4,294 matches
-
partea ei din satul Plenița, afirmând că Radu Buzescu lăsase mănăstirii și partea lui Stroe Buzescu, deși vajnicul căpitan al lui Mihai Viteazul își lăsase toată averea soției. Tot așa, câțiva ani mai înainte, în 1613, avusese loc judecata dintre obștea Mănăstirii Mărgineni și Vișa, văduva lui Stan, pentru satul Căpriorul. Călugării pretindeau că satul trebuie să fie al lor după moartea lui Stan, cu toate că diata fixa donația abia după moartea Vișei. Pricinile văduvelor ajunse în sălile de judecată erau diverse
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie împărțită. Sediul clanului, „scaunul caselor mărginescu”, „împreună cu Filipeștii, și cu moșiia și viile de la Bălțați, și de la Călinești, și de la Cudeș, acéstea toate să aibă a le ținea numai 4 frați: Costandin, Mihaiǔ, Mateiǔ, Iordache, „să le fie de obște, să-și facă casă fiește carele unde-i va plăcea, iar pimnița cu casele, cu grădina ot Prahova să fie numai ale lui Iordache căci este prăsle”323. Lângă privilegierea (tradițională în vechiul drept românesc) a mezinului, diata din 1681
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu o cărămidă În timp ce aceasta Își făcea siesta. Când se petrecură toate acestea, Sher Singh nu se afla În Lahore. În absența regelui, Dhian Singh le-a dat În judecată pe asasine, tăindu-le nasul, urechile și mâinile 223 În fața obștii adunate Înaintea biroului de poliție (kotoali), după care le alungă din oraș. Dar cum limbile le rămaseră nevătămate, femeile au susținut că nu făcuseră altceva decât să Împlinească voia lui Sher Singh, care le-a promis drept recompensă un jaghir
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
moderne - între care Noul Roman, de care scriitorul fusese sedus în tinerețe - și un patrimoniu extraliterar tributar unei tradiții, vechi și etern, alimentat de propria memorie, dar mai ales de asimilarea - tot prin mijlocirea acelei memorii - a psihismului colectiv al obștii sătești de altădată și a anecdoticii care animă orizontul de viață rural. Ambele componente ale sintezei au avut de câștigat. Lumea satului, cu spiritualitatea ei, îi va fi revelată convingător cititorului, curățată de exotismul depreciativ și de prezumția carenței de
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
acea arie culturală latină și europeană căreia poporul român îi aparținea prin rădăcini etnice și așezare geografică. U. românesc, care la vârsta lui barocă impune printr-un civism relevabil (u. civic cu conceptele lui predilecte, „politiia”, „fapta bună”, „folosul de obște” - transformate în criterii de validare - a fost definit de Mihai Berza și apoi remarcabil descris de Virgil Cândea și de Alexandru Duțu), scoate în evidență aplecarea celor care l-au promovat și practicat spre gestul militant, către demersul angajant și
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
ce determină funcțiile statului democratic, în contextul în care, „neputând fi împlinite pe cale directă și francă de către acesta, să fie împlinite pe cale indirectă, ocultă, de niște organe sociale a căror menire ar fi cu totul alta”. Băncile populare, Casa rurală, obștile sătești se „încarcă” cu atribuții formativ-educative, determinând țărănimea „să se ocupe de afacerile ei, să le discute, să le priceapă: și nu numai afacerile fiecărui țăran în parte, ci afacerile obștii țărănești, afacerile țărănimii, ale clasei și afacerile țării” (s. a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ar fi cu totul alta”. Băncile populare, Casa rurală, obștile sătești se „încarcă” cu atribuții formativ-educative, determinând țărănimea „să se ocupe de afacerile ei, să le discute, să le priceapă: și nu numai afacerile fiecărui țăran în parte, ci afacerile obștii țărănești, afacerile țărănimii, ale clasei și afacerile țării” (s. a.)(Dobrogeanu-Gherea, 1910, p. 286) Vom examina cu alt prilej alte teorii create de sociologii americani și, într-un cadru mai general, de știința americană, pentru a răspunde unui atare rol, între
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de moravuri, pe teme moral-civice etc., dând seama de lecturi, de evenimente familiale, sentimentale sau sexuale, de vacanțe și călătorii, de episoade curioase, dramatice, semnificative ori pur și simplu amuzante din existența zilnică a autorului, a mediilor universitare ieșene, a obștii scriitoricești, a satului natal etc., colportând uneori, pur și simplu, bârfe, înnobilate prin scânteierea stilistică și prin hazul mizanscenei, și mai ales prin divagațiile hermeneutice pe care le prilejuiesc, ori trasând portrete ale unor contemporani. Filonul intimist - de altfel depistabil
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
îl citește pe Slavici ca un dispecer instalat la pupitrul de comandă al unui sistem automat de conexiuni. Cartografia lumii ficțiunilor lui Slavici scoate la iveală o veritabilă arhetipologie umană. În epicentrul operei se află insul și contractul său cu obștea: o relație a cărei tensiune determină mișcarea în timp a operei lui Slavici. Lumea socială - arată P. - nu imprimă în mod mecanic amprente pe retina creatorului și nici în plastilina limbii. Percepția, ca și reprezentarea literară sunt condiționate de sisteme
