi nu-i niciunde, apoi e. Schimbarea pleacă pe furiș, o viață pășind prin alta. Când se întoarce, vede nicăieriul unde fusese. Nici măcar nu-i poți spune loc, până când îl inundă simțirea. Și atunci pierde tot nimicul care fusese. Aici e un pat în care trăiește el. Dar un pat mai mare decât orașul. Zace de-a lungul întinderii lui uriașe, o balenă în stradă. O creatură eșuată, lungă de mai multe cvartale. O chestie rătăcită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se termină această "distanță finită"! O definiție a "inexistenței", spuse Gosseyn, nu se referă la condiția de vid. Pe scurt, nu înseamnă un spațiu gol, mare sau mic. Nu constă nici măcar dintr-un punct, sau un punct matematic., Inexistența este... nimic. Este non-existență, ne-ființă, fără timp sau spațiu... nimic. S-a estimat că se vorbesc trei mii de limbi numai pe Pământ. În interiorul acelor capete care pot fi văzute - vizibile la nivelul conștiinței unde operează percepția - se află o structură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
spuse Gosseyn, nu se referă la condiția de vid. Pe scurt, nu înseamnă un spațiu gol, mare sau mic. Nu constă nici măcar dintr-un punct, sau un punct matematic., Inexistența este... nimic. Este non-existență, ne-ființă, fără timp sau spațiu... nimic. S-a estimat că se vorbesc trei mii de limbi numai pe Pământ. În interiorul acelor capete care pot fi văzute - vizibile la nivelul conștiinței unde operează percepția - se află o structură neurală aranjată în așa fel încât fiecare individ ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
începutul lunii, temperaturile au scăzut pînă aproape de zero. Ca la un semn, negustorii au scos decorațiile de sezon din cutii, mai devreme decît de obicei. La colțurile de stradă au apărut vînzători de castane calde și de tot felul de nimicuri nefolositoare. Munca mea la birou și chiar școala lui David nu se terminau pînă nu era deja întuneric. Numai la sfîrșiturile de săptămînă puteam merge pe apa gri, înghețată. Eram totuși așteptați în clădirea clubului de trei ori pe săptămînă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
poartă rasa, cea de ciobănesc german, prin arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de fructe ce abia la vremea brumelor târzii își vor arăta toate cele. Doar lucruri nesemnificative, doar nimicuri, doar fleacuri. Către acestea mă trage ața, chit că, iată, multe se petrec pe scena politicii. Stolojan va accepta candidatura la prezidențiale, Isărescu nu vrea cu țărăniștii, așa cel puțin îmi pare a fi acu, la această însemnată oră politologică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fie mai mult (sau mai puțin) decât "istoria, tradiția și cultura ținutului numit Banat". Proza, bat-o focu', este proastă, ea nu are în cap asemenea idei de mare și copleșitoare răspundere, pentru dumneaei ceea ce contează cu adevărat este mai nimicul vieții dumneavoastră care este tare banal, tare plictisitor, tare cuminte: el mai nimicul samănă cu ulița Economilor în care copilăream eu în deceniul șapte la vremea amiezii, puțini oameni făceau ei șpațir (preumblare) pe acolo, prin luna mai era frumos
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Banat". Proza, bat-o focu', este proastă, ea nu are în cap asemenea idei de mare și copleșitoare răspundere, pentru dumneaei ceea ce contează cu adevărat este mai nimicul vieții dumneavoastră care este tare banal, tare plictisitor, tare cuminte: el mai nimicul samănă cu ulița Economilor în care copilăream eu în deceniul șapte la vremea amiezii, puțini oameni făceau ei șpațir (preumblare) pe acolo, prin luna mai era frumos pe ulița Economilor, prin luna noiembrie nu: ploi de toamnă și cotoare de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
partide de stânga. O ficțiune anapoda Într-una din zile, să fi fost trecut de ora patru din după amiază, vreme incertă de început de ianuarie, debut de mileniu, burniță fină cade peste hăurile de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când ochii mi-au căzut pe o balerină care se gudura șăgalnic pe lângă o roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi menestreli flancați dreapta-stânga de niște draperii transparente. Ați priceput, sper, că ochii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se așeză pe pat uitîndu-se la el. Thaw începu să se dezbrace. Ceva mai tîrziu, ea i se adresă cu o voce brusc suspicioasă: — Ce-i aia? Thaw respira greu și nu răspunse. — Stai! Ce-i aia? Nimic. — Numești asta nimic? — E o eczemă, nu-i infecțioasă, uite... Nu! Stai! Oprește-te! Femeia se ridică și începu să se îmbrace zicînd: — Nu-mi permit să risc. Thaw o privi cu gura căscată prostește. Nu-i venea să creadă ce se-ntîmplă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile. Faptul îl surprinse numai pentru un moment. Din câte știa, fusese îmbrăcat într-un costum ― ținuta sobră a concurenților la jocuri. Ridică apoi din umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era scopul urmărit de cel sau cei care, după ce îi reconstituiseră corpul din bucăți, îl plasaseră în decorul acestei păduri Gargantuești. Gosseyn privi în jurul lui, încordat și, în același timp, cu toate simțurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
totul fără puteri, abia ajunse lângă fereastră, unde aruncă o privire afară. Detunăturile de arme continuau să crească în intensitate. Se auzeau dinspre Mașină. Un fior de spaimă îngrozitoare risipi ceața care-i îvăluia judecata. Mașina era atacată. Sunt un nimic... trebuie să mă sinucid... Toată lumea mă urăște... De ce să mai trăiesc?" Mașina, cu distorsorul în puterea sa și scăpată de sub controlul acestuia, probabil că începuse să difuzeze informațiile privind atacul asupra planetei Venus. Și acum organizația încerca s-o distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din toată povestea asta care n-a făcut, până acum, decât o singură greșeală personală". O privi pe Patricia din colțul ochilor. Fata căsca și se întindea ca o pisicuță satisfăcută. Ea întoarse capul și-i întîlni privirea. ― N-ai nimic să mă întrebi? ― zise ea. Făcu un rapid calcul mintal. Era clar că nu putea s-o chestioneze în privința lui Crang. Și nici nu știa ce-i putuse ea spune lui Thorson. Nu slujea la nimic să discute despre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lucruri, o pereche de ciorapi, nu mai știu ce, o căciulă, vi le aduc când mai vin pe aici, poate vă duceți și voi la oraș, trebuie să fiți îmbrăcați mai omenește, nu merge chiar așa; dar să trecem peste nimicurile astea, să ne gândim la Dragoș, fiindcă ți-l las dumitale, ruda aia a mea ar fi capabilă să nu-l vadă și să-l arunce la gunoi; ți-l aduc aici, cu masă cu tot, o să mă ajute el
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]