2,513 matches
-
o fi el mai al dracului decât mine... -De. - Da până atunci am nevoie de tine, trebuie să dăm o gaură, să facem rost de pitaci... S-a-nvoit Gheorghe. - Haide. S-au vânturat ce s-au vânturat prin fața prăvăliilor și-au ochit un husăn de avea bani grubă pe el. Se vedea că e venit din provincie, după cumpărături. Codoșul a ginit unde ținea tașca și s-au luat după el. Se dichisiseră, că așa trebuia la ocazii d-astea. Paraschiv a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un spectacol de frumusețe, ne taie suflarea. Ca și cum am pângări nemărmurirea prin aburii respirației noastre! Când toate lucrurile ce le-aș atinge ar deveni triste, când o privire furișată spre cer i-ar împrumuta culoarea mâhnirilor, când n-ar exista ochi uscați în preajma mea și aș evolua pe bulevarde ca prin mărăcini, că urmele pașilor mei le-ar sorbi soarele spre a se îmbăta de durere, atunci aș avea dreptul și mândria să afirm viața. Orice aprobare ar avea de partea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ceva mai rău ca tine, că tu ești răul care se boltește deasupra lumii, că nu poți fi cu tine fără să fii împotriva ta! Peșterile ascunse sânt mai puțin înfiorătoare decât golul pe care ți-l deschizi de câte ori îți ochești subteran ființa. Ce nimic se cască în sâmburele tău, de teama te apără de neîndurarea ta? Mai poți tu rămâne cu tine? De ce arborii mai zăresc spre cer și nu-și întorc frunzele ca să-ți ascundă întristarea și să-ți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acelui simț tragic, căruia în alte vremuri se abandonau muritorii cu pasiune și durere. Nu pot iubi decât o cultură care ascunde, sub forma și stilul ei, iubire, disperare, moarte și iluminare. Adevărul, binele și frumosul? Dacă viața ar avea ochi să privească, aș descoperi în strălucirea lor o chemare stranie și echivocă de crimă și sfințenie. Rău ne-ar mai sta nouă, românilor, să pășim în lume adăugând și cârpind la haina zdrențuită a unei culturi, umplând goluri cu teorii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Toma Nour, după ce sfârșise acest apolog al urei și răcelei, el se sculă din pat și începu să traverse * spațiul cel larg al camerei sale, cu pași mari. Lumina lunei bătea în fața de marmură a icoanei din părete, a cărei ochi păreau că trăia[u] în noapte. - O, Ioane! zise Toma, sărutând ochii cei de foc vânăt a icoanei, Ioane, iartă că am căzut într-un iad de ură, când tu nu-mi predicai decât un cer de amor, suflet de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
căci nu-mi venea a crede că e ea, fantastica zână a visurilor mele îndelungate. Îi luai capul ei cel blond între mâinile mele și privii la el. Ce trist era acel cap, ce palidă fața aceea, ce înfundați acei ochi albaștri! - Poesis, zisei, ești nenorocită? Ce palidă ești, copilul meu! Tu suferi? Tu plîngi! - O, dac-ar fi să plâng numai eu... Dar să tăcem despre asta. Tomo! poate că azi ne vedem pentru ultima dată. - Ultima dată? Aiurezi, Poesis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei cât de frumoși... - O! frumos! Vine vărul pe la noi, ș-apoi lucrul ce mi-l spune mai întîi e că ochii mi-s urîți! Frumos! - Da nu... - Destul, las-că știu... Domnu - a fost la cetate... Nevestele de domn au ochi mai frumoși decât ai miei, se-nțelege, zise ea, punîndu-și râzând mînele [-n] șolduri, fiica Evei cea limbută cu dinții de mărgăritar. - De-ai ști, Finițo, zisei pe jumătate râzând, de dragostea mea... - Dragoste, zise ea repede, ce dragoste?... Și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu există decât în crierul nostru. Nimeni nu va tăgădui că este deosebire între gânsac și câne. Privirea cânelui e inteligentă, el pricepe din lumea această o porție mult mai bună decât gânsacul; cu toate acestea amândouă aceste ființe au ochi și crieri. Lumea nu-i cumu-i, ci cum o vedem; pentru gânsac, cum o vede el, pentru câne item, pentru membru de la primărie - pentru Kant item. Totuși câtă deosebire între ochii de porc a susînțelesului membru și privirea adâncă a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o talie admirabilă. Ea se apropie de Iorgu și-l lovi peste umăr cu evantaliul de lemn de roză. - Urâtule, zise ea c-un surâs gentil, ce șezi singur? - O, doamnă... zise el roșindu-se și lăsând să cadă peste ochi acea perdea care-i făcea și mai periculoși de cum erau. {EminescuOpVII 296} Ea-și puse mâna albă pe umărul lui. - Nu sunt cu prejudiții, zise, îmi placi foarte mult. - O știu, doamnă. - O știi? ei?... și?... - Și.., nu sunt capabil
