6,900 matches
-
înghețat de frică. Dar, privindu-l mai cu atenție, mi-am dat în cele din urmă seama că era un simplu spectator, ca și mine. Mă rog, nu ca și mine. El avea voie să vadă filmul. Mi-am pus ochelarii 3D și am privit cu atenție. M-am văzut rătăcind pe străzi, oprindu-mă la terasa la care mergeam cu Teo, glumind cu chelnerița. Până aici, nimic deosebit. Vorbesc la un telefon mobil, mă îndepărtez grăbit... Apoi mă întâlnesc cu
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
ales pe mine, teatrul nu era specialitatea mea, dar pot spune că situația îmi convenea de minune. * Mi-a fost prezentat Liviu, un tânăr scenarist care absolvise Facultatea de Litere. Timid, respectuos, afabil, ascunzându-și pudibonderia în spatele unei perechi de ochelari cu o ramă de tip clasic, nu mi-a făcut o impresie rea, dar, ca să fiu sincer, nici una foarte bună. Așteptam, practic, să văd ce poate. Ia loc, te rog”, i-am spus și i-am făcut semn să se
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
Omule, te chinui degeaba, pricepi? Asta NU e literatură! E ca o înșiruire de cuvinte și atât! Literatura are conflict, pasiune, nebunie... Înțelegi?”. Liviu a început să tremure ușor și l-am văzut cum își dă jos pentru câteva momente ochelarii pentru a-și șterge lacrimile. Înțelegi măcar ce-ți spun?!!”, am urlat, neluând în seamă faptul că-l făcusem să plângă. Da, înțeleg, înțeleg...”, răspunse cu greutate. ”Te aștept peste două săptămâni. Sper să nu o fac degeaba”, am rostit
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
e-mail”. Silvia, sorbind din ceașca cu cafea: „Am făcut-o deja de două ori în dimineața aceasta. Tot nimic”. „Fir-ar să fie!”, exclamă Dan. „Ce ne facem?”. „Mai așteptăm un pic”, rosti Mihai potrivindu-și cu un gest grăbit ochelarii de vedere. După încă o săptămână, situația era neschimbată. Nu primiseră nici măcar un singur e-mail, o singură solicitare de înscriere. Când s-a împlinit o lună, cei trei au înțeles în sfârșit că totul fusese în zadar, asemeni unui îndrăgostit
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
Are personalitatea în formare! Are doar zece ani neîmpliniți! Spune bunica clipind continuu în soarele înțepător. Mami, bunica și Scumpa se pun la coadă să cumpere înghețată, în spatele unui bărbat cu un câine lup priponit într-un ham roșu. Peste ochelari de soare, pescaruși taie aerul în bucle ascuțite, tot mai aproape de înghețata de căpșuni a Scumpei. - Să mergem pe dig, Scumpo! Spune bunica și bea apă minerală cu aromă de piersică dintr-o sticlă din plastic. Mami, bunica și Scumpa
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
Andrei merseră, așa cum obișnuiau, la biserică. Și, ca de obicei, Iulian era asaltat de femei, care doreau să-l consoleze după moartea soției. Scăpă cu greu, rând pe rând, de fiecare. Clementina, o femeie de vreo patruzeci de ani, cu ochelari cu dioptrii și părul strâns într-o coadă de cal nu-l lăsă de niciun fel. Veni după Iulian și-i invită acasă la ea. - Am niște prăjituri grozave. O să vă placă cu siguranță. Bărbatul și copilul se supuseră. Intrară
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini de praf pe haine, față și mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de protecție. După un anumit număr de kilometri, Comandantul a ordonat oprirea pentru așa-numita haltă de ajustare pentru răcirea motoarelor, destinderea picioarelor și ușurarea ostașilor! Citește mai mult PANUEra în mijlocul lunii iunie 1943 la orele 4 dimineața, când am
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini de praf pe haine, față și mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de protecție.După un anumit număr de kilometri, Comandantul a ordonat oprirea pentru așa-numita haltă de ajustare pentru răcirea motoarelor, destinderea picioarelor și ușurarea ostașilor!...
