5,006 matches
-
spuse Ponțiu Pilat cu detașare. -O întrebare mărite procurator! spuse mirat Comus Lucretius. -Vă ascult magistre Comus. -Ce veți face dacă acest Iisus care se spune că a înviat va fi prins viu? Îl veți răstigni din nou? Ponțiu Pilat oftă insesizabil, descumpănit. Părea a fi una din batjocurile obișniuite ale lui Comus Lucrețius rostită însă pe un tot cât se poate de sobru. -Mda, zise el, este o variantă la care nu m-am gândit. Există totuși mărturia celor de pe
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
-i crește în picioare, Ciute vrea să mai hrănească... Un Naiv pictează seara, Când sub aripă de lună, Stelele se-aprind pe boltă Și ne spun chiar: -Noapte bună! Îngerii din cer veghează Să ne fie somnul lin, Pruncușoru-n vis oftează Eu privesc și mă înclin.... 20 august 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: A plecat... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1693, Anul V, 20 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile
A PLECAT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373433_a_374762]
-
de elocvență pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Și-l îmbrățișai cu toată copilăria. Iar el mă văzu Și tăcu preț de o clipă, iertându-mi furișarea fără de veste. Veșmânt de zbor de catifea purtând, Oftă ușor, privind spre verdea vale, Cu zâmbet jun de ramuri aurii, asupra noastra lăsând O pace adâncă de patriarh îmbătrânit in zale. Azi-noapte am visat pentru întreaga viață, Îmbrățișare de stejar, vrabie și veverițe, la margine de lumi. Și mă
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
că mă doare, că-l iubesc, Tu știi ce rău mă doare. Mi-e cald... zâmbesc... suspin și gem, Și îl doresc, și îl blestem Că nu mai vine-odată... De pofte degetele-mi frâng, Cămașa peste sâni mi-o strâng, Oftez și tremur toată. Mă arde carnea, când l-aștept, Simt niște gheare-nfipte-n piept Și licăriri de fluturi... Îmi mângâi trupul și roșesc Pierdută, numele-i șoptesc - L-aș copleși-n săruturi. Oricare clipă fără el Trece la fel de greu, la fel
DRAGOSTEA EI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373529_a_374858]
-
de-ale gurii, nici milă, nici îndurare, Vrea un strop de veșnicie, un crâmpei de infinit. Cine bea din cupa ta, nu mai doarme, doar visează, Are febră, delirează, fără ca ceva să-l doară. Tremură de nedreptate, în iubire doar oftează, Din liane de cuvinte, face foc în călimară. Suferind de tot și toate, e și șoim și buburuză, E un neam întreg ce geme, ori un steag pe metereze, E un bard al clipei care îi surâde-n drum, confuză
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
duios Și ochii tăi blajini, Și-aud vorba ta caldă, Cum n-auzi la străini. Și cucul îl aud, În gândul meu, măicuță, Cum cânta el de jale, În nucul din portiță. Cântecul străinului Cânta puiul cucului Cânta cucul și ofta Și zilele-și blestema. Că așa a fost sortit, Să trăiască oropsit, Să crească în cuib străin Tot în oftat și suspin. Și dacă-ai ști, măicuță, Acum oftez și eu, Iar seara, la culcare, Plâng după satul meu. De
ÎȚI SCRIU..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373604_a_374933]
-
nucul din portiță. Cântecul străinului Cânta puiul cucului Cânta cucul și ofta Și zilele-și blestema. Că așa a fost sortit, Să trăiască oropsit, Să crească în cuib străin Tot în oftat și suspin. Și dacă-ai ști, măicuță, Acum oftez și eu, Iar seara, la culcare, Plâng după satul meu. De frați și de surori Mă arde mamă dorul, Și știu ce mult ai vrea, Ca să-ți mai vezi odorul. Mi-e dor mamă să știi, Mi-e dor de
ÎȚI SCRIU..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373604_a_374933]
-
deasupra capului. Se închină, luă pruncul în brațele-i firave și-l strânse la pieptul ei, așa cum numai o mamă poate face acest lucru mai bine. Fața ei radia o lumină tainică și se uită spre cer, murmură ceva, apoi oftă...știind că dragostea pentru bobița ei era atât de mare! Între rugăciune și amintire, între vis, și nostalgie, își strângea puternic la piept rodul iubirii ei cu gândul la iubirea care avea s-o însoțească multă vreme de aici înainte
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
