3,747 matches
-
timpul că omul să devină valoarea supremă pentru om - slogan ce poate fi ușor recunoscut în celebrul său “principiu al respectului demnității umane”. Teoria etică a lui Kant este forma absolutismului datoriilor morale, opus așa numitului relativism etic (omorul e omor și e rău, nu se poate că el să fie rău la noi și bun la alte popoare). Totodată, etică kantiană nu se fondează pe consecințele bune sau rele ale acțiunii, așa cum era etică utilitariștilor, căci pentru doctrina iluminismului, elaborate
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
Istanbul, de i-am astrucat trupul la Comana, la mânăstire. — Doamne miluiește, și călugărul își făcu larg semnul crucii. Câtă nenorocire! Cu adevărat vale a plângerii este lumea aceasta. Doamne, izbăvește-ne de mânia păgânilor! — Care păgâni, preacucernice? Grecii, în spatele omorurilor stau grecii noștri, frații noștri dreptcredincioși. Fiecare grec mai avut din Istanbul îndoapă cu pungi de aur orice doritor de tron în țările române, că dacă ajunge acesta vodă își scoate grecul banii. Nu este turc dregător care să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi-am înălțat privirea în sus ca pentru mulțumire lui Dumnezeu, iar sfinția sa Varlaam a simțit greutatea clipei, a lăsat cârja de mitropolit pe podea la picioarele mele și te-a binecuvântat ieșind. În veacul nostru atât de mic, cu omoruri și trădări la tot pasul, ai aflat să se fi întâmplat ceva mai deosebit? De atunci mă tot gândesc că te-a fericit Dumnezeu, pentru că nu ai stat „în sfatul necredincioșilor”. — Ei, măria ta, acum că au trecut iată nouă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gând îl străfulgeră. Trânti cu zgomot ușa grea de stejar și întoarse de două ori cheia grea în broască apoi ordonă sec, spre dorobanții care-l însoțiseră: — Pază strașnică aici și la ferestrele spătăriei, să nu iasă nimeni, că fac omor de om. — Ferestrele au gratii puternice, îndrăzni un dorobanț. — Pază strașnică, am zis! Și Brâncoveanu se repezi spre scară, urcând treptele câte două, câte trei în fugă. Ușa dată de perete lăsa să se vadă la lumina candelei patul răvășit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu mai vândă Moldova sare la turci, să rămână doar Țara Românească pe piața sării. — Și ce mare lucru e sarea asta? — Glumești. Ocnele până acum au fost toate ale domniei. Munca se face aproape doar cu ocnași condamnați pentru omor, așa că nu costă mare lucru. În foarte puține ocne se lucrează cu țărani. Sarea aducea mulți galbeni vistieriei domnești. Mai mulți chiar decât aurul. — Domnia ta spuneai că până acum au fost ale domniei? — Ei, asta e un plan vechi al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Robbe-Grillet Voyeur este, probabil, cea mai spectaculoasă ilustrare a acestui fapt. În acest roman, un eveniment care, după cum arată fabula, trebuie să fi avut loc cu siguranță este omis din relatare. Pare chiar cel mai important eveniment din întreaga fabulă: omorul sadic al unei tinere fete, comis, probabil, de către protagonist. De-a lungul fabulei, Mattias, actorul în cauză, se străduiește să umple cumva acest gol temporal, stabilind o cronologie "inocentă". Pînă la sfîrșit nu este foarte sigur că Mattias este criminalul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
la Byblos, din lemn ieșeau crengi verzi cu frunze de copac. Ajuns la Byblos copacul verde fu grabnic doborât, servind de coloană la palat. Sarcofagul cu trupul a fost pus în panteonul regelui fenician. Dar Isis află de acest sinistru omor. Și după ce ținu sfat cu familia și curtenii, pornește în căutarea lui Osiris, găsindu-i corpul a treia zi la Byblos. Crezând că este mort, când se întoarce în Egipt vrea să-l îngroape, dar Seth-sfârtecă corpul lui Osiris care
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
