1,781 matches
-
prozatorul e unul din primii autori români contemporani care au practicat textualismul. Literatură în mare parte autospeculară, metaliteratură de fapt, scrisul lui, postmodernist avant la lettre în contextul românesc, se distinge de postmodernismul radical prin faptul că păstrează o aură nostalgică și sentimentală, o moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică, și o preocupare estetă. În ce privește ansamblul datelor concrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
delicată, el se lasă în voia imaginației, cel mai adesea în liniștea adâncă a nopților, când evocă și iubirea duioasă, eterată, tristețea lăsată de moartea neașteptată a logodnicei. Căutarea sensului vieții, contemplarea senină a morții, pierderea iubitei generează o stare nostalgică, o durere resemnată. Tonul coborât, melodios, hipnotic uneori, precum și desele aluzii metaforice fac să se infiltreze aproape pretutindeni sentimentul morții, transformând starea lirică într-o comunicare cu lumea umbrelor. Din trecut străbate și amintirea de vis a eroilor istoriei, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că „există o obsesie a modernismului În România” care reprezintă o „reprimare a memoriei” recente, În favoarea unui trecut precomunist aurit. Mulți comentatori Înțeleg că este vorba despre o Întoarcere nostalgică la o „perioadă de aur” care este mai mult un construct cultural cu valoare terapeutică. Astfel, Dennis Sharp notează că acest nou interes pentru modernism „este de o importanță capitală În procesul de reînsănătoșire națională”, iar Deborah Singmaster observă că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Pind, cu sonorități de veche cronică. Atât în poezie, cât și în proză, sunt înfățișate, ca în niște stampe, imagini arhetipale din viața cărăvănarilor și a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate. E o evocare nostalgică, o întoarcere obsesivă spre o umanitate distinctă în amalgamul de etnii din Balcani. SCRIERI: De la noi, București, 1903; Graiu bun. Calendar aromânesc, București, 1909; Pe drumuri. Din viața aromânilor, București, 1914; Romantismul englez, București, f.a.; Papers on the Romanian People
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
ș.a.), Bucureștii de altădată se constituie, pentru perioada 1871-1914, la care se referă în episoade dispuse cronologic, într-o cronică fremătând de viață, colorată și densă, a unui oraș aflat în plin proces de trecere de la starea patriarhală, percepută duios - nostalgic, dar fără regrete, la aceea a unei capitale europene moderne. Începându-și narațiunea cu o descriere detaliată a vechiului București, așa cum l-a cunoscut la sosirea sa aici, B. înregistrează principalele evenimente social-politice care au marcat perioada: guvernarea liberală din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
evenimente cultural-artistice (spectacole și concerte, directoratul lui I.L. Caragiale la Teatrul Național, moartea lui Eminescu, apariția unor publicații etc.). O atenție marcată este acordată faptului divers din mai multe domenii, ceea ce face lectura mai atractivă pentru cititorul amator de evocări nostalgice: Târgul Moșilor, Apele de la Văcărești, Petreceri ale vechiului București, Contrabandele bucureștene, Viața studențească, Epoca lui Claymoor, Escrocheria cu „apa de aur”, Primul și singurul atentat împotriva regelui Carol (1888), Fioroasa crimă din Tabaci, Banda Zdrelea și Mărunțelu, Rochia - pantalon la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
655. 150 Idem, pp. 658-659. 151 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit, p. 659. 152 Vasile Fanache, Caragiale, Editura Dacia, ClujNapoca, 1984, p. 180. 153 Florin Manolescu extrăgea câteva astfel de exemple din corespondența lui Caragiale și din nostalgica evocare cu titlul Între două povețe (op. cit., pp. 255-256). 154 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit., p. 927. 155 Șerban Cioculescu, op. cit., p. 331. 156 Paul Zarifopol, Introducere la Opere, I, Nuvele și schițe, Editura "Cultura Națională", București
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
i-au făcut pe burghezii orașelor să constituie, începând cu luna iulie 1789, noile municipalități. Orașele regelui se eliberează de centralismul monarhic. "În 1789, dispariția puterii centrale oferea orașelor ocazia de a redeveni acele "comune" liber administrate, după care erau nostalgice"5. Societățile populare pe care le admira Hannah Arendt întruchipau în maniera cea mai distinsă această socialitate politică a orașului: ele exprimau "ambiția politică cea mai pronunțată a poporului"6 și dădeau libertății un spațiu pentru a se exercita. Această