În căruță, el se zbate... Roatele- s înțepenite, Calul îi căzut pe-o parte; Prin troienile cernite, Badea este dus, departe... Din pustiu se- oprește vântul, Fulgii mari din cer valsează, Mândra își croșetează gândul Când din gând cu griji oftează... Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Referință Bibliografică: Himerele din pustiul iernii / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilian Oniciuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
adăpostul serii undeva pe o piatră și Gaius îi povesti cum se petrecuse totul și cum se vindecase de albeața ochilor într-o clipită când sângele ieșit din coasta împunsă i-a atins ochii. Cornelius nu spuse nimic ci doar oftă. După un timp însă spuse pe un ton șoptit. -Îți spun ceva Gaius. Mie Iisus mi-a vindecat o slugă doar spunând lucrul acesta. El dorea să vină la mine acasă ca să-mi vindece sluga fiindcă știi că prin venele
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Când femeia plânge, Lumina fanarului Pare a se stinge, În oglindă farului; Când femeia plânge, Copacul tresare Își picura sânge De zeu pe-nserare; Când femeia plânge, Pământul oftează, Codrii și i-ar smulge, Pan’ se-nseninează; Când femeia plânge, Covor îi așterne, Ca-n gene își strânge Tot lumini eterne; Femeia iubește, Căci...a plânge știe, Cu lacrimi sfințește Vers de poezie... Referință Bibliografica: LUMINĂ FANARULUI / Elenă Spiridon : Confluente
LUMINA FANARULUI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371375_a_372704]
-
priveam cu insistență chipurile frumoaselor care treceau pe lângă mine sperând să te recunosc... Au trecut cinci minute, apoi au trecut zece minute iar în cele din urmă prin acel frumos albastru al zilei a trecut și celebrul sfert academic... Am oftat simțind un dor nebun după tinerețea ta, după anii rătăciți departe de tine! M-am întors în propriul univers, întristându-mă intersecțiile cu sens giratoriu și am mai scris o poezie despre o frumoasă... Citește mai mult Azi, duminica... (1
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
priveam cu insistență chipurile frumoaselor care treceau pe lângă mine sperând să te recunosc... Au trecut cinci minute, apoi au trecut zece minute iar în cele din urmă prin acel frumos albastru al zilei a trecut și celebrul sfert academic... Am oftat simțind un dor nebun după tinerețea ta, după anii rătăciți departe de tine! M-am întors în propriul univers, întristându-mă intersecțiile cu sens giratoriu și am mai scris o poezie despre o frumoasă...... XXIX. , de Emilian Oniciuc , publicat în
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
-și ochii ciudat de galbeni în lungul și-n latul uliței, nefăcând nimic, doar sâsâind ușurel vaietul suferinței sale alinate de Muica Lina. Timpul trece după tipicul satului. Vara s-a dus... Muica se grijește de capră și de milog. Oftează într-una. Nici nopțile nu se ostoiește. Ziua merge prin curte. Mai rupe vreun braț de buruieni. Mai suduie căprița năroadă săltată pe prispă la flori. N-are stare. Nici să înghită lapte nu-i vine...Turtoi încropește tot la
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
primi invitația o citi cu destulă scârbă, avea lucruri mult mai importante de făcut totuși, deoarece nobilele doamne ale regatului nu mai pridideau cu invitații galante, iar o discuție cu blegul de Ludovic era cel mai plictisitor lucru cu putință. Oftă și căzu pe gânduri... Era un sacrificiu pe care trebuia să-l facă totuși pentru a revigora relațiile cam spulberate ale celor două țări, mai ales acum când austriecii își cam luaseră lumea în cap și puneau la cale cu
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
spulberate ale celor două țări, mai ales acum când austriecii își cam luaseră lumea în cap și puneau la cale cu englezii tot felul de ticăloșii vizând interesele imperiului rus. Mde, pentru popor trebuie să te mai și sacrifici. Trimise, oftând, răspuns că acceptă invitația... A doua zi, fix la ora 13.00, intră în micul triclinium îmbrăcat în una din uniformele sale, cea de Mare Hatman al Cazacilor. Impresia că a fost invitat la prânz într-o debara i se
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
spuse femeia către cei doi copii. -Lasă-i acum femeie, spuse tatăl lor. Îi voi aduce chiar eu imediat. Dar lasă-i puțin aici. -Cum se mai simte Simon? întrebă ea. -E la fel cum îl știi...cu mintea rătăcită! Femeia oftă iar apoi ieși din încăpere. Unul din cei doi copii ajunse pe genunchii lui Petru, care îl luă încet în brațe. Privindu-l, gazda sa își dădu seama că oaspetele său și-a revenit puțin fiindcă înțelegea asta din privirea
