4,111 matches
-
te culci, alegeai unul care se Întâmpla să fie gol. Funcționa o deontologie comunitară. Puștii apăreau acolo sau plecau din tabără tot timpul, mereu alții. Locul era echipat cu toate lucrurile pe care le abandonau: un aragaz de campanie, o oală de fiert macaroane, diverse tacâmuri, pahare de muștar, așternuturi și un disc frisbee fosforescent pe care băieții Îl aruncau de la unii la alții, uneori cooptându-mă și pe mine, ca să fie echipele egale. („Doamne, Lacoste, arunci ca o fată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unul dintre cei care l-au ajutat. Nu... De ce nu i-au ciuruit pe cei care au plecat, atunci? Nu pricep. Aveau impresia că vor pleca toți. Ministerului îi e mai ușor să-i ia pe toți o dată ca din oală decât să îi trimită înapoi în școală și să se baricadeze cum facem noi acum. Și în noi de ce au tras? Păi n-au plecat toți! Ministerul îi va lua pe cei care au plecat, iar pe noi... nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alții pentru suferința sa. Nici vorbă, stăpâne, se grăbește medicul să-l îmbuneze, dar orice plagă trebuie să se închidă din interior spre exterior. Ceea ce au făcut cei care te-au tratat atunci a fost să pună capacul peste o oală care fierbea. De aceea puroiul și-a croit drum în interior, săpând adânc în os... Se oprește și-i arată cu degetul băietanului de lângă el ventuza de bronz pe care a folosit-o să tragă puroiul afară. Crezi că asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu încetinește inteligența și nici nu stârnește pofta de pâine. Surâde ușor. Unde mai pui că e bună și pentru potență, deși probabil că nu-i prea mai folosește. Instantaneu, zâmbetul se transformă într-un rânjet autocompătimitor. Râde ciob de oală spartă, se admonestează singur. — Antonius Musa mă pune să mă hrănesc cu mâncarea asta de iepuri, mormăie Augustus cu gura plină. Termină de mestecat și înghite de mai multe ori ca să facă ierburile să alunece pe gâtlej în jos. Ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii și suspină visător. — Un orășel atât de frumos pe țărmul mării, învecinat cu Pompeii. Și, nu departe, se zărește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toate delictele există tribunale alternative. Ar fi nevoie de bunăvoința împăratului ca să accepte un asemenea caz. Depinde din nou numai de el dacă refuză, și se pare că asta are de gând să facă... Se crispează. În acest caz, toate oalele se vor sparge în capul lui. — Nu mă siliți să preiau acest proces, că va fi vai de voi! ame nință bătrânul. Am să vă judec public, asistat de fruntași ai corpului senatorial! Trio nu-și mai poate stăpâni tremurul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai doare? întreabă plin de compasiune. — Da’ ce-a pățit? se interesează Pusio. — Este un laș! strigă disprețuitor colegul lui. I-e frică să lupte și lanistul a pus biciul pe el. — Nu te mai băga unde nu-ți fierbe oala! intervine cu auto ritate Rufus. Către german: — E doar un boboc, sărmanul, n-a mai apărut niciodată în public. — Da’ eu câte răni am primit până să obțin aceste tesserae? se revoltă Ganymedes. Lovește de câteva ori cu mâna peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi luat o piatră de pe inimă. Poate acum să urmărească în liniște desfășurarea ceremoniei. S-a ajuns la momentul când măruntaiele trebuie pregătite în diferite feluri pentru a fi oferite altarului. O parte dintre ele fierb deja într-o oală plină pe jumătate cu apă. Altele, decupate după o tehnică specială, se perpelesc pe foc, înfipte în țepușe. Tiberius zâmbește furat de amintiri. În copilărie, își ajuta și el tatăl - în calitate de camillus - să oficieze acasă și în public. Chiar dacă sacerdoțiul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de carne a alunecat și a căzut pe jos. Îl îmboldește și pe Nero, ca să-l facă atent. Amândoi văd cum flaminul lui Marte arată iute cu mâna unor slujitori să ridice bucata și să o arunce la loc în oală. Prea târziu, însă. — Ghinion! îi scapă lui Plautius Silvanus. — Mânia Zeului n-a încetat! bubuie vocea de bas a lui Asi nius Gallus. Așa, bagă-te și tu ca musca-n căcat, scuipă scârbit Tiberius în lături. Profită de agitație