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
nu bâzâiau în aer. În afară de zgomotele motoarelor nu era nici un alt sunet. În urma nostră rămânea un nor de praf, fiindcă mărșăluiam pe un drum de țară. Eram plini de praf pe haine, față și mâini. Singurul plus era că aveam ochelari de protecție. După un anumit număr de kilometri, Comandantul a ordonat oprirea pentru așa-numita haltă de ajustare pentru răcirea motoarelor, destinderea picioarelor și ușurarea ostașilor! După aproximativ două ore, coloana s-a oprit la semnalul șefului, deși nu era
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
mai 1943, o zi frumoasă de primăvară, cu mult soare și cu mult praf, eram într-un marș de rutină. Mașinile Bateriei stârneau adevărați nori de colb care se depuneau pe mâini, pe față, cu excepția ochilor, care erau apărați de ochelarii de protecție, gura era plină de praf. Cred că parcursesem cam 100 de km fără să întâlnim un sat, o ființă sau măcar un iepure în imensitatea stepei plină de ierburi și scaieți până când, în depărtare, au apărut ruinele unui
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
moale, ea tot blondă, durdulie și, după aprecierea doamnei, bleagă ca o balegă de vacă-n călduri. Până aici nimic deosebit! Numai că, aveau ăia niște prosoape cu animale, niște creme de plajă cu mirosuri absolut necunoscute, niște sacoșe colorate, ochelari de soare, ceasuri electronice, colaci și o saltea pneumatică vișinie, de să-nnebunești și alta nu! Da’ ce țigări fuma bahaburezul! Lungi, groase și negre, „bă, ezact ca una d’aia dă harap” după cum bine spunea doamna dovedind astfel cunoștințe
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
mișcă nimic în jurul meu, doar eu animam stradă și glasurile privitorilor din aerul condiționat. Cum să experimentezi Crăciunul? Abia dacă mai puteam respira în pălăria transpirata și, instantaneu, îmi pusesem în gând să cumpăr, cât de curând, o pereche de ochelari mult mai închiși și mai comprimați. Câțiva tineri indieni ieșeau din cafeneaua de peste drum. Erau veseli și vorbeau incredibil de tare, cu o energie inimaginabila pentru suma gradelor de afară. Fetele purtau sariuri vesele și ușoare, în culori puternice de
CATEODATA LA SYDNEY NINGE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348596_a_349925]
-
avea nevoie de liniște pentru a se concentra. Știam ce va face exact, cât de departe este de telefon, cum va întinde mâna spre telecomandă, ce va rămâne pe ecran, cât de repede se va întoarce. Apoi cum își ridică ochelarii și fâșâitul receptorului până la ureche. „Așa, să vedem...” Este adevărat, eram impresionată de onestitatea cu care fusesem primită în grup. Nu înțelegeam decât în parte mentalitatea australiană, cu atât mai mult cu cât ceream explicații în plus atunci când era vorba
INTRE REAL SI IMAGINAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348651_a_349980]
-
Urmează transfigurarea mitică a realului, o transformare infernală a ambianței precum și conversiunea onirică prin fuziunea visului cu realitatea. „m-am imbrăcat și am ieșit în așa-zisa stradă. Am început să înot până la terenul de tenis, înlăturând câte o păpușă, ochelarii agățați de câte o creangă, ajungând astfel aproape de orașul de sus. Acolo totul era neatins.” Intervine apariția tanatologică, proprie spațiului fantastic în universul paralel creat: „Când am crezut că totul a luat sfârșit, în prag se ivi un tînăr care
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
de doi bani pentru o viață de om Când cel mai bun prieten e gratuit dar lipsește și din programa școlară Uneori îl poți găsi o dată-n piață Iar tu nu vrei să riști Și mai ești dotat și cu ochelari de cal pe deasupra Treaba-i foarte limpede Roua cântecului tău privighetoare din nou îmi va pune sufletul pe jar Costel Zăgan, EREZII DE-0 CLIPĂ II Referință Bibliografică: Erezia cântecului de privighetoare / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EREZIA CÂNTECULUI DE PRIVIGHETOARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348738_a_350067]
-
mare din toate punctele de vedere ... Deși a locuit în Turnu Măgurele mai puțin timp, Doru a lăsat o impresie mai puternică în rândul vecinilor. Eu aveam o fire retrasă, stăteam mai mult în casă, îmi plăcea să citesc, purtam ochelari încă de la zece ani. Doru, în schimb ... Imaginați-vă un băiețel de patru-cinci ani cu fața rotundă, ochii mari, verzi, cu părul blond auriu căzând în inele până la umeri. Îmbrăcat premeditat cu rochiță, provoca instantaneu reacția: - Vai, ce fetiță frumoasă
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
SEAMA, IUBITO! Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1270 din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului IA SEAMA, IUBITO! Ia seama, iubito, La prietenii mei! Unii merg la coasă, Alții dau cu sapa, Puțini merg pe bicicletă Cu ochelarii de soare pe nas, Dar cei mai mulți Merg în cârjă cocoșați, Numai eu, “Cum mai știut din totdeauna”, Așa am rămas. ION I.PĂRĂIANU Referință Bibliografică: IA SEAMA, IUBITO! / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1270, Anul IV