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
umbră. Iar acum sunt un om bogat numai și numai datorită lui. -Deci până la urmă, n-a fost un dezastru când ai fost jefuit la Gaza! exclamă Baraba cu triumf ! -Pe moment a fost mai rău ca moartea, spuse Hasim oftând. Mai apoi lucrurile s-au îndreptat datorită fariseulului Boriel. Și astfel am câștigat și un prieten care mi-a fost mai mult decât un tată. -Hm! Vezi?! exclamă Baraba zâmbind, viața nu e chiar așa de rea cum pare câteodată
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
zâmbet abia mijit. -Denisis, tu rămâi aici, spuse Hasim privindu-l țintă pe Baraba. Acesta se ridică și îi aruncă negustorului o ultimă privire din prag, apoi fără să spună nimic plecă însoțit de oamenii lui Hasim. Rămas singur negustorul oftă ca și cum ar fi scăpat de o mare povară. Temerile sale aveau să ia sfârșit numai dacă planurile pe care și le făcuse reușeau. Și își asumase riscul pentru a nu-l implica pe prietenul său Boriel care nu s-ar
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
potoli și-i spuse cu voce calmă: --Liniștește-te și...hai să căutăm blestematul ăla de act! Cu lacrimi în ochi, sughițând, Anica Mărășteanu scotoci toată casa, găsindu-l, până la urmă, într-un plic mare sub mușamaua de la masa din bucătărie. Oftă prelung și i-l dădu: --Ia-l și fă ce vrei cu el! Mărășteanu își aruncă ochii pe acel carton cu tricolor în colț. Îl întoarse pe spate și desluși cu greu fără să înțeleagă ceva: tarlaua nr...parcela nr...vecini
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
pe feciorul acela pândit de atâta vreme, se bucurau să vadă o copilă dolofană plesnind de sănătate, unul dintre acei oameni cu trup făurit să poarte sufletul un veac și să nu se atingă orice boală de el! A mai oftat nevasta odată și din ochii ei albaștri s-au petrecut lacrimi: - Fătuța mea! Fătuța mea! Greu te-am făcut! Ad-o la mine! Se hrănise din sufletul mamei și simțea, dureros, cum aceasta era ultima clipă când o mai putea apăra
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
Nevastă îndurerată - tristă,cu jale): «Ți-ńi ești înveastă ahât jiloasâ? (Ce-mi ești nevastă cu atâta jale?) Ahât jiloasâ, și cu mare dor? (Cu-atâta jale și cu mare dor?) Ti cari jilești (Pentru care jelești) Ș-ahât uhtezâ? (Și-atât oftezi?) Și lăcârńi verși pi tu ubor? (Și lacrimi verși prin curte?) Macă mi întreghi, io va țâ spunu: Dacă mă întrebi, eu îți voi spune:) Io ńi-aveam gione, și multu mi vrea, (Eu - îmi - aveam soț - june -, și mult mă
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
de îngrijorare, de neîncredere și încordare, într-o ecranare onirică. Visul florii de a erupe frumusețe într-un sol murdar, otrăvit, nu râmâne decât închipuire, iluzie arsă a prezentului trăit. „Prea departe, nu știu, doamna visează pe o insulă, floarea oftează. Clipa aceasta este, dintre toate, singura trează.”( Floare oftând) O metafizică a florii crescute într-un mediu ostil, dar Carmen Voisei, expune această gândire într-un ritual poetic propriu, calm, echilibrat, meditativ. Poetica aceasta fermecătoare pare a avertiza delicat, pare
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
onirică. Visul florii de a erupe frumusețe într-un sol murdar, otrăvit, nu râmâne decât închipuire, iluzie arsă a prezentului trăit. „Prea departe, nu știu, doamna visează pe o insulă, floarea oftează. Clipa aceasta este, dintre toate, singura trează.”( Floare oftând) O metafizică a florii crescute într-un mediu ostil, dar Carmen Voisei, expune această gândire într-un ritual poetic propriu, calm, echilibrat, meditativ. Poetica aceasta fermecătoare pare a avertiza delicat, pare a fi un crez artistic geamăn pictorului și poetului
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
Dana, soția, a decedat acum trei ani, am o fiică în Austria, căsătorită, cu care mă întâlnesc foarte rar. V-am spus puține despre mine și e drept să ne cunoaștem mai bine. Voi fetelor, nu ați fost căsătorite? Delia oftând, dădu din cap. — Da, am fost, dar mariajul s-a încheiat de câțiva ani buni. Iar eu, zise Dana, am fost logodită. Ce bine că am rămas numai în stadiul de logodnă. Am fost nespus de dezamăgită de iubitul meu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374998_a_376327]