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ci într-o anumită independență față de el. În perioadele lipsite de vlagă și în care ne simțim abătuți, poate domni, ca o ultimă pîlpîire de energie psihică, o nostalgie, poate una melancolică după vremea în care mai puteam fi încă nostalgici 46. Sentimentele acestea își pierd semnificația de expresie a energiei psihice în caz că relația este totul omisă, iar trecutul și viitorul nu mai au nici o legătură cu prezentul. Viața devine atunci un vis ori o trăire în fantezie. Acest caracter l-
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
literară”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară” și „Jurnalul literar”. Întâlnirea lui B. cu literatura și cultura greco-latină a fost de bun augur. În această „oază de har și repaos”, care este Grecia lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a determina în cultura românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și gnoză, teologie hermetică și creștină, regăsite ca latențe în eposul popular românesc, în care i-a plăcut să caute „chipul nostalgic al Thraciei”. Într-un fel sau altul, toată eseistica lui B., subsumabilă filosofiei culturii, este polarizată de căutarea originilor, omologând în plan istoric nostalgia esențelor. „Ideea thracică”, figură matricială a spiritualității naționale, a „preformat” elementele frumosului românesc, imprimându-i „stilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
marginea versificației moderne. Poemele din Anotimp interior țin de o atitudine neoclasică, „de limpezire a unei tensiuni lirice”, după mărturisirea autorului. Poezia se definește ca un spațiu al interiorității și reflecției asupra comuniunii cu natura, al erosului răsfrânt în amintiri nostalgice sau al meditației asupra actului de creație. Ț. a realizat și traduceri din Charles Baudelaire și Paul Valéry, unele selectate ulterior în antologii. SCRIERI: Premise literare, Timișoara, 1976; Anotimp interior, Timișoara, 1980. Antologii, ediții: Lirica timișoreană (1944-1969), pref. edit., Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
greutatea, mult corectată prin inteligență, de a se adapta condițiilor politice noi (...). În prima parte a romanului, autorul a urmărit migrația spre Canal ca spre un Klondike dobrogean, a tot soiul de oameni: chiaburi doritori de a câștiga bani, tineri nostalgici ca tătara Sughiran, gonită de plictisul satului natal, un șofer fugit de frica urmăririi polițienești, entuziaști ca Jurașcu, îndrăgostiți dorind a se întâlni și așa mai departe, în afara celor care vin pe șantier cu dorința vie de a înfăptui o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ironie, o Weltanschauung clădită pe bunătate și omenie. Concizia și ironia sunt în și mai mare măsură însușirile volumului următor (Poeme din fotoliul verde, 1984), care propune un „album de familie”, alcătuit din crochiuri delicate, „cărți poștale”, gravuri sau acuarele nostalgice ale amintirilor din copilărie sau mai târzii. Uneori, mici scene evocate fragmentar se grupează ca elemente ale unei mitologii personale, schițate în limitele productive ale sugestiei. Un volum postum, Marea liniște (1995), confirmând profilul liric deja afirmat al autorului, vădește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
susținea pe I. C. Brătianu, dedicându-se aproape în întregime polemicilor politice. Literaturii i s-a acordat un loc secundar. S-au tipărit versuri de Traian Demetrescu (Impresiune, Camera ei), traduceri care îi aparțin tot lui (Rugăciune, după Sully Prudhomme, Seri nostalgice, după Em. Michelet), precum și poezii de D. Marinescu-Marion, Al. G. Polihroniade, Petru Vulcan (sub numele real, P. Ghinu), M. Măldărescu. De asemenea, N. Burlănescu-Alin semnează versuri mai în fiecare număr (Melancolie, La țărmul liniștitei mări, Și când...). Este inclusă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290615_a_291944]
-
este: nu poți simula și nu poți păcăli moartea. Chatterton și Philip sfârșesc prin a deveni unul și același personaj (procedeu cunoscut la Ackroyd) și lectorul se simte izolat, trădat. * * * English Music (Muzică englezească) (1992) e mai degrabă un poem nostalgic decât o narațiune. Primul motto vine din Sf. Augustin: ... cel ce poate tălmăci ce s-a văzut e mai profet decât cel ce a văzut pur și simplu. Cartea întreagă trebuie mai întâi tălmăcită. "Muzica englezească" e muzica minții, a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dat un sens pe care ei nu-l au. Șiretlicul e chiar poemul, care trece din jocul de copil în jocul creației. Pretextul concret jocul de-a v-ați ascunselea duce de fapt la o afirmare a împlinirii. Textul pare nostalgic, dar nu avem de-a face cu amintirea copilăriei în poem, ci cu afirmarea ieșirii poetului din banal. Șiretlicul e descoperirea poeziei, care pune lumea în echilibru pentru poet, dar nu și pentru copiii uitați pe maidan. Aparenta nostalgie a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din Brooklyn Heights, unde locuia cu soțul ei invalid. 