2,025 matches
-
aur dătător de nepăsare... Asta da, domnie! În direcția ei, cel numit Rică (de la "Spărgerică") se lăsa deseori furat de visare. Numai că, de obicei, realitatea îl trăgea abuziv înapoi, afară din reverie, înșfăcându-i ființa din pântecul dulcii libertăți onirice și înfășându-i-o silnic în niște contururi tenace, sufocant de înguste și de nepotrivite aspirațiilor lui. Ei, dac-ar fi putut-o el face s-aștepte măcar cât să-și fi uzat visul puterea de fascinație și să se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și cel mai natural "cort" ne e pielea, investită sau dezinvestită cu sensibilitate, îngroșată sau subțiată după nevoi, dacă nu chiar conștiința, dotată și ea cu capacitate reglabilă de reacție și, ca ultimă întăritură a rezistenței la destituire, cu refugiul oniric. Coincid în el slăbiciunea și inatacabilitatea maxime. La porțile alienării, cerberul realității primește botnițe groase de pâslă: doar indiferența ne permite să ațipim în toiul puzderiei lătrătoare de diferențe, cu care lumea se dă, câinește, la noi. Locuirea începe cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rostesc numele. E de ajuns. Mă uit la o fotografie îngălbenită. Pitești - o grupă de grădiniță din anii ’50. Lângă mine, fața unui înger. Avea să devină un poet extraordinar, dar asta nu pentru că Daniel Turcea a fost „listat” printre onirici, ci grație harului său tulburator. O cultură nu poate fi suma unor nesfârșite delimitări fanatice, așa cum o civilizație nu este niciodată suma tuturor excluderilor și excomunicărilor imbecile. Privesc la titlul acestui editorial și trebuie să-mi cer iertare pentru tautologia
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
-l gust decât că pe o curiozitate ori că pe un exercițiu de Îndemânare ori de stimulare a fanteziei - lucru de care cu siguranta tu n-ai nevoie. Am observat În unul și același text o ezitare Între logic și oniric, de unde și impresia de hibrid care derutează cititorul. Aceste două elemente se contaminează reciproc, iar cititorul se simte hărțuit tocmai În momentul când s-a hotărât pentru o anumită Înțelegere a ceea ce citește. Vorbesc despre consecventă, și În acest sens
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
existente, se adaugă grija de a reclădi o cultură bazată nu pe umanismul tradițional ci pe sinceritatea care există în orice ființă omenească. De aici ideea de a crea noi forme de artă și de poezie dînd curs liber universului oniric al fiecăruia, practicînd scrierea mecanică "fără nici un control exercitat de rațiune, în afara oricărei preocupări estetice și morale". Avangarda suprarealistă va ocupa timp de șapte sau opt ani primul loc pe scena culturală, aducînd materiale și forme noi de exprimare în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
poezie (Breton, Aragon, Desnos, Éluard), în pictură (Picabia, Ernst, Magritte, Miró, Dali), în sculptură (Germaine Richier, Hanz Arp) și în cinematografie prin Louis Bunuel ("Cîinele andaluz"), René Clair și Jean Cocteau. Îndreptîndu-și atenția către individ, a cărui imaginație și univers oniric creează o "realitate" care nu există decît în viziunea artistului și a spectatorului, aceasta păstrează din rădăcinile dadaiste o înclinare exagerată pentru revoltă pentru a nu da impresia că are vreo legătură cu marea inspirație novatoare ce pare să-și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
întunericul căutat la strălucirea de afară. Labirintul e același, de la fluvii subpământene la contradicțiile cu mișcări de defileuri chemătoare. Paradoxal, ne place să rămânem oameni ai labirintului, la răspântia dintre obscur, lumină și utopie, în deliciul legăturii realului cu povestea onirică a zidurilor din istorie. CINE A FOST GH. ASACHI? Ștefan cel Mare, Al. I. Cuza, Alecsandri, Eminescu, Creangă, Gh. Asachi sunt numele ilustre poate cele mai des întâlnite în urbea noastră. Universități, școli, institute, lăcașuri de cult, muzee, biblioteci, străzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe fundalul unor imagini impresionante de cruci în flăcări (referire la răul reprezentat de bigotismul organizației Ku Klux Klan-ului), de lumînări și alte elemente de iconografie religioasă. În secvențele ce țin de fantezie, Madona poartă un furou negru semnificînd somnul, oniricul și erotismul, exploatînd astfel puternicul simbolism și efectele estetice ale culorii negre. Imaginile promovează ideea integrării și armoniei între negri și albi; astfel, Madona cîntă alături de un cor de negri într-o biserică a acestora, sărutînd un bărbat negru și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să devin un adevărat „apatrid”, fără rădăcini - în loc să fiu ceea ce visez să devin, un simplu „european”. Am sacrificat pentru acest roman vacanțele de vară timp de cinci ani (1949-1953), dar, scriindu-l, m-am odihnit - căci, evident, regăseam un Univers oniric de care simțeam că am teribil nevoie. Sper că ceilalți maeștri și colegi orientaliști și istorici ai religiilor vor avea aceeași comprehensiune ca a dvs. și că nu voi fi „compromis” din punct de vedere științific 3. Îmi cereți titlul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cf. Europa, Asia, America..., p. 24. Intensitatea acestei dorințe pare să se fi întreținut la Eliade în strânsă legătură cu diminuarea treptată a șanselor sale de a mai reveni vreodată în țară, ajungând să se manifeste inclusiv prin stranii expresii onirice. Visul în care nimeni altul decât Ioan Petru Culianu, moștenitor imaginar al uriașei biblioteci a lui Franz Cumont, se pregătește să o ducă la București, condensează, în fond, nu numai hiperbola unei dorințe neîmplinite, ci și o structură analogică conotată
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acordă „arhetipului”, categorie spirituală, iar nu psihologică. Avea cu atât mai mult motive să fie precaut față de Jung cu cât, în urma publicării noii ediții Yoga (1954), includerea unei expresii personalizate („imitație simiescă” a inconștientului față de conștient, folosită pentru asimilarea proceselor onirice sau patologice cu cel, conștient, al configurării mandalelor în soteriologia tantrică) avea să-i atragă reacția violentă a lui Jung - cf. scrisorile dintre Eliade și Jung, în Litteraria Pragensia 7 (1997), nr. 14, pp. 16-41, mai ales scrisorile din 19
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sensibil, prezent, trebuie intense și susținute exerciții de conștientizare, de „nevoie de el”, așa cum o spuneam mai sus, eu, de ani, fac diminețile acele „meditații” pe marginea patului, false meditații, deoarece nu sunt decât exerciții de reamintire a acelor crâmpeie onirice care se volatilizează cu iuțeala și grația cu care se topesc În albastrul mării clopotele verzi-albastre și oranj ale meduzelor. Și, așa cum el, prezentul, se „topește” mereu Între „amintire și presimțire”, dar e și turtit de presiunea pe care o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care să i-l servesc doctorei Kim, micuța psihiatră coreeană pe care soția mea o contactase prin intermediul consilierei noastre matrimoniale, dr. Faheida. Dr. Kim, freudiană convinsă și prin urmare mare adeptă a modului în care inconștientul se exprimă în imagini onirice, îmi cerea să-i duc un vis în fiecare săptămână ca să-l putem interpreta, dar accentul ei era atât de puternic, încât jumătate din timp nu înțelegeam o iotă; în plus faptul că nu mai visam făcea aceste sesiuni aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
În pagina 1, s-a „decuplat” de prezentarea dvs., pentru o dată ulterioară, În intenția de a vă lăsa la discreție un interval de timp mai larg pentru expunere. De aceea vă propun ca să introduceți și o expunere a acelui loc „oniric” povestind și despre personalitățile fălticenene, pe marginea diapozitivelor. În concluzie: Vă rog să-mi scrieți pe cât de urgent posibil cui să adresămă adresa noastră și eventual s-o formulați dvs. În sensul care vă este mai convenabil, mai ales că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
George” loc=”Cluj” data=”22.VII.’78” desc=”Carte de vizită”> Dragă domnule Eugen, Conform unei intenții mai vechi, voi veni la Fălticeni cu 2-3 prieteni scriitori sau profesori) pentru a ne adăpa la fața locului, din izvoarele mitice și onirice ale Țării de Sus. Pe unul dintre ei l-ai cunoscut la Cluj, cu ocazia conferinței. Ar fi o rară delectare să te avem În mijlocul nostru și să te auzim În plină vervă. Sosim cam prin 3-4 august. Întrebarea este
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ale altor câțiva colegi, nu mulți, din generația mea, un Sorin Titel, Ivasiuc, George Bălăiță sau unii ceva mai în vârstă - vezi așa-zisa „Școală de la Târgoviște”, Olăreanu, Radu Petrescu, M.H. Simionescu, Țopa și, bineînțeles, un D. Țepeneag, din „școala onirică”. A fost succesul meu și al nostru, succes literar, dar care ascundea, cum o spuneam, și o formă clară de „rezistență și luptă” contra „ideologiei regimului”; de aceea protestele unora față de ideea „rezistenței prin cultură” mi se par simple diversiuni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ideologic, încercând prin unele prietenii literare moderate (cu M. Preda și Ali etc.