1,758 matches
-
30, problema nucleară nu stârnea pasiuni În Europa. Era prea abstractă. Numai britanicii și (În mod oficial) francezii aveau arme nucleare, iar dintre ceilalți nimeni nu Încerca să se Înarmeze, cu excepția unei minorități din clasa politică vest-germană. Italienii, danezii și olandezii se arătau ocazional neliniștiți de prezența bazelor militare americane pe teritoriul lor, care i-ar fi pus În pericol În eventualitatea unui război. Dar armele care suscitau Îngrijorare aparțineau superputerilor, iar europenii au conchis, pe bună dreptate, că nu aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al gloriei comerciale și maritime olandeze. Opinia generală, mai ales În anii sumbri și mizeri de după război, era că materiile prime din Indii, În special cauciucul, vor constitui salvarea economică a Olandei. Dar la numai doi ani după Înfrângerea Japoniei, olandezii se aflau din nou În război: teritoriile olandeze din Asia de Sud-Est (Indonezia de azi) imobilizau 140.000 de soldați (profesioniști, recruți și voluntari), iar revoluția indoneziană de independență stârnea admirație și imitații În tot restul imperiului olandez din Pacific, Caraibe și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Al doilea război mondial demonstrase că Olanda nu putea rămâne În afara relațiilor internaționale, Îndeosebi În raporturile cu vecinii ei mari, iar pierderea Indoneziei amintea la timp statutul real al Olandei: un stat european mic și vulnerabil. De voie, de nevoie, olandezii s-au trasnformat În susținători extrem de entuziaști ai integrării economice (și mai târziu politice) europene. Dar acest proces n-a fost simplu și nici nu s-a manifestat ca o schimbare bruscă În sensibilitatea națiunii. Până În primăvara anului 1951, planurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale Franței Înseși. Astfel, „Algeria” era doar o expresie cu utilitate geografică: regiunea cu acest nume acoperea, În ordine administrativă, trei departamente franceze (În care Însă numai rezidenții europeni se bucurau de drepturi civile depline). Francezii, ca și britanicii și olandezii, Își pierduseră În timpul războiului prețioasele colonii din Asia de Sud-Est În favoarea japonezilor. Dar, În cazul Franței, ocupația japoneză a Început târziu (până În martie 1945, Indochina franceză rămăsese sub tutela autorităților de la Vichy) și oricum a fost infinit mai puțin traumatizantă decât propria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie stabilite la urne. Alegerile cu pricina nu au avut loc niciodată și misiunea de a sprijini jumătatea de sud a fostei colonii franceze le-a revenit În Întregime, din acel moment, americanilor. Puțini francezi au regretat pierderea Indochinei. Spre deosebire de olandezi, francezii nu avuseseră În regiune o prezență Îndelungată. și chiar dacă America plătise pentru primul război din Vietnam (lucru de care puțini francezi aveau cunoștință la vremea respectivă), cei care au luptat și au murit acolo erau soldații francezi. Dreapta franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani. Aceeași preocupare pentru protecția și dezvoltarea intereselor locale care Împinsese statele Europei spre izolaționism Înainte de 1939 le aducea acum mai aproape unele de altele. Dispariția piedicilor și lecțiile trecutului recent au fost probabil cei mai importanți catalizatori ai schimbării. Olandezii, de exemplu, nu erau tocmai Încântați de perspectiva tarifelor externe mari ale Comunității Economice Europene, care aveau să ducă la creșterea prețurilor locale, și, la fel ca vecinii lor belgieni, erau Îngrijorați de absența britanicilor. Cu toate acestea, ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
renașterea Europei de Vest să fie un anumit provincialism eurocentric. Cu toată bogăția ei În continuă creștere, lumea Comunității Economice Europene era destul de limitată. În anumite privințe, era de fapt cu mult mai mică decât lumea pe care francezii sau olandezii o cunoscuseră pe vremea când statele lor națiuni se deschiseseră spre populații și locuri Îndepărtate, de peste mări. În Împrejurările din acea vreme, occidentalii oricum nu aveau de ales. Dar acest lucru avea să creeze cu timpul o mentalitate europeană Îngustă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Elveția - deși litoralul și munții francezi și italieni erau Încă ieftini pentru turiștii din Marea Britanie sau Germania, care schimbau lire sterline și mărci germane În francii și lirele subevaluate la zi. Dar vacanțele domestice pe litoral, Încă populare printre britanici, olandezi și germani, erau acum cu adevărat ieftine. Billy Butlin, un canadian angajat Într-un parc de distracții care și-a deschis prima lui operațiune la Skegness În 1936, a făcut avere În anii ’50 vânzând vacanțe familiale „ieftine și vesele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străină ajungea să semene - cu excepția climei, În toate