18,249 matches
-
Domnu’ are puterea magică de a însufleți orice lucru cu dragostea care izvorăște neîncetat din inima lui bună. Glasurile tinere și râvna plină de har a învățătorului acționează cu puterea vrăjii asupra oaspeților. Inspecția se transformă într-o întâlnire omenire omenească, firească, care trezește înaltului personaj un profund respect. Sfios, vrând să pară exact ceea ce este și nimic mai mult, domnu’ Trandafir ,,mult s-a minunat” de această întâmplare. Nu se spune nimic despre mândria lui, despre satisfacțiile de a fi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
jucăuș era. Ochii îi sticleau ca două mărgăritare, iar urechile erau parcă două antene, pururea pregătite să capteze cel mai mic zgomot. Acum însă a crescut mare. De curând, Patrocle a făcut o faptă remarcabilă, ajungând la salvarea unei vieți omenești. Un eveniment deosebit E februarie și zăpada încă mai cerne din cer. E foarte frig dar nici unul dintre cei trei copii nu simt asta. În cameră e liniște. Toți trei se gândesc cu neliniște la ziua de mâine. Irina stă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
greu își fac loc, străbătând ca niște sulițe perdeaua deasă și verde. Și acolo unde soarele își face loc, profunzimile misterioase ale coniferelor ascund ciupercile viu colorate, ferigile ce îmbracă pământul cenușiu și alte plante și vietăți pe care ochiul omenesc poate nu le știe, dar pe care sufletul și le închipuie cu siguranță că se ascund undeva, de lume, de viața mereu agitată de aici, de la poalele Ceahlăului. Urcând o treaptă mai sus, cămașa vegetației alpine acoperă umerii albi și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
psihologică a sa; s-a spus că ciobanul nu luptă cu ucigașii deoarece ar dori moartea, disprețuind existența și nutrind pasiunea autodistrugerii. În zilele noastre, se știe că atitudinea ciobanului este o atitudine calmă, fără zbucium, izvorâtă din adâncul firii omenești, a individului care, pus în fața unei situații limită, caută soluția salvării sale ca om. El vede moartea ca o continuare a vieții sub alte forme, la fel cum întâmpinau și dacii moartea, cu liniștea pe care le-o dădea credința
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se îndepărtă de ascensia dreaptă normală, Pământul se schimba: era distrus, iar galbenul continentelor se distingea perfect de negrul mărilor. Se opriră undeva pe marginea tunelului de energie, izbiți de o palmă nevăzută. * * * Dacă în zilele de început ale civilizației omenești Dumnezeu ne apărea ca ceva mai presus de forma umană, azi ne apare într-adevăr deosebit de orice formă de viață. Mult evoluat, când noi înșine am devenit niște mici dumnezei... Poate se schimbă ceva în ierarhia îngerilor, arătarea aducând mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bine citește ceva din cartea aia de care habar nu aveai până acum. A Început să citească un pasaj subliniat cu creionul: „Prințul era abătut. «Toate astea n-ar trebui să dureze; totuși, o să dureze veșnic; e vorba de veșnicia omenească, bineînțeles, un secol, două secole... și pe urmă va fi altfel, dar mai rău. Noi am fost gheparzii, leii. Cei care ne vor lua locul vor fi șacalii, hienele: și toți laolaltă, gheparzi, șacali și oi, vom continua să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plictiseală, iritare și îngâmfare, toate în același timp. Se uită la mine ca și când aș fi fost de-o prostie ieșită din comun. 3 Sufletul meu era spațiul infinit, iar mintea - matematică În decursul a șapte ani, fiecare celulă din corpul omenesc e înlocuită. Asta înseamnă că nici o părticică din tine, cel de acum, nu ți-a aparținut ție, cel din urmă cu șapte ani. Totul se schimbă. În zilele de început ale vieții mele de-a doua am observat cum umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din una dintre multele rase de pești pur conceptuali ce înoată în fluxurile interacțiunii umane și-n undele cauzei și efectului. Poate că pare o nebunie, dar nu e așa. Viața e hotărâtă și tenace. Pâraiele, curenții și râurile cunoașterii omenești, experienței și comunicării ce s-au dezvoltat de-a lungul scurtei noastre istorii sunt acum un mediu vast, bogat și generos. De ce ne-am aștepta ca aceste fluxuri să fie steril? Viața va găsi mereu o cale de-a continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dragă Eric, Din câte știu eu, peștii conceptuali nu văd plantele, copacii și animalele palpabile. Nu văd cerul sau luna. Văd doar oamenii și lucrurile pe care aceștia le fac și le spun. Cursul istoriei umane, cultura oamenilor și gândirea omenească reprezintă mediul lor. Ludovicianul se află într-o continuă căutare. Eu, unul, am grijă să mă ascund, dar sunt uituc. Îți spun tot ce știu înainte să se piardă pentru totdeauna. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintre războaiele trecutului. Era Brigăzii Ușoare apusese de mult, despuiată de mândria și alămurile și poemele și picturile ei. Războiul era acum industrializat, lumea întreagă era despărțită în două mari mașinării de finanțare a zilnicei zdrobiri a milioane de corpuri omenești. După cum am spus, Ward nu era un om rău. Hotărârea la care a ajuns, imediat ce s-a declarat pacea, a fost mai mult decât logică, date fiind resursele de care dispunea și contextul. Dar, sigur, lucrurile cele mai rele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sub mormane răsturnate de hârtii scrise cu pixul. Exact ca și în încăperea din „R“, spațiul era luminat de un singur bec și pereții erau făcuți din cărți cu coperte cartonate, aranjate asemenea cărămizilor. Însă în mare parte, această ispravă omenească era ascunsă de troienele și tumulii de hârtie scrisă care se ridicau până la înălțimea taliei și-a umerilor. În mijlocul camerei se afla o scară în spirală, care urca până la tavan. Scara era făcută din cărți vechi, legate în piele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cea micé de nuci și intré În pédure. Noaptea era tîrzie și el se lovea cu béțul de copaci. Rétéci așa toaté noaptea. 18 Mergeau prin amiază cea veșnicé, Îmbrécați Într-un cîmp galben-portocaliu, care cu poalele atingea pédurile, așezémintele omenești și apele. Atît de ușor se mișcă În vîntul plécut ce atingea că o cémașé cu poalele pémîntul și pédurile care se aflau departe de tot și nu se vedeau. O ridică pe umeri și ea, micuța, Îi béga degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În cîmpul vostru de vedere. Existé o zicalé În Orient, care se potrivește sé fie că o poruncé: „În viațé fiecare trebuie sé sédeascé un copac, sé Înalte o casé, sé educe un om. Începutul acestei Înțelepte programe a activitéții omenești vé este accesibil voué chiar acum - sédind un copécel În curtea școlii. Faceți asta la primévaré, féré grabé, pentru veșnicie. Leonid Leonov”. Iac-așa! Puneți mîna pe greble și pe hîrleț și sé vé véd la treabé! CÎt de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
tricsuri, cîte trișerii. După '89, s-a preferat învăluirea, vălul protector al ambiguității. Nu-ți convine realitatea, istoria, o denaturezi cum îți place. Ce ne-o fi găsit (are dreptate încășiîncășiîncă Paul Goma) să iertăm-uităm, c-așa scrie-n legile omenești? E mai simplu să exiști dincolo de bine și dincoace de rău, decît să fii resentimentar ca Goma. De acord. Iartă/uită, dar nu înainte de-a clarifica lucrurile. Și asta cînd se duce o bătălie fără precedent pentru falsificarea memoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ei special, Șichy. Cred că penuria cea mai mare de caracter a dovedit-o în cazul Nichifor Crainic. Naționaliștii primesc cele mai dure lovituri de pedeapsă. Croh vede roșu contra lor. Lui Crainic îi face un portret-simbol: "abandon al demnității omenești". De ce? Mă întrebi de ce? Pentru că, înfometat la Aiud, sorbea ciorba în care torționarul, un evreu ungur scăpat de la Auschwitz, își storcea ciorapii murdari: "Mai vrei o porție, dom' ministru?" Mai vroia! Tare era scîrbit, povestind astea, Crohmălniceanu. El își lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
semnificații noi, iar cunoașterea se întregește, se rotunjește, capătă formă prin reiterare. Dar nu și miracolul! Pentru că el, ca și fericirea, este privilegiul unei legi nescrise, irepetabilă, ireproductibilă. Fericirea trăirii miracolului este sublimă, ea nu poate fi descrisă în cuvinte omenești, într-o limbă omenească. De aceea, relatarea miracolului este aproape întotdeauna incompletă sau falsă și interpretarea care i se dă este de cele mai multe ori greșită. Câte interpretări și controverse n-au suferit miracolele Bibliei? Totuși, actul interpretării miracolului rămâne un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se întregește, se rotunjește, capătă formă prin reiterare. Dar nu și miracolul! Pentru că el, ca și fericirea, este privilegiul unei legi nescrise, irepetabilă, ireproductibilă. Fericirea trăirii miracolului este sublimă, ea nu poate fi descrisă în cuvinte omenești, într-o limbă omenească. De aceea, relatarea miracolului este aproape întotdeauna incompletă sau falsă și interpretarea care i se dă este de cele mai multe ori greșită. Câte interpretări și controverse n-au suferit miracolele Bibliei? Totuși, actul interpretării miracolului rămâne un act de creație, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