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
încerca să-i silească să adopte „uniația” cu biserica romano-catolică, pentru a-i despărți de neamul lor de dincolo de munți. Vlașinii sunt „dăruiți” de Maria Tereza orașului Sibiu, oierii fiind obligați să plătească noi biruri și arende către guvernatorii sași. Obștea Vlașinilor încearcă să reziste, dar este nevoită să ia calea pribegiei, să treacă munții în Țara Românească. Nenorocirea e provocată însă de Nicolae Branga, un ticălos care vrea să se îmbogățească și să parvină prin ruinarea celorlalți. El îi trădează
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
va zdrobi chiar în momentul în care devenise căpetenia comunității. Întoarcerea Vlașinilor răstoarnă cronologia evenimentelor, „înviindu-l” pe Branga și înfățișându-l ca pe un mare afacerist în climatul fanariot din Țara Românească. Abia în finalul romanului, când revine cu obștea în locurile de origine, Branga va fi pedepsit crunt. Ambele romane au o construcție epică solidă, conturând un suflet colectiv, dar mai puțin individualități pregnante. Sugestiv e redată atmosfera burgului transilvănean, ca și viața pastorală a Vlașinilor, cu practici și
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
John Barth, Gerald Graff, Jean-François Lyotard, Ihab Hassan, Guy Scarpetta. Acest consistent dosar-dezbatere a produs un ecou deosebit și persistent. După 1989 discutarea și cercetările privind p. se amplifică spectaculos, conceptul fiind practic instituționalizat prin acordul unei importante părți a obștii scriitoricești și a mediilor universitare, masiv primenite prin accesul unor specialiști din rândul generațiilor mai tinere. Dar se poate vorbi de p. - fie și pe plan strict literar - într-o societate precum cea românească, al cărei deplin acces la modernitate
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
anecdotic, dar cu multă culoare” (Marian Papahagi). Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna” „Steaua”, „Familia”, „Transilvania”, „Revista de filosofie” ș.a. P. e un solitar atât prin firea, cât și prin biografia sa. Nu a participat decât rar la viața obștii scriitoricești, deși s-a bucurat de aprecierea generației sale. Aceasta explică, poate, și predilecția pentru personaje enigmatice, sumbre. Unul dintre acestea este straniul martir din secolul al XVIII-lea prezentat în romanul Crișan (1977). Răscoala condusă de Horea, Cloșca și
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
Veneția, 1681). Este primul tratat de acest gen apărut în românește, un act cultural reprezentativ pentru năzuințele iluminiștilor, prin îndemnul patetic la însușirea „meșteșugului” de a vorbi frumos, logic, convingător. Aceleași scopuri erau urmărite și în Istorie universală adică de obște, care cuprinde în sine întâmplările veacurilor vechi (I, 1800), transpusă după Claude François Millot. Și aici cărturarul român se străduiește să dea o formă cât mai adecvată, sensibilă adesea, conținutului, demonstrând, așa cum o face în mai toate textele sale, gust
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
cei de-a pururi a Augustei Mariei Terezia, Sibiu, 1780; Economia stupilor, Viena, 1785. Ediții: Retorică adecă Învățătura și întocmirea frumoasei cuvântări, Buda, 1798; ed. îngr. și pref. Aurel Sasu, Cluj-Napoca, 1976. Traduceri: Claude François Millot, Istorie universală adică de obște, care cuprinde în sine întâmplările veacurilor vechi, I, Buda, 1800. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit., III, 290-294; Ioan Lupaș, Ioan Piuariu-Molnar. Viața și opera lui, București, 1939; Popovici, Studii, I, 272-278; N. A. Ursu, Formarea terminologiei științifice românești, București, 1962, 39
PIUARIU-MOLNAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288832_a_290161]
-
de dominație personală” (p. 45). Se poate susține existența unei țărănimi europene unitare În condițiile existenței mai multor tipuri de sisteme feudale, constituite pe baze regionale diferite? Din punctul de vedere al autorului, putem admite existența unei astfel de unități, obștea sătească drept instituție comunitară fiind cea care realizează această unitate, diferențele rezultând din dezvoltarea inegală a regiunilor. În jurul veacului al X-lea, multe zone se aflau Într-un stadiu inferior de dezvoltare - de exemplu, Europa de Est și multe regiuni din America de Nord
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
decât În depresiune. Datorită unui număr ridicat de vite se puteau produce Îngrășăminte necesare regenerării mai ușoare a solului ceea ce determina o restrăngere treptată a pârloagelor. Diferențele regionale marcate fizic de albia fluviului Elba se adâncesc la Începutul epocii moderne. Obștile țărănești erau apreciate de administrația statului de tip absolutist ca fiind o instituție retrogradă, un element care inhibă evoluția structurilor statale. În contextul descris de opoziția fățișă dintre tradiția reprezentată prin clasa socială a țărănimii și instituțiile moderne ale statului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