el nu știa ce vrusese să spună. Desigur, că toate acestea ar fi trebuit să înceteze? Că dacă ar fi fost după noi, cei mai tineri, chiar așa s-ar fi și întîmplat? Dar iată, trebuiseră să fugă, era limpede, omorurile nu se uitau și acum, când Ardealul era ciopârțit, putea fi ciopârțit și taică-său. - Vreau să spun, zise Codrin, că totuși Rebreanu s-a întors la patria mumă, dar că, dacă imperiul nu s-ar fi prăbușit... Cine știe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spătarul Teodor Burada și-a alcătuit, la 5/17 august, Testamentul meu..., "în vremea înfricoșatei și de viață secerătoare epidemie a holerei, întîmplată în Moldavia în lunile mai, iunie și iulie a[le] anului 1848; iar în capitalie au început omorul de la 3 iunie (st.v.) și au țînut până la 28 iulie"268 (st.v.), adică de la 17 iunie-9 august (st.n.); dar în cuprinsul documentului nu face aluzie la această molimă, ci, după cum am arătat la locul cuvenit, se referă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
poruncile pe care li le-a dat: "Voi să lucrați în frica Domnului, cu credință și curăție de inimă. 10. În orice neînțelegere, care vă va fi supusă de frații voștri, care locuiesc în cetățile lor, și anume: cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învățături și rînduieli, să-i luminați, ca să nu se facă vinovați față de Domnul și să nu izbucnească mînia Lui peste voi și peste frații voștri. Așa să lucrați, și nu veți fi vinovați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
acești oameni sunt idealele omenirei. În ce consistă acum aceste ideale? Concret: numai în negarea interesului individual, fiind acesta baza tuturor relelor, viciilor din societate, fiind singura piedecă a bunătății absolute a oamenilor. Și-ntr-adevăr. Fără interes individual nu esistă: furt, omor, gelozie, ură, vorbire de rău (care-i numai o dejosire a altuia, spre propria sa înalțare, în fine nu esistă per primo: toate crimele și delictele oprite de legile civile, per secundo: niciunul din pacatele indicate de morală. Abstract: i
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
avea dreptate. Niciodată Iahuben n-a știut de ce e soldat și nu s-a întrebat niciodată de ce ucide. Da, într-adevăr, de ce ucide? Și dușmanul e om, nu leu sau lup. Dar dacă n-ar ucide ar fi ucis. Așadar, omorul e apărare. Iahuben se mai gândi și văzu că omorul nu era apărare, de vreme ce nimeni nu venea în Atlantida s-o cotropească, și anume el se ducea împins de porunci să jefuiască țări străine și să ucidă oameni străini. Sclavul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și nu s-a întrebat niciodată de ce ucide. Da, într-adevăr, de ce ucide? Și dușmanul e om, nu leu sau lup. Dar dacă n-ar ucide ar fi ucis. Așadar, omorul e apărare. Iahuben se mai gândi și văzu că omorul nu era apărare, de vreme ce nimeni nu venea în Atlantida s-o cotropească, și anume el se ducea împins de porunci să jefuiască țări străine și să ucidă oameni străini. Sclavul acesta i se păru înțelept ca un zeu. Acum îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Foc. Auta clătină din cap. Se gândi că oricât l-ar fi iubit Marele Preot, de-ar fi cutezat să i se împotrivească chiar și cu dovezi grăitoare, toată dragostea s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie și de trufii. Îl trezi din gânduri o întrebare a cîrmaciului: - Îți pare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui și făcându-l rege peste neamul vecin al dolopilor. Apoi a sosit la curtea lui însuși Patrocles, adus acolo încă de foarte tânăr de tatăl său, Menoitios: adolescentul, care săvârșise fără voia lui, într-o clipă de mânie, un omor, a fost luat în grija părintească a bătrânului rege, care a făcut din el scutier al și mai tânărului Ahile. Cei doi au copilărit împreună, în cea mai mare apropiere, și s-au legat pe viață. Se pot aduna din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a ieșit din fire și, încăierându-se cu el, l-a omorât fără să vrea (așa a și ajuns, pribeag cu tatăl lui, să ceară azil la curtea lui Peleu). Putem crede - deși, firește, Homer nu spune asta explicit - că omorul săvârșit din imprudență i-a rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tinereții timpurii a lui Ahile. Când, în puterea nopții, regele Priam intră în lăcașul lui din tabăra ahee, îngenunchează, cuprinde genunchii lui Ahile și îi sărută, Ahile îl privește cu uimire ca pe un muritor care, „după ce a săvârșit un omor în