necunoscute, ieșite din pământ printre răsaduri. Urmărea de o vreme o apariție de un violet aprins în spatele răsadului cu leuștean. Abia se mișca, când, deodată, s-a întors brusc cu fața spre ea și a putut să-i vadă ochii omenești, galbeni cu reflexe de chihlimbar... Nu semăna cu niciun animal cunoscut de ea din cărți sau din puținele ei vizite cu nepoțelele la grădina zoologică. Era de mărimea unui șobolan, îmbrăcat în zale teutonice de un violet aprins ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o lume în plină disoluție, secătuită de miracole, strălucire și inefabil. Istoria produce flageluri, războaie, revoluții, renașteri, dar și miracole. Joao de Deus este poate unul dintre ele. De ce acceptăm miracolul creației ca pe ceva obișnuit, sau miracolul vieții, condiția omenească? Teoria speciilor a lui Darwin, simplul act de fecundație al ovulelor ni se pare o explicație într-adevăr satisfăcătoare? Oare nu lipsește nimic? De ce e "sămânța mirabilă"? Ne-am pus problema de ce unele nașteri survin atât de firesc și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obișnuitul, tragicul eșecului, visul și (ne)realizarea, semnificativul, aberația formulării, ciocnirea sintactică, verbul, adesea rar, grotescul, supragrotescul, până la urmă, totul este grotesc, birocratic, kafkian, folosit parcă fără discernământ, exportat nemilos, pentru a construi un tablou. Tabloul ființei și al sufletului omenesc. Atât de complicat și imprevizibil, în care "Geografia urletului gunoierilor era variabilă" sau "Iisus a fost răstignit pe cruce cu piroane-cuvinte, iar pe creștet, cununa de cuvinte-spini a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ 12, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vadă un obiect multiplicat precum albinele și auzea neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt, cioclii adunați în stol în jurul viitoarelor stârvuri omenești. Ei scrijeleau pe ziduri necrologuri, sentimentele aveau epitetul deja versificat, titlul de pe prima pagină al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput cu mult timp înainte de a se fi petrecut, așa cum producția de grâu din vara viitoare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o dată în viață, dreptul de a vedea, pentru o clipă, Raiul. Și tot pentru o clipă, în același timp, reversul său, care n-avea nimic biblic. Legenda era mai simplă decât păcatul însuși. Focul veșnic era compus, secvențial, din acțiuni omenești trecute, viitorul, pe același ecran al prezentului, care unea cele două timpuri, constând în aplecarea oamenilor sub formă de întrebare. Separat, pe un alt monitor uriaș, aceleași ființe trecute și viitoare ținându-se de mână, ca spirala ADN, expunând, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cel spre care tinzi, un concept, dar gratiile astea ce sunt, Mamă? Tot un concept Mioara. Sfărâmă conceptul Mamă. Nu pot Mioara, de la Platon încoace s-au căutat variante, e un concept rezistent, din ce e făcut, Mamă, din gândire omenească, și o variantă ar fi să mori, precum Iona în monodrama lui Sorescu. Și unde a ajuns Mamă? În conceptul libertății totale, vreau acest concept. Vrei să mori? Da. Atunci mori! Și se născu conceptul de Mioara în conceptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui rechizitoriu amănunțit făcut ego-ului meu, în care fiecărui defect însușit cu fruntea sus îi găseam o cauză oferită cu intenția de a fi servită ca deliciu când, de fapt, rădăcinile erau brutal înfipte în pământul plin de semințele răului omenesc. Dorința de parvenire, pofta de a fi adulat, succesul fără prea multă muncă, ușurința cuceririi tuturor femeilor, bogăția materială care să-mi confere libertate de mișcare și de ignorare a muritorilor de rând. Pe când acești patru, ignorați de oameni, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am privit filmul. Vreau să cred că strălucirile negre sunt coroziuni, dar sunt sigură că acest alb fără contur este pur și simplu tot ce a filmat femeia. Niciodată nu am fost atât de tulburată de un film. O ființă omenească, mai degrabă decât să încerce să se salveze, a preferat să păstreze o mărturie a ultimelor ei ceasuri. -Și ți-a plăcut? spusei, dându-mi seama că o asemenea atitudine îmi amintea de propria mea atitudine, doar că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]