19,332 matches
-
soția să renunțe la viața dezordonată și fără scop și să Își reia atribuțiile casnice: „... trebuie să recunosc, s-au schimbat multe de când noul meu tată vitreg a venit În casa noastră. Mama nu mai pleca de acasă, nu mai obișnuia să bea atât de mult, iar În casă era cât de cât ordine. În schimb mama era mereu tăcută și, de cele mai multe ori, avea privirea pierdută...”. Noua prezență În viața familială a Ameliei a reușit să reabiliteze situația economică conjugală
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
prostituția Decizia Începerii unei activități care să implice folosirea propriului corp pentru a stimula/genera plăcerea sexuală (propriu-zisă sau indirectăă a unor clienți presupune depășirea unui prag psihologic, rezultat din educația primită, din normele morale cu care persoana a fost obișnuită sau chiar din asumarea unui feedback social defavorabil, orice Încălcare a unui tabu fiind sancționată ca atare de către semeni. Acest prag este cu atât mai fragil și, implicit, mai ușor de escaladat, cu cât valorile pe care este construit sunt
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
am grijă de casă și de frații mei. Tata a murit când am Împlinit 12 ani. Mama nu a stat mult pe gânduri. Dupa 4 luni de la moartea tatălui meu, s-a recăsătorit. Noul meu tată era un camionagiu care obișnuia să Își petreacă majoritatea timpului liber În fața televizorului, mereu cu o sticlă În mână, iar cu cealaltă mână Își mângâia burta imensă. Trebuie să recunosc, s-au schimbat multe de când noul meu tată vitreg a venit În casa noastră. Mama
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
televizorului, mereu cu o sticlă În mână, iar cu cealaltă mână Își mângâia burta imensă. Trebuie să recunosc, s-au schimbat multe de când noul meu tată vitreg a venit În casa noastră. Mama nu mai pleca de acasă, nu mai obișnuia să bea atât de mult, iar În casă era cât de cât ordine. În schimb mama era mereu tăcută și, de cele mai multe ori, avea privirea pierdută... Față de noi tatăl vitreg avea o afecțiune mare, uneori chiar exagerată. Ne așeza pe
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
niciodată pentru că părinții mei au muncit din greu să-mi asigure mie și surorii mele ce-i mai bun, dar la un moment dat s-a produs o ruptură și ne-am trezit, deodată, Înglodați În datorii. Am fost Întotdeauna obișnuită cu bani și, deși apăruse această situație de a lucra În night, nu am făcut altceva decât să vorbesc cu clienții și atât. Sunt destule care se vând pentru bani. Prefer să mor de foame decât să fac așa ceva... Nu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
În cameră separată și pentru mine a fost foarte greu să stau În cealaltă cameră... adică Îmi doream asta, dar le simțeam și lipsa, și venea mama să doarmă cu mine, mă plângeam la ea, și după asta m-am obișnuit să dorm singură și chiar refuzam prezența lor, nu doream să intre În camera mea, iar asta pentru mama a fost o lovitură grea, și pot să spun că m-am maturizat prea devreme, datorită faptului că mama când se
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
primul rând faptul că nu eram obligate să ieșim cu clienți, ci puteam să tragem țeapă, cum ar veni. A fost foarte greu la Început: când m-am dus prima oară la masa, tremuram toată, dar până la urmă, m am obișnuit. Singurul lucru care m-a bucurat foarte mult a fost faptul că prietenul meu a fost de acord cu ceea ce făceam, deși nu știe că eu mă și dezbrac și dansez, câteodată, dar am să-i spun... pentru faptul că
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
cu ochi mari de lapis lazuli va lumina grădina suspendată a dragostei tale în noaptea nunții tale, e timpul să începi noua ta familie. nouă în al doilea loc: înveți să vezi cu un singur ochi la fel de bine ca oamenii obișnuiți cu doi, asta fiindcă vezi cu ochiul stâng cerul tuturor și cu ochiul drept cerul tău, cerul construit de tine, pe care comanzi nuanța de albastru, nuanța de gri, tipul norilor, pe care îl înseninezi prin zâmbet și pe care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ingineri și specialiști ce-și desfășurau activitatea în sediile operative de la Orșova și Tekija și destinele umane de care trebuiau să răspundă cele două grupuri de lucru ale proiectanților 223 mulți oameni fiind obligați să-și părăsească locurile unde erau obișnuiți să trăiască, datorită creșterii nivelului apelor ridicau probleme de o mare complexitate. Culegerea datelor necesare alegerii celei mai bune alternative, care au fost adunate, clasificate, legate între coperte, însumând numai în privința părții române 24 de volume, sarcina iugoslavă însumând cam
