3,757 matches
-
mă vede pentru prima dată. Precis că s-a dezumflat. Pesemne că nu-i mai arde nici de dansat cu mine. îl privesc încruntată. Aproa pe sfidătoare. — O să încerc să vin mâine la prânz să te aștept la ieșirea de la olimpiadă, declară el, dintr odată serios. O să mor de somn, dar am să încerc să vin, să aflu ce-ai făcut la concurs după o noapte albă. Numai să-mi spui unde și când! încerc să-mi revin. N-are rost
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în fața ta. Sunt învățat să lucrez singur, numai noaptea, la lumina veiozei din camera mea. Ăsta e un lucru pe care pot să-l înțeleg. Și eu pot să scriu nu mai când sunt singură în camera mea. Azi, la olimpiadă, a fost o excepție. Am făcut un mare efort să-mi închipui că sunt într-o clasă goală. De acord, accept eu. Apoi nu mă pot stăpâni și-l întreb: câte portrete i-ai făcut Andei? Tace și mă privește
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu pompa, ca un balon transparent, se dezumflă brusc și se sparge fără su net undeva în fruntea mea, care simt că se înroșește brusc. Bălmăjesc ceva despre ce bine a fost la Georgiana și ce inspirată am fost la olimpiadă, dar în aer atârnă o tăcere nefiresc de încor dată și simt un miros străin și apăsător, ca și cum între noi s-ar fi interpus o mortăciune nevăzută și bolovănoasă. Arunc o privire furișată la ceas în timp ce mă aplec să mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă vâr în pat. Să stau în pat cu ochii închiși, ascultând muzică, și să reconstitui în minte tot ce mi s-a întâmplat în ultimele douăzeci și patru de ore. Nimic altceva. 5. Au trecut zece zile de când am fost la olimpiadă. Zece zile în care nu am primit nici o veste de la Eduard. Nici măcar un telefon. Știam că e în sesiune, dar... dacă era doar un pretext? Mă uitam la ceas din oră în oră, în fiecare din aceste zece lungi, foarte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mea scormonitoare. Nu pot vedea bine în afa ră pentru că ochii mei văd înăuntru, iar când privesc dinăuntru în afară văd doar prin zăbrelele făcute din inimă, și suflet, și minte. în aceste zece interminabile zile care au trecut de la olimpiadă, pe lângă faptul că am așteptat un semn de la Eduard și pe lângă anosta - dar asidua - mea viață școlărească, am mai făcut ceva: i-am studiat pe ai mei. îmi doream foarte mult să pricep de ce, în ultima vreme, există tot mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mult să pricep de ce, în ultima vreme, există tot mai multe momente când parcă nu-i cunosc și nu mă cunosc. E adevărat, sunt momente fugare, dar sunt foarte puternice și mă lasă total descumpănită, precum în duminica aia cu olimpiada. Și mă simt te ribil de vinovată, îmi spun că e fără îndoială numai vina mea, îi supăr și îi dezamăgesc constant prin purtarea mea nesăbuită și probabil chiar prin ființa mea. Nu am izbutit să descifrez nimic din chipurile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scrii. îi simt curiozitatea din glas și mă înfior toată, dar nu mă uit la el. Continui să studiez desenele cu atenție și încerc să mă concentrez asupra spuselor lui. M-am gândit intens la roman, de când am fost la olimpiadă, îi spun. Mi-am zis chiar că lucrarea mea de la olimpiadă ar trebui să constituie, într-un fel, punctul de plecare pentru ro man: întâlnirea celor două personaje principale, Edo și Carla... Dar adevărul e că nu am habar de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu mă uit la el. Continui să studiez desenele cu atenție și încerc să mă concentrez asupra spuselor lui. M-am gândit intens la roman, de când am fost la olimpiadă, îi spun. Mi-am zis chiar că lucrarea mea de la olimpiadă ar trebui să constituie, într-un fel, punctul de plecare pentru ro man: întâlnirea celor două personaje principale, Edo și Carla... Dar adevărul e că nu am habar de acțiune, oftez eu. Mă uit la el nesigură, nădăjduind, fără să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
atunci, în sfâr șit, Edo se va materializa în roman. Cam așa ceva, nu? Am încuviințat, ușurată. — Bravo, Eduard (totuși, nu-i puteam spune „Edo“, mă reținea ceva neclar)! Ai înțeles foarte bine! Exact așa am scris și în compunerea de la olimpiadă! Carla își cunoaște personajul, dar cartea are filele nescrise. Cuvintele, acțiunea se for mează din mintea ei și așa îl formează și pe el. Numai că mintea mea, pe care tu o consideri foarte clară și ascuțită, e, deocamdată, confuză