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îngropăciune. Auzise de la tatăl său că în anii fără rod bătrânii dispăreau dintr-o dată și nimeni nu întreba de ei. Tot toamna avea loc și sărbătoarea Daishiko, atunci când se mâncau mici găluște nesărate înșirate pe iarba sângelui și fierte în oală. În ziua cu pricina, țăranii istoviți de muncă treceau unul după altul să-i ureze samuraiului toate cele bune, mâncau găluștele primite și se întorceau la casele lor. Într-o zi senină sosi porunca pentru clacă despre care îi vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se înălța castelul Stăpânului, negru, măreț și țuguiat ca o corabie de război. La poalele castelului se întindea orașul încețoșat în lumina primăvăratică. Chiar la intrarea în oraș era o piață unde negustorii care întinseseră pe jos de toate, de la oale, ceaune, ulei până la sare, țesături de bumbac și vase de pământ, strigau cât îi ținea gura la mulțimea de trecători. Samuraiul și însoțitorul său, obișnuiți cu viața liniștită din vale, nu puteau decât să fie uimiți de atâta lume. Trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și mie mormânt... Când cade prima zăpadă, oamenii din vale obișnuiesc să facă găluște nesărate, să înfigă în ele câte trei fire de iarba sângelui și să le aducă drept ofrandă lui Buddha. Găluștele de ofrandă se fierb apoi în oală și se mănâncă împreună cu familia. Se spune că la masă acela care scoate cel mai repede gălușca din oală va avea noroc. Și în casa samuraiului, Riku le îndrumă pe femei să așeze oala cea mare pe vatră. Fiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câte trei fire de iarba sângelui și să le aducă drept ofrandă lui Buddha. Găluștele de ofrandă se fierb apoi în oală și se mănâncă împreună cu familia. Se spune că la masă acela care scoate cel mai repede gălușca din oală va avea noroc. Și în casa samuraiului, Riku le îndrumă pe femei să așeze oala cea mare pe vatră. Fiul cel mic, Gonshirō, prinse gălușca și în jurul vetrei se auziră râsete, așa cum nu se mai auziseră de mult. Însă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ofrandă se fierb apoi în oală și se mănâncă împreună cu familia. Se spune că la masă acela care scoate cel mai repede gălușca din oală va avea noroc. Și în casa samuraiului, Riku le îndrumă pe femei să așeze oala cea mare pe vatră. Fiul cel mic, Gonshirō, prinse gălușca și în jurul vetrei se auziră râsete, așa cum nu se mai auziseră de mult. Însă, a doua zi sosi un mesager de la seniorul Ishida care îl înștiință pe samurai că urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-l ducă la afumătoare. Charley Wyman rămase să mănânce la Smith. Era prea târziu ca să se-ntoarcă la Charlevoix. Bărbații se spălară pe mâini și se duseră-n camera din față, așteptând cina. N-o mai fi rămas ceva În oala aia, Jimmy? Întrebă D.J. Smith. Jim se duse până-n hambar, la căruță, și se-ntoarse cu ulciorul de whisky pe care-l luaseră la plecare. Era o ploscă de vreo cinșpe litri și mai rămăsese destul pe fundul ei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o vecină. Fetiței i-a venit o idee: ce-ar fi să-i facă ea o bucurie, o surpriză? A auzit că bunica are de gând să pregătească ceva tare bun și vrea să i vină-n ajutor. Ia o oală, pune în ea făină, cam până pe la jumătate, pe urmă toarnă puțin lapte. Cu o lingură încearcă să amestece totul. Dar, în zadar! Iar a făcut ceva rău! De necaz, începe să plângă. Nici nu bagă de seamă când bunica
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Nicule, am să alunec pe canal și mi-e frică, prinde mă. Băiețelul prinde picătura de apă pe o farfurioară. — Îți mulțumesc, Nicule... — De unde știi cum mă cheamă? — Să-ți povestesc... Odată locuiam împreună cu alte picături de apă într-o oală care fierbea pe aragaz. Din cauza căldurii focului, unele picături se prefăceau în aburi. Pe fereastra deschisă, aburii fugeau repede afară și se ridicau sus, sus de tot spre soare. În oală rămânea din ce în ce mai puțină apă. — Unde s-a dus apa