privințele esențiale - cu zona de origine a turistului. Într-adevăr, turismul În masă din anii ’60 și din anii următori era cu atât mai profitabil cu cât Îi făcea pe britanici, germani, olandezi, francezi și alți călători neofiți să se simtă cât mai bine cu putință, Înconjurați confortabil de concetățenii lor și la adăpost de exotic, necunoscut și neprevăzut. Dar simplul fapt de a merge undeva departe În mod regulat (anual) și noile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kohl trebuia să se dedice proiectului european sub coordonare franco-germană, iar Germania era sortită unei uniuni tot mai strânse - ai cărei termeni, În special moneda europeană comună, urmau să fie consfințiți printr-un nou tratat (negociat anul următor În orașul olandez Maastricht)5. Germanii au acceptat destul de rapid toate condițiile francezilor (deși manevrele diplomatice maladroites ale francezilor au răcit relațiile pentru un timp), exact ca atunci când Bonnul a acceptat, după 1955, să limiteze „Europa” la cele șase țări fondatoare, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iar uneori se Înregistrează chiar regrese. După două decenii de eforturi din partea Bruxelles-ului pentru a elimina subsidiile de stat care favorizează „campionii naționali” și a asigura astfel un teren echitabil pentru competiția economică intraeuropeană, comisarul UE pentru piața internă (olandezul Frits Bolkestein) a constatat cu surprindere În iulie 2004 că Franța și Germania au revenit la măsurile „protecționiste” din anii ’70 pentru a proteja firmele locale În dificultate. Dar să nu uităm că Berlinul și Parisul, spre deosebire de comisarii nealeși de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
90, rata șomajului printre tinerii de culoare din Londra era de 51%. Săracii, ca Întreaga Europă la acest sfârșit de secol, erau de o izbitoare diversitate etnică -„multiculturali”, cum sunt descriși de obicei, ca o recunoaștere a faptului că mulți olandezi, germani sau britanici de culoare sunt copiii sau nepoții imigranților marocani, turci sau pakistanezi. Orașe ca Rotterdam sau Leicester erau atât de multilingve și multicolore, Încât un localnic Întors acasă după o absență de două decenii ar fi fost uluit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decât o singură limbă străină. Îndeosebi pentru tineri, a fi european În Est după 1989 Însemna a vorbi engleza. Pentru vorbitorii nativi de germană din Austria, Elveția și chiar Germania, provincializarea treptată a limbii lor (În asemenea măsură, Încât nici măcar olandezii, a căror limbă este strâns Înrudită cu germana, nu o mai studiau sau nu o mai Înțelegeau) era un fapt consumat, iar regretele erau inutile. În anii ’90, Siemens și alte mari firme germane au transformat nevoia În virtute, impunând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
produsese. Cei care se Împotriveau admiterii Turciei (și erau destui: În Germania 16 și Franța, dar și mai aproape de casă, În Grecia sau Bulgaria) aveau un nou argument pentru incompatibilitatea acesteia. În 2004, la sfârșitul mandatului său de comisar european, olandezul Fritz Bolkestein atrăgea atenția asupra „islamizării” viitoare a Europei. Probabilitatea ca negocierile să decurgă armonios s-a diminuat și mai mult - Günther Verheugen, comisarul european pentru extindere, a admis că nu anticipa aderarea Turciei „Înainte de 2015”. Până atunci, costurile viitoarei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care s-au mai Întors nu erau deloc bineveniți. Rita Koopman, o supraviețuitoare, Își amintea că a fost Întâmpinată cu remarca: „V-ați Întors destul de mulți. Să ziceți mersi că n-ați fost aici... ce-am mai suferit de foame!”. Olandezii au suferit mult, ce-i drept, În „iarna foametei” din 1944-1945, iar casele rămase goale după plecarea evreilor, mai ales la Amsterdam, au fost surse vitale de lemn și alte materiale. Dar, deși oficialii olandezi din timpul războiului au participat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
italieni, de exemplu, atât acasă, cât și În lagărele de prizonieri, au deturnat atenția publică de la suferințele pe care ei Înșiși le provocaseră altora - În Balcani sau În coloniile italiene din Africa. Poveștile pe care și le spuneau polonezii sau olandezii despre război aveau să alimenteze decenii de-a rândul imaginea de sine națională - olandezii, Îndeosebi, puneau mare preț pe imaginea lor de națiune care a opus rezistență naziștilor, făcând tot posibilul să uite că 23.000 de olandezi au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
publică de la suferințele pe care ei Înșiși le provocaseră altora - În Balcani sau În coloniile italiene din Africa. Poveștile pe care și le spuneau polonezii sau olandezii despre război aveau să alimenteze decenii de-a rândul imaginea de sine națională - olandezii, Îndeosebi, puneau mare preț pe imaginea lor de națiune care a opus rezistență naziștilor, făcând tot posibilul să uite că 23.000 de olandezi au fost voluntari În Waffen SS (cel mai mare contingent din Europa Occidentală). Chiar și Norvegia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