iar între 1746 și 1763 își desăvârșește învățătura la Muntele Athos. În formația sa o importanță decisivă au avut-o călugării din Țările Române, buni cunoscători ai teologiei și ai practicii ascetice. La întoarcerea de la Muntele Athos a organizat o obște împreună cu călugării care îl însoțeau, poposind la mănăstirea Dragomirna, apoi la Secu și în sfârșit la mănăstirea Neamț (1779-1794). Călugărilor veniți de la Athos li s-au adăugat mereu alții, astfel încât la Neamț ajunseseră a trăi laolaltă șapte sute de frați. Între
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
Neamț (După manuscrisul aflat la Muntele Athos în schitul Sf. Ilie împreună cu portretul său), BOR, 1992, 1-3; Valentina Pelin, La Correspondance du staretz Paisie du Monastère de Neamțu, RSE, 1993, 3-4, 1994, 1-4; N. A. Ursu, Școala de traducători români din obștea starețului Paisie de la mănăstirile Dragomirna, Secu și Neamț, „Teologie și viață”, 1994, 11-12; Păcurariu, Dicț. teolog., 318-319; Dario Racanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului, Sibiu, 1996; Românii în reînnoirea isihastă, îngr. Virgil Cândea, Iași, 1996
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
o publicație de cultură într-o lume sufocată de politică, punând accentul pe actualitatea culturală din țară și din străinătate, înfățișată în știri scurte și neutre, fapt subliniat și în articolul-program Drum...: „Vrem să închegăm, unitar, o muncă în folosul obștei prea ades înșelată, o muncă hărăzită frumosului de pretutindeni.” Rubricile obișnuite sunt „Glossa”, „Literatură”, „Teatru”, „Arta prin lume”, „Mozaic”, „Chipuri și imagini”, „Arabesc”, „Cronica literară”. Poezia este ilustrată fie de versuri moderne, de factură ceremonial histrionică, ca în cazul lui
PASAREA ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288703_a_290032]
-
o dependență a satului de o singură curte feudală. La începutul mileniului II, în multe societăți estice, modelul era similar cu cel din Vest. Satul devălmaș implica proprietatea și exploatarea comună a resurselor (Stahl, 1998), în timp ce nobilii locali colectau taxe. Obștea satului avea în mod implicit mai multă putere. În Valahia și Moldova, acest „sistem politico-economic comunitar-comercial” (Chirot, 2002) a fost înlocuit de boierul local (de regulă unul singur pe sat), începând cu secolele XV-XVI. Impozitele deveniseră din ce în mai
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
au aplicat pentru a obține finanțări care condiționau acordarea granturilor de participarea comunității, în ce măsură au implementat astfel de proiecte și dacă sătenii au participat efectiv la ele. Am căutat de asemenea să vedem în ce măsură sătenii obișnuiți sunt informați despre problemele obștii și despre modul de gestionare a acestora, dacă și cum se realizează consultarea populară. Volumul este structurat pe aceste trei mari teme, cărora li se adaugă o parte importantă în care discutăm despre impactul campaniei de comunicare în cele șase
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
-i lămurească ce este de folos. Așa vin, se plâng de fel de fel de probleme. Lipsa banilor face să nu se îngrijească de sănătate. Nu au alimentație potrivită (...) altfel se ajută între ei. Dacă totuși cineva organizează ceva pentru obște, cu greu răspund” (preot). În proiectele derulate, implicarea comunității a depins în bună măsură de alegerea coordonatorului proiectului care girează încrederea anterior căpătată în activități colective: „Știți, ei au instinctul ăsta de turmă...” (bărbat, cadru didactic, 35 de ani); „Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
grabnic risipit de „grijile veacului”. În fostele orașe muncitorești ale țării, fără a mai vorbi de sate, bisericile sunt pline cu aceiași oameni de vârsta a treia, fie că este vorba de liturghia duminicală, de populara slujbă a „maslului de obște”, de pomenile din sâmbetele morților sau de marile praznice. Tinerii încă entuziaști pentru credință prind foarte greu rădăcini și nu sunt integrați în comunități bisericești vii și lucrătoare. În cele din urmă, în pământul uscat al acestor timpuri sărace sămânța
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de frecvent neglijată - au rolul de a cerne vocația autentică de situațiile improprii sau, mai grav, de atentatul la impostură. Monahismul nu este un târg de consolări sentimentale, tânguiri de pension sau eroisme prost plasate. Dimpotrivă, ceea ce caracterizează o adevărată obște monahală - ne sugerează arhimandritul Emilianos - este verva bucuriei, entuziasmul necondiționat și prospețimea scânteietoare a dăruirii desine. Nunta filocalicătc " Nunta filocalică" Ca orice cununie, monahismul e o alegere liberă, nu o impoziție conjuncturală. Fecunditatea vieții călugărești fiind pur spirituală, monahismul este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]