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în același moment în care se așază și profa pe scaunul de la catedră, de unde abia se zărește - mai degrabă i se zărește cocul. — Martin Clara! rostește profa de română, cu dispreț, făcându-mă să tresar. A sosit o diplomă de la olimpiada pe muni cipiu de luna trecută. Pe diplomă scrie Marin Carla, dar n-avem pe nimeni cu numele ăsta în clasa a XI-a. Te pomenești c-o fi mențiunea asta pentru tine, Martin! Simt că mi se aprind obrajii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că-ți rupi naibii lanțul ăla! mă averti zează Georgiana printre dinți - și simt cu uimire o undă de căldură în șoapta ei. Vezi, zici că-mi ești prietenă, da’ nu mi ai zis c-ai fost până la urmă la olimpiadă. Nu ți-am mai zis pentru că mi-am șters din minte tot ce-a fost legat de ziua aia, șoptesc și eu printre dinți. De-aia nici nu ți-am zis, credeam că nu fac nici o brânză. — Liniște, Martin! ridică
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ciocnesc cu o femeie de serviciu mătăhăloasă, în coborârea mea vijelioasă pe scări, să nu care cumva să se răzgândească Eduard și să plece înainte de a-mi afla minunatul gând. — Am multe să-ți spun! Am luat un premiu la olimpiadă și mi-a venit o idee pentru deblocarea romanului, îi turui gâfâind, fără să-i dau răgaz să spună ceva, și pornind la drum cu servieta strânsă în mână, să nu-i vină ideea să mi-o ia și să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neliniștite din ultima vreme. Dacă mă mai sărută o dată, cred că voi fi convinsă de-a binelea. Tac, stânjenită. Aș vrea să-mi desprind mâna din mâna lui, dar mă strânge cu strășnicie. Ai spus ceva despre un premiu la olimpiadă, continuă el, preocupat. E adevărat? Am uitat complet de diplomă. îmi întorc fața, să nu mă vadă îmbujorându-mă, și o pornesc iar la drum, cu mâna prizonieră pentru totdeauna parcă în mâna lui. — Nu contează, îi răspund, stânjenită, n-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o pornesc iar la drum, cu mâna prizonieră pentru totdeauna parcă în mâna lui. — Nu contează, îi răspund, stânjenită, n-aveam de gând să mă laud, voiam doar să fiu elocventă... Nu-i mare brânză... Am primit o mențiune la olimpiadă... O banală diplomă... Nu contează... Se oprește din nou pe trotuar și mă privește zâmbind, așezân du-și mâinile pe umerii mei și atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul sub canadiană. îi simt atingerea parcă direct pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe picioare... Dacă nu te poți ține pe picioare, atunci stai acolo și ascultă-mă cu atenție, Martin! mi-a poruncit profa pe un ton care nu admitea replică. întâmplarea a făcut să-mi ajungă în mâini lucrarea ta de la olimpiadă, pentru care ai primit diploma pe care ți-am dat-o. Ascultă-mă cu atenție, Martin! a repetat profa, cu o nerăbdare care o făcea să-și înghită vorbele înainte de a le rosti până la capăt, gata să se înece în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înviere. Mirosul de mare se amesteca în aer cu mirosul de cozonaci, friptură de miel și sarmale. Eduard tresări simțind mirosul de sarmale. O amintire pier dută îi reveni în minte: ziua când o așteptase pe Clara să iasă de la olimpiadă. Era după o ploaie, ca și acum. Intraseră într-o cofetărie și se așezaseră lângă doi tineri care vorbeau prozaic despre sarmale. Ce bine se simțise el atunci să vorbească despre cu totul altceva cu Clara! S-o audă vorbindu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi chiar întruparea unui personaj din romanul ei nescris. Ce avântat se simțise atunci! Toată iritarea lui de a fi ieșit din casă pe o vreme ca naiba pentru a o aștepta la poarta unui liceu oarecare, unde se ținea olimpiada, se risipise ca prin farmec. îi făcea bine să stea la masă cu ea și să vorbească amândoi, proto colar și totuși familiar, despre un roman nescris, despre ficțiune și realitate. Clara îi descuiase o ușă neștiută dinăuntru și