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Pedepse deosebit de aspre primeau și magistrații corupți. Herodot arată că regele persan Cambise a poruncit executarea unui judecător vinovat de corupție, iar cu pielea acestuia și-a tapisat scaunul. Pedepse la fel de aspre erau aplicate și de regele persan Darius, care obișnuia să-i condamne la moarte prin crucificare, pe judecătorii corupți. În societatea romană corupția era, de asemenea, condamnată, fiind interzisă acceptarea de daruri pentru îndeplinirea îndatoririlor civice. Interzicând în mod general oamenilor publici acceptarea de daruri, dreptul roman din acea
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
vine repede și dintr-o cu totul altă zonă. Știi ce mi s-a întâmplat? Mi-au dispărut ochelarii, îmi zice cu aerul că lumea e rea, dușmănoasă și imprevizibilă. Nu te poți opune orice ai face. Trebuie să te obișnuiești cu ideea. Îi arăt că are niște ochelari pe o masă, dar nu, ăia sunt de la doamna Aurelia care lucrează un etaj mai sus și care s-a îndurat de ea, i-a împrumutat ochelarii ei ca să se descurce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
alte cuvinte, proprietarul îi era încă dator. Întâi am avut un bici mai de jucărie, care trăsnea însă foarte bine, pentru că aveam niște sfârcuri extraordinare, niște împletituri care se pun în vârf și care, obligatoriu, se rup. Trebue să te obișnuiești cu ideea. Rupeam unul pe zi. Într-o zi, am descoperit o poziție extraordinară, undeva între două străzi, și o mișcare a mâinii ce reușea să scoată din bici un sunet care-ți crăpa timpanele. Probabil și curenții de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
parte a autovehiculului. Localnicii migrează către mijlocul autobuzului. Dincolo de burduf. Astfel că acel burduf devine o graniță imaginară între barbarii care s-au autoexilat în spate și autohtonii care au întemeiat o nouă comunitate între burduf și șofer. Bătrânii satului obișnuiesc să povestească și că, pe vremuri, vatra satului se afla undeva într-un loc numit „În Siliște“, pe malul stâng al Prahovei. Însă, într-o duminică, pe când sătenii se găseau la biserică, au fost surprinși de mongoli și măcelăriți. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
trăiește, a pățit ceva asemănător. De fapt, și orășelul de munte despre care povestim e tot un sat ceva mai măricel. Iar în extrasezon, aproape o mahala a unei mahalale. Povestea e așa. Când se întorcea seara de la fabrică, Nae obișnuia să se așeze în bucătărie și să mănânce fără ca asta să deranjeze cumva pe cineva. Casa lui era și este până la o eventuală sistematizare ceva mai joasă înfiptă în pământ, iar din blocurile de vizavi se vede perfect cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de la vreun gând păcătos, ci de la faptul că, la o altă fereastră, privirea lui Emil a dat peste același cetățean impertinent care îl scălâmbăie atunci când el, fostul președinte, îi apare în raza vizuală. Închide fereastra. Mai bine așa. Nesimțitul așa obișnuiește, îi mai strigă și tot felul de măscări. Măcar să nu le audă. Nu le aude. Se întoarce în sfârșit, își drege vocea și-l întreabă pe Ciuvică dacă el mai ține minte că a fost cândva președinte, lider regional. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nu-mi mai spuneau mare lucru. Într-o zi, când făceam curat sau zugrăveam, moment extrem de deprimant, pentru că toată casa plutea în moloz, am trecut în revistă cărțile din bibliotecă și s-au reactivat nostalgii vechi. Din vremea în care obișnuiam să citesc. Am dat atunci peste o carte care se chema Amendament la instinctul proprietății. Maică-mea m-a sfătuit s-o citesc pentru că a fost colegă de facultate cu cel care a scris-o și își aducea aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a fost mai tare ca el... Ninsoarea de afară încerca parcă să șteargă păcatele vrute și nevrute ale bătrânului... Costăchel îl iertase de multă vreme și acum îl plângea... Trecuse ceva vreme de la moartea lui moș Costache, dar Costăchel nu se putea obișnui cu gândul. Simțea un gol în jurul lui... Până la moartea bătrânului, de fiecare dată când se întorcea acasă deschidea ușa și îl întreba: „Ce mai faci, tată? Nu te-ai culcat încă?”