Ă, dar mai ales înconjurându-se de tineri de talent, să „atenueze” ravagiile pe care le făceau cenzura și oportuniștii literari. De tineri mai ales din „grupul oniric” condus de Țepeneag și de Dimov, din care mai făcea parte și poetul surrealist și „claunul” literar talentat Vintilă Ivănceanu (care prin ’66, odată, la ieșirea de la un cinematograf din centru, mi l-a prezentat pe „secretarul lui particular” - Gelu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ziua duceam aceeași viață ca și colegii mei care se prăjeau la soare și seara ocupam nu puține mese la restaurantul unic Dobrogeanu. Îi frecventam mai ales pe Ciulei, Nina Cassian, Dan Laurențiu, Maria-Luiza Cristescu, Ali Ștefănescu, iar uneori soseau „oniricii” în localitate și petreceam cu toții în lungi libații prin restaurantele de pe malul Mării Negre, cu Țepeneag, Daniel Turcea, Mazilescu și Virgil Tănase. Nu m-am simțit singur și nici „ocolit” și, vrând-nevrând, făceam experiența celui „dizgrațiat social” care-și numără, pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a tras deoparte și m-a întrebat abrupt dacă omul cu barbă colilie, care apărea la televizor în spatele lui Iliescu, nu mi se părea că seamănă cu unul Gelu Voican, trebuie să-l fi cunoscut, se învârtea pe vremuri pe lângă onirici, pe undeva pe la margine. Sau te pomenești că o fi chiar el? — Da, e chiar el, i-am răspuns, nu „seamănă“, ci e chiar el, lucru sigur. — Măi să fie, a făcut Țepeneag, păi atunci înseamnă că aici chiar a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe măsură ce înain tăm în lectură. De la calmul epic al primelor luni ale anului, când autorul nu avea de relatat decât vizite de rutină prin redacții, demersuri făcute pe la edituri în vederea publicării în Franța, a sa și a confraților din grupul oniric, întâlniri cu români aflați în trecere prin Paris, când mai nota impresii de lectură sau transcria din corespondența purtată cu români din țară sau de prin alte locuri ale lumii, deci după această perioadă de calm epic, cum spuneam, ritmurile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din țară, în fine, întoarcerea din ziua de 19 de cembrie 1971, toate acestea adaugă tensiuni dramatice jurnalului, care dobândește, nepremeditat, cum am spus, anvergură de operă epică. De pe coperta volumului Un român la Paris ne zâmbește enigmatic „caidul“ mișcării onirice, cum l-a numit L. Dimov pe D. Țepeneag, în anii când acesta conducea cu mâini ferme gruparea sa literară nu prea numeroasă, dar nespus de turbulentă și de sâcâitoare pentru autoritățile culturale ale vremii. O conducea cu mâini ferme
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
celor care-l acuzau de cezarism. Îmi amintesc cum într-o iarnă, la Sinaia - cred că era iarna lui 1972 -, navigam între două vile de pe Cumpătul spre a media între el și Vintilă Ivănceanu, care „se revoltase“. — Ai pus bâta onirică pe noi! îi strigase acesta într-o împrejurare, ne atingi cu ea când la țurloaie, când la mir. — Tu, oricum, asta meriți, îi replicase scurt „caidul“, ieșind apoi măreț din scenă și lăsându-l pe Vintilă să se plângă celor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
caidul“, ieșind apoi măreț din scenă și lăsându-l pe Vintilă să se plângă celor de față, să-i ia martori de cum era tratat ș.a.m.d. Pentru că întotdeauna era cineva de față, o asistență, un public, aveau ei grijă, oniricii, de asta. Petrecute în cerc închis, confruntările de acest gen nu ar fi avut, pentru ei, nici un haz. Ludicul, histrionismul inteligent le însoțeau totdeauna manifestările în acea perioadă care încă era pentru ei, sufletește, aceea a adolescenței romantice. Arta seducătorului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
proces de divizare nucleică a corpusului originar", astfel încât, cercetat din această perspectivă, textul eminescian "acționează, într-o semantică a sublimării, constant metaforică, un angrenaj fascinant al jocului " de-a lumea și lumile ". Printr-o retorică a oscilațiilor, el proclamă finalitatea oniricului ca experiență ontologică. Miza va fi aici "recuperarea ordinii și regăsirea unei concurențe a eului cu universul, într-o structură armonică". Un prim demers al lui Călin Teutișan în aceste universuri descentrate va fi acela al urmăririi refracției în oglinda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se luptă între ele pe viață și pe moarte". Discursul exegetic, urmărind imagologia oglinzii în creația eminesciană, se oprește asupra ironiei ca mască strategică, pentru ca în capitolul Universuri recentrate Lumea regăsită să detalieze reflexia, "icoana" din oglindă, "cântarea" oglindită, oglinda onirică, iar în capitolul Universuri recentrate Lumea reinterpretată să vorbească despre osmoza figurilor, cronotop și motive etc. În secțiunea Omul și "Reflectul", eroul eminescian este văzut sub aspectul dublului său:"Eroul eminescian stă mereu sub teroarea rupturii. El își caută sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]