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Odată locuiam împreună cu alte picături de apă într-o oală care fierbea pe aragaz. Din cauza căldurii focului, unele picături se prefăceau în aburi. Pe fereastra deschisă, aburii fugeau repede afară și se ridicau sus, sus de tot spre soare. În oală rămânea din ce în ce mai puțină apă. — Unde s-a dus apa? ai întrebat-o pe bunica. Ea ți-a arătat cum deasupra apei care fierbe se formează aburi, care se ridică în sus. Prefacută în aburi m-am ridicat și eu din
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rămânea din ce în ce mai puțină apă. — Unde s-a dus apa? ai întrebat-o pe bunica. Ea ți-a arătat cum deasupra apei care fierbe se formează aburi, care se ridică în sus. Prefacută în aburi m-am ridicat și eu din oala aceea. Am trecut pe lângă tine, am ieșit pe fereastră și m-am înalțat spre văzduh. Acolo sus m-am întâlnit cu alte picături mici, transformate în vapori de apă (tot un fel de aburi). Știi de unde veneau?... Din pământul udat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
gaura din stomac. Mama ta s-a prăbușit, zvârcolindu-se și rostind cuvinte fără șir și apoi a rămas nemișcată. În amintirile mele inventate, o vedeam pe mama mea cea mărunțică ridicându-se din pat și ducându-se la o oală cu supă Îndulcită de semințe de susan. Își Înmuia degetele ca să vadă dacă e suficient de dulce. Nu era. Atunci mai adăuga bucăți de zahăr, și mai multe, și mai multe, și mai multe. Apoi amesteca pasta fierbinte și Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
joase cu verande lungi unde bărbați, femei și copii stăteau așezați pe scaune joase. O cățea pechineză gravidă stătea Întinsă pe un scaun verde de plastic. Comercianții Îi invitau pe trecători să intre să vadă oferta de televizoare, saltele, casetofoane, oale electrice de fiert orez, frigidere liliputane. Magazinele erau deschise tot timpul pentru că nu știai niciodată când se hotărau micii parveniți să-și ridice standardele achiziționând produse de asemenea calitate. Câteva străzi mai Încolo, prietenii mei trecură prin cartierul roz, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de colți și-i arătă cum Îi sare la picior. „Ssssss“. Leac pentru mușcături de șarpe, Întrebă ea. A, da, da. Bennie se poziționase cât de discret posibil pentru un străin, adică deloc, și făcea o schiță cu bucătarii și oalele lor. Vreo zece oameni se adunaseră În jurul lui să vadă ce desenează, murmurând plini de admirație. Dwight Își pusese căștile pe urechi și era surd la zumzetul bazarului, preferând să-l asculte pe Stevie Ray Vaughan la CD-player În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îngrozită că amândoi fumau țigări de foi. Erau de fapt gemeni, iar conform credinței tribului erau divinități. Îi Împinseră cu Îndrăzneală pe ceilalți, Îl apucară pe Rupert de mâini și-l duseră la bunica lor care avea grijă de o oală În care fierbea ceva, pe vatra din piatră. Bătrâna Îi certă pe copii când Îi văzu apropiindu-se. —Nu-l mai trageți așa. Țineți-l de mâini cu respect. Când Rupert ajunse lângă ea, femeia Își feri timidă privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a căzut din cer - beată moartă pentru că mâncase fructe fermentate - și aterizase În cap, cu picioarele În sus drept În focul pentru gătit. Nu a trebuit decât s-o scoatem, să o curățăm de cenușă și s-o punem În oală. Lipsa lacrimilor, acesta a fost al doilea semn. Gemenii nu au plâns niciodată. De ce se presupune că o divinitate nu plânge, habar n-am. Dar nu o făcuseră niciodată. Nici când erau bebeluși. Nici când le era foame. Nici când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Așa că pot să mă antrenez un pic acum de dimineață. Și Începu să pedaleze cu zel, cum fac bărbații când debordează de testosteron. În mijlocul luminișului și În partea din față a taberei ardea focul În vatra de piatră, iar o oală cu fiertură fierbea molcom pe niște pirostrii făcute dintr-o portieră stricată de mașină. În apropiere, pe un platou se găseau o grămadă mare de orez fiert și una mai mică de ierburi din pădure. Micul dejun. Esmé și Rupert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]