. „Lasă, băiete, că m-oi hodini pe lumea cealaltă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu mă dai de gol!” Din toată înfățișarea lui falnică nu mai rămăsese aproape nimic. Doar înălțimea, care acum era gârbovită... În rest, un... sergent oarecare. „Cum de ai ajuns aici?” - l-am întrebat eu cu mare greutate. Nu eram obișnuit să-i zic pe nume. „Povestea-i simplă. Când am primit comunicarea pe care ți-am transmis-o și ție, mi-a trecut prin cap așa ca o fulgerare: Să știi, Filipe, că nu-i a bună! Din inamici prieteni
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întreaga urbe. Pe unde trecea simțea priviri abil mascate, înghiontiri din coate și auzea vorbe cu sensuri ambigue. Bărbații, în marea lor majoritate, nu se lăsau influențați de ponegririle care circulau nestingherite, grație celor lipsiți de ocupații serioase. Simona se obișnuise cu toate dar, că devenise imună, e un fel de a spune. Ceea ce nu concepea și nu admitea era ideea că cineva, oricine ar fi fost, ar avea dreptul să o judece. Cine își aroga asemenea libertăți depășea granițele bunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fiindcă, în esență toate își centrează activitatea pe informație și document, pe deservirea utilizatorilor, pe păstrarea documentelor și transmiterea cunoștințelor spre generațiile viitoare. Barierele dintre biblioteci, centre de documentare și arhive nu sunt insurmontabile, iar în contextul globalizării ne vom obișnui să le acceptăm „fără frontiere”. Globalizarea este susținută și accentuată de dezvoltarea noilor tehnologii de informare și documentare, care eclipsează natura materială a documentelor. Noțiunea de document, care stă la baza activității instituțiilor info-documentare, a fost lărgită considerabil în perioada
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
exemplele, în privința aceasta, ar mai putea continua mult și bine, cu siguranță! În plus, cine anume sunt eu, mai exact, ca să ies câtuși de puțin în evidență prin ceea ce fac, cum fac și cu cine fac? Trebuie neapărat să mă obișnuiesc cu gândul corect că nu trebuie să dau socoteală absolut nimănui de absolut niciunul dintre lucrurile care mă privesc personal! Însă văd că obișnuința asta se învață tare greu, greu se mai prinde de mine, cel puțin... Hotărât lucru: mintea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de iscoditori, de parcă te-ar fi bănuit că încerci să afli de la dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe; n-avea de ce. În fond, cu cât ești mai necomunicativ, cu atât pari
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înțeleg defel și, în plus, cred că-s cel mai bolnav om de pe toată fața pământului; cu siguranță că de la toate scandalurile astea nenorocite și acerbe mi se trage. Am probleme cu stomacul (cu toate că pot să spun că m-am obișnuit deja). De vreo doi ani încoace, tot îmi dă târcoale o formă blestemată de ulcer (ulcer peptic cred că se cheamă, sau dracu’ s-o ia, dacă se cheamă altcumva!). Trebuie să fiu calm, însă; este doar un diagnostic pus
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lumii, unde se vindeau, la prețuri întrucâtva satisfăcătoare și atractive, stupefiante. Totuși, Șerban încă se afla - ca să zic așa - abia în faza de coacere și nimic, privitor la asta, nu era pe deplin cert și bine conturat. Biserica la care obișnuiseră dintotdeauna Victoria împreună cu Șerban să se ducă - ea: din convingere, el: din obligație față de ea - avea, într-adevăr, o particularitate specifică, una prin care numaidecât se diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care fusese el nevoit să ia parte, tot timpul și fără voia lui, până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și întru totul satisfăcătoare, iată că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]