1 iulie 2005 4.14. Fiona Sampson: "Știu că nu țin de nicio școală poetică, dar nu e vina mea" LIDIA VIANU: Editezi o revistă londoneză mai neobișnuită, numită Orient Express, nostalgică, în amintirea unei Europe interbelice. Așa cum spui în prefața revistei, "Engleza este lingua franca, noua latină a Europei postcomuniste". E o revistă mai neobișnuită, fiindcă publici scriitori est-europeni într-o perioadă când aceștia nu mai sunt la modă. Îi publici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestei perioade, importanța acordată conceptului maatxe "maat". Am Întâlnit deja În alt moment o insistență aparte asupra acestei teme, chiar În prima Perioadă Intermediară, când, În urma prăbușirii societății organizate, aspirația către o ordine reînnoită din rațiuni interioare duce la contemplarea nostalgică a Îndatoririi morale. Aici maat este ceea ce Îl face pe rege să „trăiască” (la fel ca Ra În mai vechea mitologe solară), dar este și ordinea cosmică pentru care regele este garant. Astfel se revine În mod oficial principiul conform
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simțea deloc în largul său în privința procesului de eliberare din Europa Centrală și din Balcani; dispoziția și sfaturile sale îl plasează permanent cu un pas în urma evenimentelor. După o întîlnire (în septembrie 1989) cu E. Ședvarnadze, Bush, ca un bun "nostalgic al Războiului Rece", i-a spus lui B. Snowcroft: "Ar fi oare bine ca Imperiul Sovietic să se destrame? Dar așa ceva nu este cu adevărat realizabil, nu-i așa?" Deși fără să urmărească aceasta, opoziția instructivă a lui Bush față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
amintea nelămurit rolul autoatribuit al Germaniei naziste ca pavăză a Europei În fața hoardelor asiatice din URSS. Mai mult, americanizarea Germaniei de Vest și omniprezența ocupanților străini contrastau cu Germania aseptică din imaginarul popular, alimentat la Începutul anilor ’50 de filmele nostalgice din producția internă. Aceste așa-numite filme despre patrie (Heimat) erau de obicei plasate În decorul muntos din sudul Germaniei și spuneau povești despre dragoste, loialitate și comunitate, filmate În costume populare sau de epocă. Teribil de populare și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clar neromânești Înfășurându-se În mantia naționalismului. Dej a inițiat tactica, iar Ceaușescu nu a făcut decât să o perfecționeze. Dar această strategie avea și mai mult succes În străinătate. În timp ce Albania, surogatul european al Chinei, nu atrăgea decât staliniști nostalgici și maoiști incorigibili, imaginea internațională a României comuniste era surprinzător de pozitivă. Prin simpla distanțare de Moscova, Bucureștiul s-a ales cu o pleiadă neverosimilă de admiratori occidentali. În august 1966, The Economist vedea În Ceaușescu un „de Gaulle al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Regiunilor Europene (devenit mai târziu „Adunare”) cuprindea deja 107 de regiuni membre, la care aveau să se adauge multe altele. Un anumit model de Europă unită Începea, Într-adevăr, să capete contur. Regionalismul, sinonim odinioară cu recidiva lingvistică sau folclorismul nostalgic, devenise o identitate alternativă, la nivel „subnațional”, care lua locul națiunii și era cu atât mai legitimă cu cât purta pecetea aprobării oficiale de la Bruxelles și chiar (evident, cu mai puțin entuziasm) pe cea a capitalelor naționale. Locuitorii acestei Comunități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părinții lor erau debusolați și neputincioși: ei nu le puteau oferi nici ajutor și nici sfaturi copiilor lor. Această ruptură Între generații a avut pretutindeni consecințe politice: alegătorii mai bătrâni și săraci cedau periodic În fața farmecului partidelor care ofereau alternative nostalgice sau ultranaționaliste la noul consens liberal. Cum era de așteptat, această problemă era acută În unele regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, unde ruptura și dislocarea erau totale, iar democrația nemaivăzută. Sărac lipit, nesigur și plin de resentimente față de noua prosperitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de extremă dreaptă (În tinerețe Îi sprijinise pe poujadiști, aderase la organizațiile subversive de extremă dreaptă În timpul războiului algerian și susținuse cu prudență pentru Vichy și cauza pétainistă), mișcarea sa nu poate fi catalogată drept o simplă regurgitare atavică și nostalgică a trecutului fascist al Europei. Fortuyn sau Kjærsgaard În nici un caz nu puteau fi categorisiți ca atare. Amândoi menționau scrupulos că luptă pentru conservarea tradiționalei toleranțe din țările lor - amenințată, susțineau ei, de fanatismul religios și obiceiurile retrograde ale noilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]