IA SEAMA, IUBITO! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349311_a_350640]
-
mea) și mașina ne-am comportat impecabil. Pe mine mă bate gândul ca, după câte serpentine în ac de păr am străbătut, să mă înscriu în formula... mă rog, într-o formulă. Soția mea a învățat să-și schimbe rapid ochelarii pentru a citi alternativ tăblițele cu indicatoare și harta de pe genunchi. GPS-ul celălalt, de metal, zăcea stricat în portbagaj. O primă oprire am făcut-o la Buzău. Conform unei înțelegeri prealabile, am petrecut o după-amiază frumoasă cu domnul Mihai
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
au zâmbit mult, s-au aplecat ceremonios. Numai că tot timpul, în loc de optsprezece japonezi, în încăpere se aflau șaptesprezece. Treaba asta a observat-o primul un băiat tânăr care, pentru că nu știa englezește, încerca să numere câți dintre ei aveau ochelari și câți nu. - Moșe, i-a raportat el directorului general, mereu iese câte un musafir din cameră și... cum revine, iese altul. Niciodată n-au ieșit doi și nici o clipă n-au fost toți înăuntru... Fiecare lipsește fix trei minute
SCHIŢE UMORISTICE (5) – CONTRACT CU JAPONEZII de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349427_a_350756]
-
cine da vina... Este preferabil să existe un partener. CEL CARE UITĂ • Prostii nu reușesc, oricât s-ar strădui, să fie deștepți. Dar încearcă! • Șeful nu lucrează, el controlează dacă ceilalți lucrează. De aceea toți vor să fie șefi. Fără ochelari, nu-mi găsesc ochelarii! • Cine da, nu uita... Uită cel care ia. • Zăpadă acoperă totul, așa cum vorbele acoperă trădarea, frământările, regretele (Boris Marian), • Absurdul prelungit devine obișnuință... • Fiecare om are prețul lui. La cei mai mulți se dă și rest. Atacul la
ZICERI (109/110) REGELE FRANŢEI & CEL CARE UITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349761_a_351090]
-
preferabil să existe un partener. CEL CARE UITĂ • Prostii nu reușesc, oricât s-ar strădui, să fie deștepți. Dar încearcă! • Șeful nu lucrează, el controlează dacă ceilalți lucrează. De aceea toți vor să fie șefi. Fără ochelari, nu-mi găsesc ochelarii! • Cine da, nu uita... Uită cel care ia. • Zăpadă acoperă totul, așa cum vorbele acoperă trădarea, frământările, regretele (Boris Marian), • Absurdul prelungit devine obișnuință... • Fiecare om are prețul lui. La cei mai mulți se dă și rest. Atacul la persoană poate fi contondent
ZICERI (109/110) REGELE FRANŢEI & CEL CARE UITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349761_a_351090]
-
strigat - TACI, MĂI DIN GURĂ, NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam. Omul m-a pus în lanțuri, într-o celulă, un lup păzea ușa, m-a lăsat să mor de foame., de singurătate. Y era un tip firav, cu ochelari negri, de spion, deștept foc, mi-a strigat - TACI DIN GURĂ, NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam. M-a înjurat, m-a scuipat, și-a stins țigara în palma mea și dus a fost. Z a fost mai blând
TACI DIN GURĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347565_a_348894]
-
și roșii, nici prea minuscul, dar nici prea mare, care îi scotea în relief formele de invidiat, iar sutienul era parcă cu un număr mai mic după cum se reliefau sânii săi pietroși în cupe. Luă prosopul în geanta de plajă, ochelarii de soare pe nas, șepcuța să-i protejeze capul și soluțiile antisolare alături de carte în aceeași geantă încăpătoare. Porni agale pe cărarea cu dale din beton sau plăci din piatră calcaroasă, coborî prin mijlocul grădinii direct pe faleză, apoi pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
putea fi imnul trupei lui Vili în timp ce vor tăia turnul, și de ce nu, chiar imnul țiganilor. A doua zi m-am dus chitit la Lepenis. I-am zis: -Lepenis, trebuie să tăiem turnul Eiffel. Ochii francezului se inundară de emoție, ochelarii prinseră a sclipi de parcă vedea deja fierul topit al turnului Eiffel. Trebuie, am continuat eu, să te duci la Ministrul Apărării și să-i spui că dacă nu tăiem turnul Eiffel într-o săptămână, va fi cu siguranță bombardat de
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
zi s-a dus Cu furca-n brâu și-n mână cu un fus, La gât punându-și nori șiraguri, Lăsând în urmă verzi meleaguri. S-a dus torcându-și caierul de nea În nordu-ndepărtat de peruzea, Pe nas cu ochelari de gheață, Brumând pășuni în dimineață. Plecarea ei i-a bucurat pe toți: Părinți, bunici, nepoate și nepoți; Sunt sigur, nimeni n-o să creadă, A plâns doar omul de zăpadă!... Referință Bibliografică: BĂTRÂNA IARNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BĂTRÂNA IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350147_a_351476]