polonezii sau olandezii despre război aveau să alimenteze decenii de-a rândul imaginea de sine națională - olandezii, Îndeosebi, puneau mare preț pe imaginea lor de națiune care a opus rezistență naziștilor, făcând tot posibilul să uite că 23.000 de olandezi au fost voluntari În Waffen SS (cel mai mare contingent din Europa Occidentală). Chiar și Norvegia a trebuit să accepte cumva ideea că mai mult de o cincime din ofițerii armatei sale se alăturaseră de bunăvoie, Înainte sau după aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la memorialul de la Auschwitz - deși au trecut Încă șapte ani până când Olanda a acceptat să le plătească evreilor care au supraviețuit deportării aceeași pensie acordată după 1947 membrilor rezistenței și altor victime ale naziștilor. La fel ca În Germania, interesul olandezilor pentru trecutul lor tăinuit a fost declanșat de procesele din Israel și Germania la Începutul anilor ’60. și, ca peste tot, și În Olanda cei născuți după război erau intrigați de istoria recentă și destul de sceptici față de povestea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altă lumină de un nou val de cititori: Anna și familia ei fuseseră trădați, la urma urmei, de vecinii lor olandezi. Până la sfârșitul secolului, anii 1940-1945 au devenit perioada cel mai intens studiată din istoria olandeză. Deși adevărul despre contribuția olandezilor la identificarea, arestarea, deportarea și moartea compatrioților lor evrei a ajuns la cunoștința publicului În anii ’60, a trecut multă vreme până când implicațiile lui au fost Înțelese pe deplin: abia În 1995 tragedia evreilor olandezi a primit o recunoaștere publică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
păcii stând placide deoparte și permițând trupelor sârbe să captureze și să asasineze șapte mii de musulmani la Srebrenica. Atunci a Început o dezbatere națională Îndelung amânată despre reversul tradiției olandeze ancestrale de ordine, cooperare și obediență. În apărarea lor, olandezii puteau invoca - asemenea belgienilor, norvegienilor, italienilor (după septembrie 1943) și Europei de Est, aflată În cea mai mare parte sub ocupație - faptul că, oricât de rușinoasă ar fi fost cooperarea unor funcționari sau polițiști cu autoritățile de ocupație, inițiativa venise
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germaniei de Vest 251-252; din Viena 17; elvețieni 740-741; englezi 676, 735-736; est-europeni 734; Europa de Est postbelică 175-176; Europa postbelică 731-757; francezi 676, 732-733, 735, 743-747; germani 737-740; Holocaust - vezi Holocaust; indiferența față de suferințele Î 748; Israel - vezi Israel; maghiari 400; olandezi 734, 741; părerile germanilor cu privire la Î În perioada postbelică 66; pedeapsa poloneză Împotriva Î 53; pogromuri 53; polonezi 400; recunoașterea suferințelor Î 731-736; recunoașterea suferințelor Î de către Polonia 731; recunoașterea suferințelor Î de către România 731; refugiați 43-44; ruși 676; statistici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a servi din aceste vinuri atunci când vinul de Bordeaux nu poate acoperi cererea. Vinurile de Anjou au avut, de asemenea, un mare renume încă din secolul al XIII-lea iar clienții privilegiați au fost englezii, belgienii și, mai ales, olandezii, până într-acolo încât Ludovic al XVI-lea a construit canale pe râulețul Layon, pentru ca navele comerciale olandeze ale Companiei Indiilor să poată îmbarca pe loc producțiile locale. Cât despre comerțul intern, vinurile de Anjou erau transportate în bărci pe
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al XII-lea de către soldații regelui Henric al II-lea Plantagenet, whisky-ul din Anglia și mai ales cel din Scoția (Scotch Whisky). La începutul secolului al XVII-lea, piața vinicolă va beneficia de invenția "Vinarsului" (Brandwijns, vinuri arse) de către olandezi (li se spunea pe atunci flamanzi) care le va garanta viticultorilor că-și vor păstra vinul chiar și în caz de recoltă pletorică făcând astfel posibil comerțul cu produse de calitate mediocră ce nu puteau fi consumate sub forma inițială
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de bere a câștigat teren, făcând o concurență semnificativă vinului, datorită activității negustorilor olandezi. În acele vremuri, berea era deseori numită ale. Acest tip de bere, a cărei fabricare nu includea hamei, avea un iz dulce. Un secol mai târziu, olandezii veneau cu o nouă bere, mai alcoolizată, care conținea, în plus, hamei și care rezista mai mult. Fabricanții de bere olandezi au dat numele de schopen acestui sortiment de bere, cuvânt de la care s-a format și "chope" (halbă), iar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]