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
începînd cu cel mai important, Troțki, și terminînd cu cel mai apropiat, Buharin. În tot acest timp, el se adîncește în munca migăloasă, ingrată și sîngeroasă cu țelul de a-i extermina pe martorii revoluției, pe cei în ai căror ochi mai trăiau imaginile pline de glorie ale Revoluției din Octombrie. Represiunea exercitată asupra indivizilor visează mai ales memoria acestora, identificarea lor cu partidul revoluției: "Tocmai în acea perioadă, scrie istoricul american Malia, regimul își constituie forma și devine mai dur
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și viața patetică, J.Y. Lacoste a marcat - în contrareplică la tezele lui Heidegger din Sein und Zeit - diferența dintre viață și existență prin directă referință la cazul unui embrion care, lipsit de conștiință, trăiește totuși și, chiar dacă nu are ochi să vadă, ne privește. Crima împotriva vieții fără de glas începe prin încercarea de recunoaștere a esenței sale în expresia articulată a conștiinței (în primul rând ca limbaj). Din această perspectivă, devin clare și limitele eticii fenomenologice a „feței”, propusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spun matematicienii). Experimentul nostru este similar unei trageri la țintă. Punctul ce se urmărește a fi lovit este valoarea . Fiecare eșantion este similar unei trageri al cărei rezultat este . Prima propoziție exprimă faptul că aceste lovituri se împrăștie în jurul valorii „ochite”. Propoziția B ne dă indicații asupra gradului de împrăștiere a mulțimii de valori . Indicatorul de dispersie, e, este, cum se vede, invers proporțional cu radicalul din volumul eșantionului. Asta ne spune că, mărind eșantionul, se mărește concentrarea valorilor în jurul lui
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
mai Înalt. Expresia morală a acestei arderi continue este, cum am zis, robia. Toate versurile vorbesc de abandonarea faimoasei mîndrii virile a bărbatului În fața femeii. MÎndria lui Alecu este să intre În jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dup-a mea părere, Locul atîta dorit, Unde zile de plăcere, Zile scumpe am trăit. Frumoasă singurătate, Bunurile-adevărate În sinul tău le-am simțit: Pace, liniște, viață, Toate-acolo mă-nsoțea, Și din orice dimineață, Mulțumirea se năștea.” Grigore Alexandrescu are ochi agricol, natura lucrată Îi place. filtre livezi și saduri, aproape de unda armonioasă, ar trăi liniștit și În tăcere, departe de tiranie și de „tovarăși nelegiuiți”. Deocamdată valea trăiește În amintire. O privire stăruie În alt poem (Meditație) asupra cîmpiei pierdute
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stejăriș. Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. El se duce după visuri; inima lui crește plină De o sacră melodie, melanholică, divină, De o tainică vibrare, de-un avînt inspirator Ce-i aduc În pept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor. Este timpul renvierii, este timpul rennoirei, Ș-a sperărei zîmbitoare, ș-a plăcerei, ș-a iubirei. Paserea-și gătește cuibul, floarea mîndrele-i colori, CÎmpul via sa verdeață, lanul scumpele-i comori.” Alecsandri Înfățișează și altfel, mai direct
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făcute de tarantule, deși dinadins nu li le spusese nimic. De pildă, agresarea pruncilor neputincioși de aceleași tarantule înainte de le ataca mamele. Zvonurile contradictorii nu mai pridideau, fiecare avea propria versiune a evenimentului. Dacă n-ar fi văzut cu proprii ochi ritualul din grotă, și dacă n-ar fi călcat în acea casă dărăpănată, ar fi râs pur și simplu ca de niște zvonuri, mereu altele, și tot mai garnisite cu amănunte înspăimântătoare. În continuarea călătoriei, revăzuse acele semne verzui în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
n-o să mai simtă împunsăturile, tăieturile și orice alt soi de cruzime sălbatică. Izbuti să se despartă de sine însuși, redevenind copilul Giandomenico. Trăgând cu urechea învăța pe de rost predici, lecții și tot ceea ce asculta. Redeveni micul uriaș ce ochea cu sula veverițele și șopârlele fără să rateze aproape niciodată ținta, nebunaticul ce știa să țintească cu o piatră o rândunică în zbor. Se cufundă cu Telesio într-un dialog aprins despre Natură și Infinit. Iată, nu mai simțea nicio
