7,195 matches
-
la poartă. O femeie, o doamnă, soția... Velicu știu atunci că-i ea. Îl mai căutase de câteva ori la poartă, dându-se drept nevastă-sa, și tocmai că nevastă-sa nu venise niciodată după el la fabrică. Era destul de ocupată ca să-i ardă de așa ceva. O femeie la locul ei până la urmă, care-și vedea de treburi și nu-i dădea bătaie de cap. Își închipuia cu strângere de inimă cum ar fi fost să se pună la mintea Mirelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
strâmt dintre bucătărie și măsuța din cameră, pe care îngrămădea sticle, pahare, cești, farfurii cu biscuiți. Nu se așezase la masă cu ei, nepăsându-i, poate, că și-ar jigni musafirul. Asta e, n-are nici ea timp, e la fel de ocupată ca bărbatu-său, dacă nu cumva i-o fi frică să nu-i zgândăre boala, gelozia aia urâtă... Rafael o vedea prin ușa întredeschisă, în fața aragazului, amestecând într-o cratiță mare, și câinele scâncind și frecându-se de coapsa ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
toată mâna împrejurul lor, pe care n-ar fi terminat să le viziteze toată vara dacă și-ar fi pus mintea, și, oricum, Mărgărit n-ar fi dispus de atâția bani. Unde mai pui că se grăbea, deh, un tip ocupat, responsabil, cu niște obligații ce s-ar fi cuvenit să-l țină cât de cât din scurt... Ba uite-l că nu s-ar mai fi dezlipit de masa asta și de Rafael. Îi căzuse capul puțin într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ele erau familia lui, cât de rău l-o fi apăsat perspectiva de a o duce așa până la adânci bătrâneți... Se ivise prilejul să se sustragă cât de cât din conviețuirea aia aflată la limita incestului. Devenise, dintr-odată, extrem de ocupat; nu mai era de văzut ziua pe acasă, scăpase să mai facă pe fata-n casă și să facă lecțiile cu Cristinica. Deja se vedea dând și el cu sare-n urmă peste amintirea școlilor speciale și a leagănelor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
despre prietenul tău. — Dar n-am nici un prieten! — Ce rost are să-ți pună bețe În roate un fapt atât de mărunt ca adevărul? Se uită la mine cu ochii goi. Când s-a Împărțit mintea, Lesley a fost probabil prea ocupată să stea la coadă. — Uite ce e, Lesley, e viața ta, e slujba ta, OK? spuse Rachel. Dar Sam are dreptate. Nu te apropia de Derek. Nu face deranjul. — Dar nu e corect! protestă ea. Ce treabă are cu slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-mi acorde, mie și sculpturilor mele, o masivă expunere de două minute În timpul emisiunii ei. N-am avut succes, Însă. Fie că avea o zi proastă, luptându-se cu managerii lipsiți de experiență ai trupelor În vogă, care erau prea ocupate să-și lustruiască imaginea ca să mai scrie și niște cântece, fie că pur și simplu ar fi preferat să nu mai audă de mine. — Uite, Sam, am fost foarte ocupată zilele astea, Îmi spuse ea scurt. Și Încă mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În privința gusturilor) puteau oare locui Într-o singură casă, mai ales În condițiile În care erau Însoțite și de un puști? Copilul semăna leit cu Derek, dar avea tenul mult mai deschis la culoare. La Început, a fost cu spatele la mine, ocupată să Încuie poarta, dar când s-a Întors, am recunoscut-o imediat. Ea era femeia cu care Îl văzusem pe Derek În seara aceea, la Silver. * * * Mi-am ascuns capul În dosul revistei. Cu coada ochiului, o vedeam venind către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ieșirea de incendiu. După ce am deschis-o iarăși, am Îndesat cartonul În Încuietoare, apoi am Închis-o la loc. Speram ca improvizația să nu cedeze. Pe urmă, am urcat din nou scările și am ieșit pe ușile principale. Vai, ce ocupată eram! Am alergat Înapoi În gang și-n jos pe treptele de piatră. De data asta, când am Împins ușa, aceasta se deschise, din fericire, tot În tăcere. Măi, măi, măi. Scoțând bucata de carton, am Închis-o pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ochii Îi erau atât de albaștri Încât păreau Încărcați cu electricitate, impresie la care contribuia și părul de pe ceafă, pe care i-l ciufulisem. Rămăsesem amândoi fără suflare și, o vreme, n-am putut rosti nici un cuvânt. Eu eram foarte ocupată să-mi recapăt echilibrul. Sângele Îmi curgea cu atâta rapiditate prin vene că amețeam. — Și cine e persoana cu care locuiești? am Întrebat eu Într-un final, cu diplomația ce mă caracterizează. Mi-am luat mâinile de pe ceafa lui, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