l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acolo nu vedea decât aceeași țesătură compactă din inele de stropi. Ploaia nefi rească și șfichiuitoare nu părea să mai contenească. Așa plouase și în ziua aceea, de după aniversarea Georgianei, când am fost la un examen... Ba nu, la o olimpiadă, își aminti Clara, văzând pe neașteptate în minte o bancă la geam într-o sală de clasă. O siluetă de fată în bancă. Era la o olimpiadă de limba română. Se așeză înapoi în fotoliu, continuând să fumeze, surescitată. Era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de după aniversarea Georgianei, când am fost la un examen... Ba nu, la o olimpiadă, își aminti Clara, văzând pe neașteptate în minte o bancă la geam într-o sală de clasă. O siluetă de fată în bancă. Era la o olimpiadă de limba română. Se așeză înapoi în fotoliu, continuând să fumeze, surescitată. Era tot iarna. Da, stătea într-o bancă la geam. Asta își adu cea aminte limpede. Scrisese o compunere de care acum nu-și mai aducea aminte, dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ales, gândul la întâlnirea cu un băiat chipeș și zâmbăreț care mă remarcase și care părea interesat de mine. Eduard. De ani și ani de zile îl ștersese din minte pe Eduard, deși atunci, în ziua aceea când fusese la olimpiadă, i se păruse că tot universul capătă sens dacă el o așteaptă în ploaie... Ce naivă putuse fi! Clara Ionescu pufni nervoasă, trăgând adânc din țigara mentolată și încercând să se relaxeze. Dar își simțea corpul în continuare încordat și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tensionat, ca pe ghimpi, aplecat ușor înainte. Privirea ei fixa măsuța pe care se afla ceașca de porțelan plină cu cafea, și toarta aurie a ceștii îi aduse aminte, din senin, de stiloul auriu cu care scrisese atunci compunerea la olimpiadă. Primise mai târziu o diplomă pentru acea compunere. O diplomă de mult uitată. Dar ce mult o emoționase pe atunci foaia aia de hârtie colorată! Stăteam în bancă privind la ploaie și scriam, își continuă ea gândul cu aviditate. Ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
folosit? La ce bun să visezi cu ochii deschiși? La ce bun să-ți inventezi o lume nicicând existentă? Emoții iscate și risipite de pomană... Deși încerca să se convingă de propriile cugetări, Clara era în continuare nemulțumită. Amintirea despre olimpiadă era incompletă. Lipsea ce era mai important: subiectul lucrării pe care o scrisese și pentru care fusese premiată. Și asta o ener va la culme. Se încruntă, făcând un nou efort de a-și aminti. Plouase toa tă ziua în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în casă, Clara se dusese sub duș și acolo rămăsese nemișcată, lăsând să curgă stropi de apă fierbinți peste ea, biciuitor. Ca niște stropi de ploaie. Ca stropii de ploaie care mitraliau în geamuri în ziua când se dusese la olimpiadă. într-un târziu își spusese că, totuși, trebuie să iasă de sub duș, nu putea rămâne acolo toată noaptea. își pusese cămașa de noap te din mătase aurie și intrase în dormitor pe vârfuri. Domnul Ionescu o aștepta pe jumătate adormit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se miște mai lejer în pijamaua nouă. Se duse cu gesturi precise la bibliotecă. Scoase din primul sertar o foaie de hârtie albăstrie, pe care Clara desluși de departe cuvântul „Diplomă“. — Am păstrat diploma pe care ai primit-o la olimpiada de limba română, rosti el cu vocea lui dintotdeauna, care nu-i mai zgâria Clarei, pițigăiat, auzul. Vorbea din nou cu glasul lui bine cunoscut, care părea mereu răstit, pentru că vorbea prea tare. Clara luă diploma în mână cu o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o deranjeze. Ca acum. Rămăsese cu ochii în gol, cu umerii căzuți, până când privirea încețoșată, care cobora din ce în ce mai jos, observă la glezna dreaptă că i se dusese un fir la ciorap. Asta îi aduse aminte deodată de petrecerea Georgianei, de olimpiadă și de foaia albăstrie pe care o ascunsese în geanta mare din piele cafenie. Des chise geanta și despături cu înfrigurare diploma de amintirea căreia mintea ei refuzase ani de-a rândul să se anine. Diploma aceea, pe care o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]