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pomenești că e așa scumpă, de-aia n-o ia nimeni... Era un subiect pe care Petrache nu știa cum să-l ducă mai departe. Așa încât porni iar, cu Aurica pe urmele lui. Se opri în dreptul unui felinar. — Cu care ochi vezi mai bine ? întrebă, ridicându-și arătătorul în lumină. Ea ridică din umeri, apoi închise câte un ochi, uitându-se la deget. — Nu știu, zise. Da’ când închid ochii pe rând, degetul parcă se mișcă de la un ochi la altul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știu... Tu numai spune- le. Apoi se întoarse mulțumit spre Petrache. — Acuma se duce să se gândească, spuse, arătând spre cârciumarul care se retrăsese îmbufnat după tejghea, și asta o să-i ia foarte mult timp. Nu e destul să ai ochi și timpan, mai trebuie să ai și minte. Iar dacă noi avem minte, să ne întrebăm : de ce crezi că lumea s-a schimbat dintr-odată ? Lumea nu e o bicicletă, să o întorci pe o roată. E ca o locomotivă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl ascunsese în cotețul pustiu al câinelui sfâșiat, într-una din iernile vechi, când coborâseră lupii. Se bucură, văzându-l, și nici măcar nu se întrebă de ce, pe măsură ce înaintau, motanul se făcea tot mai mare, cât o pisică sălbatică, apoi căpăta ochi sfredelitori de linx și, în cele din urmă, mers mătăsos de ghepard. Nu se temu nicio clipă, animalul emana o tandrețe care îi dădea putere, așa cum pășea alături de el, atât de aproape, încât îl putea mângâia cu degetele între urechi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca un glob luminos, și i-o întinse. Apoi, pricepând, i-o puse în tolbă, îl mângâie cu mănușa ce răspândea o mireasmă de izmă spălată de ploaie și se depărtă. Nu era singură, o aștepta cineva, Coltuc nu avea ochi să vadă dacă e bărbat sau femeie. Ea spuse ceva celeilalte persoane, apoi se întoarse și îi făcu semn cu mâna. Coltuc își strânse, ca un păianjen, osișoarele chircite din dreptul umerilor. Îi trecu prin minte imaginea mărului zdrobit de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
actorul, care deci a fost în mașină. Al lui trebuie să fie și biletul de tramvai linia 12, ceea ce înseamnă că l-ai luat dintr-un loc, împreună cu alții, de pildă de la Vlădulescu. Apropo, să nu uit, dumneata știi să ochești cu pistolul? - Am făcut serviciul militar, termen redus. G. Călinescu - Să revenim la chestiune. După ce-ai ieșit de la curs,unde-ai fost cu mașina? - M-am întors acasă. - Prelegerea lui Dan Bogdan s-a terminat la ora șase, iardumneata
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a fost? - Cu câteva zile, domnule, înainte de găsirea mortului,cînd eram la poartă, a trecut seara, pe întuneric, ca la cinematograf, un automobil mare, negru, încet de tot, pe partea cealaltă, și șoferul a scos mâna pe fereastră și a ochit becul cu un revolver. - Curat ca la cinematograf! Și nu era nimeni pe stradă? - Nimeni, domnule. Eu eram ascuns pe după poartă, înăuntru, voiam să mă duc la cofetărie. - Și ce-ai făcut atunci? - Automobilul a luat-o repede la goană
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înainte, și când Fleischlein și Tudorel au vizitat pe Dan Bogdan și Andrei Gulimănescu, au căpătat o intuiție a topografiei. Fapt este că reverberația străzii a fost studiată noaptea, din moment ce, după acest examen, Munteanu, trecând cu mașina pe stradă, a ochit becul cu revolverul. Carababă, cu semințe de floareasoarelui în buzunar, a venit cu tramvaiul 12 până în centru, unde a găsit mașina staționată în preajma Universității. Munteanu s-a dus la curs și a ieșit imediat după terminarea lui și plecarea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-a vizat o persoană anume, s-a referit la inamici multipli, sau poate numai la dezordini. Președintele: Era departe acuzatul de șosea, socotind de la locul accidentului? Martorul: Departe, departe, abia îl vedeai cu ochiul. Președintele: Putea, de unde era, să ochească cu revolverul spre trăsură? Martorul: Nu mă pricep, n-am tras niciodată cu revolverul. Președintele: Dar în depoziția scrisă ai spus: "ca la o bătaie de revolver". Martorul: Așa vine vorba, cum aș fi zis "ca la o bătaie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]