înaltă decât a noastră. Totul era altfel, căci acolo stătea tovarășul. Se zvonea că el ocolește orașul nostru, fiindcă noi am fi prea independenți, deși scoteam urale deosebit de zgomotoase în cinstea lui. Pe de altă parte, tovarășul era și extrem de ocupat, asta se vedea limpede tocmai în asemenea zile de sărbătoare. El vizita neobosit fabrici, cooperative agricole de producție, institute și ne arăta calea de urmat, ca să fim la fel de fericiți și în viitor. Căci cum ar fi avut Liviu timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
grafolog, au fost cuvintele ei după ce a citit erudita demonstrație. Nu se Înțelegea Însă cum, fiind moartă, și toată numai oase, era În stare să omoare. Și, mai ales, să scrie scrisori. Aceste mistere nu aveau să fie lămurite niciodată. Ocupați să explice ceea ce li se Întâmplase după ora fatidică celor șaizeci și două de mii cinci sute optzeci de persoane care se aflau În stare de viață suspendată, am amânat pentru un moment mai potrivit, și momentul este acesta, reflecțiile indispensabile asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu ușurință, dar ce se întâmplă cu toți anii aceia în care am crezut contrariul, cine le va șterge jignirea. Cu un sânge rece rar întâlnit, îi descifrez cuvintele, niciodată nu putusem să fac acest lucru, întotdeauna fusesem mult prea ocupată să mă apăr de loviturile vorbelor sale aruncate spre mine, dar iată că deodată pot, mai târziu cu doar câteva luni, când nimic nu mai poate fi îndreptat, nu în ceea ce ne privește pe noi doi, în orice caz; când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să ne asigurăm că nu își vor petrece întreaga viață ca niște dezrădăcinate sau prizoniere ale unor căsnicii nefericite. Și cum este acasă, întreabă Hava, ce face fiica ta, iar sunt extrem de surprinsă, cum, tocmai ea, care este atât de ocupată tot timpul, pare dornică să prelungească această conversație. Fiica mea este bine, răspund eu, mâine este ziua ei de naștere, iar ea spune cu emfază, la mulți ani, ca și când ar fi vorba despre o mare realizare, și Udi, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prin fereastra de deasupra chiuvetei îi contura, vag, silueta. — N-ar fi trebuit să te deranjezi atât de mult, i-am spus eu. Nu e nici un deranj, a spus Midori, fără să se întoarcă spre mine. Ieri am fost prea ocupată și n-am mai ajuns la cumpărături, așa că nu fac decât să folosesc ce-am avut prin frigider. Te rog să nu-ți faci probleme, zău. Și pe urmă mai e tradiția familiei Kobayashi la mijloc - trebuie să ne primim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
poveste lungă, spuse ea, luând o înghițitură de ruladă cu ouă. Mama nu putea suferi gospodăria și n-a gătit niciodată. Și pentru că la noi se punea tot timpul problema afacerilor, a[a c\ tot timpul auzeai: „Astăzi suntem tare ocupați, hai să comandăm ceva la restaurantul din colț“ sau „Hai să cumpărăm niște crochete din carne de la măcelărie“. Mereu se întâmpla așa. Nici când eram mică nu puteam să sufăr să se gătească o oală mare cu mâncare, să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce se vărsa Într-unul dintre lacuri. Apoi se strecurară În bucătĂrie. — Spală-i și pune-i În cutia frigorifică, Nickie. O să-i cîntăresc după aia. — Doamnă Packard, aș putea vorbi un minut cu dumneavoastră? — Spune. Nu vezi că-s ocupată? — Aș vrea, dacă se poate, să-mi plătiți acum. Doamna Packard era o femeie frumoasă și purta un șorț din bumbac vopsit. Avea o piele foarte fină și era foarte ocupată, iar ajutoarele de la bucătĂrie veniseră și ele. Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un minut cu dumneavoastră? — Spune. Nu vezi că-s ocupată? — Aș vrea, dacă se poate, să-mi plătiți acum. Doamna Packard era o femeie frumoasă și purta un șorț din bumbac vopsit. Avea o piele foarte fină și era foarte ocupată, iar ajutoarele de la bucătĂrie veniseră și ele. Doar nu vrei să zici că vinzi păstrăvi? Nu știi că-i ilegal? Știu, spuse Nick. Peștii vi-i fac cadou. MĂ refer la banii pentru lemnele pe care le-am tăiat. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trimit. A, pe celelalte nu le-ați primit? A, da, așa e. Exact, au fost trimise cu puțină Întîrziere. Secretara mea a fost efectiv Îngropată În hîrtii, domnu’ Wheeler, știți și dumneavoastră cum e, și eu sînt un om foarte ocupat. Ei bine, cînd s-a opus tratamentului a folosit cel mai josnic limbaj, Însă apoi mi-a trimis scrisoarea În care se scuza În cel mai politicos mod. Ar trebui să-l vedeți pe băiatu’ Ăsta cum e acum, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și primele două: asigură-te că fiecare are timp să vorbească despre sine. Și eu aș vrea să îi împărtășesc o parte din suferința mea provocată de despărțirea de Patrick, dar Daisy nu-mi dă nici o șansă. E mult prea ocupată să-mi povestească despre farmecele lui Făt-Frumos și nu mă întreabă nici măcar de formă cum mă simt. Așa că devin din ce în ce mai nervoasă și mai dezinteresată, dar ea nici nu bagă de seamă, mulțumită cantităților industriale de Pinot Grigio pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
după aceea. Se întâmpla constant. Dacă nu mă grăbesc și îi arăt ce mult îl iubesc, își va da seama că nu mă va pierde niciodată și își va deschide inima. Acum nu cred că mai fac asta. Sunt prea ocupată să mă simt deprimată. (4) Depresia - Totul e cât se poate de real! Îți dai seama că nimic nu se mai poate schimba. Moartea și despărțirea sunt cât se poate de reale, nimeni și nimic nu-l mai poate aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
jur. Miroase a fân proaspăt și a baligă de cal. Foarte mulți plozi își petrec timpul pe pajiștile din jurul grădinii zoologice, nebuni de fericire că se află în vecinătatea animalelor. Pentru moment, zarva lor s-a potolit, deoarece sunt foarte ocupați să savureze înghețatele și pufuleții de la chioșc. Am o idee, zice Jake. Cum ar fi? — Ia-ți un caiet, unul ieftin, pentru clasa întâi. Numai să fie bine legat, să nu-i zboare foile. —OK, altceva? —De câte ori te bântuie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
căzut în capcană. Într-unul din rarele momente când Finn nu era prin preajmă, agățat de ea, a venit și a întrebat-o ce face, ba chiar a asigurat-o că i-a dus dorul, însă a fost, desigur, foarte ocupat. Chiar și atunci când s-a reîntors iubițelul, i-a spus că i-ar plăcea să mai iasă împreună și i-a cerut permisiunea s-o sune. Daisy era în al nouălea cer. Finn a insistat să plece mai devreme, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
slujba sa și va încerca să-l atragă într-o discuție despre fotbal. Dacă Matt ar fi fost homosexual, n-aș fi avut curajul să vin aici. M-aș fi dat de gol în cinci minute. Acum sunt puțin cam ocupat, dar vă voi ține companie mai târziu, când se mai eliberează. Recuperăm după! Rebecca, am să-ți trimit ceva ce știu că-ți place! Îmi face cu ochiul. A, da, încercați somonul, dacă vă place. În seara asta ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Rebecca? (Pare de-a dreptul șocat.) Doamne! (Urmează o pauză lungă, iar pe mine mă încearcă disperarea la gândul că sunt ultima persoană pe care vrea s-o audă.) Ce mai faci? zice el, în sfârșit. Sunt bine, zic. Foarte ocupată. —Minunat! —Tu ce mai faci? Patrick tace. —Bine și eu, zice el în final. Serviciul mă ține foarte ocupat, fac mult sport - am alergat jumătate de maraton acum două săptămâni... —Grozav! zic eu. Altă pauză lungă. —Și tu? —O, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că sunt ultima persoană pe care vrea s-o audă.) Ce mai faci? zice el, în sfârșit. Sunt bine, zic. Foarte ocupată. —Minunat! —Tu ce mai faci? Patrick tace. —Bine și eu, zice el în final. Serviciul mă ține foarte ocupat, fac mult sport - am alergat jumătate de maraton acum două săptămâni... —Grozav! zic eu. Altă pauză lungă. —Și tu? —O, toate îmi merg bine. Am un serviciu grozav. Ies în oraș o mulțime... —Grozav. Se pare că tot ceea ce reușim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]