țara lui, se arată pe neașteptate în casa unui om avut“ ca să ceară adăpost și ocrotire. Gazda și toți cei de acolo îl privesc uluiți. Așa va fi sosit în Ftia, cu mulți ani în urmă, Foinix și, mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nici o urmă de sadism, ucide, însă nu chinuiește și, când, chiar implorat, ucide și nu cruță, cum făcea mai demult, spune 128 aproape de fiecare dată că o face pentru Patrocles și pentru ahei. Dar singur spune că nu visează decât omoruri, sânge, gemete de durere (chiar ale neamurilor celor omorâți de el), că vrea să-i sature de război pe troieni cu lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui și făcându-l rege peste neamul vecin al dolopilor. Apoi a sosit la curtea lui însuși Patrocles, adus acolo încă de foarte tânăr de tatăl său, Menoitios: adolescentul, care săvârșise fără voia lui, într-o clipă de mânie, un omor, a fost luat în grija părintească a bătrânului rege, care a făcut din el scutier al și mai tânărului Ahile. Cei doi au copilărit împreună, în cea mai mare apropiere, și s-au legat pe viață. Se pot aduna din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a ieșit din fire și, încăierându-se cu el, l-a omorât fără să vrea (așa a și ajuns, pribeag cu tatăl lui, să ceară azil la curtea lui Peleu). Putem crede - deși, firește, Homer nu spune asta explicit - că omorul săvârșit din imprudență i-a rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tinereții timpurii a lui Ahile. Când, în puterea nopții, regele Priam intră în lăcașul lui din tabăra ahee, îngenunchează, cuprinde genunchii lui Ahile și îi sărută, Ahile îl privește cu uimire ca pe un muritor care, „după ce a săvârșit un omor în țara lui, se arată pe neașteptate în casa unui om avut“ ca să ceară adăpost și ocrotire. Gazda și toți cei de acolo îl privesc uluiți. Așa va fi sosit în Ftia, cu mulți ani în urmă, Foinix și, mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
află nici o urmă de sadism, ucide, însă nu chinuiește și, când, chiar implorat, ucide și nu cruță, cum făcea mai demult, spune aproape de fiecare dată că o face pentru Patrocles și pentru ahei. Dar singur spune că nu visează decât omoruri, sânge, gemete de durere (chiar ale neamurilor celor omorâți de el), că vrea să-i sature de război pe troieni cu lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
adevărat, din moment ce există hidronime ca Pîrîul Brădețului, Lunca Brădețului, Tisa, Paltina etc. Mai mult, numele putea fi dat, inițial, terenului prin care curgea apa și de la acesta să fi fost transferat la apă. A treia soluție pornește de la un antroponim, Omor sau Homar, derivate de la tema Hom - hipocoristic extras din nume mai lungi, ca Pahomie. E drept că motivația onomasiologică nu este nici în acest caz potrivită unui nume de rîu, dar, prin intermedierea transferului de la un loc aflat cîndva în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
considerată proprietatea soțului. Se împodobea, participa la festivități, și era a unui singur și singură la bărbat. Cei bogați, de obicei mai aveau o soție. Regele era ca trimisul lui Iahve-Dumnezeu și era comandant de oști, judecător prin obiceiul pământului. Omorul, blasfemia, impietatea fiilor erau pedepsite cu moartea, de obicei prin lapidare (lapis lat = piatră). Această lege a talionului era luată de la babilonieni. în timp, la evrei, această lege, a fost înlocuită cu despăgubire bănească pentru orice cauză de rănire. Visteria
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tragedia noblețea acțiunii și efectele produse de ea asupra spectatorului prin introducerea a două emoții, mila și teama, provocate de spectacolul pathos-ului, sau evenimentului patetic 22. După părerea lui Aristotel, ea este "acțiunea ce cauzează distrugereea sau durerea, de exemplu omorurile înfăptuite pe scenă, marile dureri, rănile și toate lucrurile de acest gen". (cap.11) Mila (eleos) se naște direct din spectacolul evenimentului dureros. Cât despre teamă (phobos)23, ea provine mai întâi din surpriza încercată de spectator în fața nenorocirii neprevăzute
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]