1,840 matches
-
sale pentru înfrățirea naționalității maghiare cu poporul român, pentru demascarea diversiunilor naționaliste și rasiste. După al doilea război a fost redactor responsabil la revistele de limbă maghiară „Világosság” (1945) și „Igazság” (1946). A desfășurat o activitate literară intensă pentru construirea orânduirii socialiste. A zugrăvit chipuri de muncitori din uzină, luptători pentru cauza proletariatului. Până la sfârșitul vieții, a scris 30 de volume (nuvele, schițe, articole și reportaje, mai multe romane, o piesă de teatru), unele traduse și în limba română. Din acestea
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
o viață nouă, Tolstoi arată în același timp mizeria în care trăiau oamenii simpli, satul căzut în ruină, închisoarea țaristă și deținuții ei, deportarea în Siberia, demască ipocrizia bisericii, justiția, corupția aparatului de stat țarist, într-un cuvânt, demască întreaga orânduire socială și de stat din Rusia țaristă. În acțiunea romanului, Tolstoi a introdus oameni din cele mai felurite categorii sociale. El a zugrăvit și vârfurile nobilimii, și preoțimea, și funcționărimea, și ofițerimea, și negustorimea, și lumea meseriașilor și pe cea
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
romanului, reducându-l la simpla poveste a lui Nehliudov și a Katiușei, atribuind vastelor tablouri sociale doar rolul unui fundal pe care se desfășoară acțiunea. Presa reacționară nega valoarea artistică a romanului, văzând în el "un fel de caricatură a orânduirii și societății contemporane". Anton P. Cehov spune despre "Învierea": Cenzura țaristă n-a admis romanul spre publicare în forma în care a ieșit din mâna scriitorului. Din 129 de capitole numai 25 au fost publicate fără denaturări, iar trei au
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
reanalizat de către o nouă comisie de anchetă care, tot din lipsa motivelor reale, l-a scos din cauză la 10 august 1946. Pentru că se dorea totuși arestarea sa, a fost implicat în organizația "Sumanele Negre", fiind acuzat de complot împotriva orânduirii de stat și condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață, la 18 noiembrie 1946. În noiembrie 1947, prin intermediul inginerului Ion Bujoiu, în jurul lui Macellariu s-au grupat ofițerii Ștefan Eftimie, Matei Toma, Dumitru Condeescu și avocatul Puiu Polizu, formându
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
alegerilor din timpul regimului capitalist. Volumul "De la potop încoace" (1958) grupează un număr de nuvele („La răzeși”, „A cincea roată de la căruță” etc.) care ilustrează aspecte ale instaurării regimului comunist în România, elogiind „beneficiile” acestora în comparație cu mizeria existentă în perioada orânduirii capitaliste. Primul roman al lui Galan, "Zorii robilor" (2 vol., 1950), este închinat unui moment semnificativ din trecut - solidarizarea muncitorilor ceferiști din Pașcani cu țăranii răsculați pentru pământ în anul 1907. Pentru acest roman, a primit în anul 1952 Premiul
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
dintr-o singură noapte, urmărite pe o multitudine de planuri și din diverse perspective. Două acțiuni domină cel de-al doilea volum: mutarea inventarului fermei peste Borcea, în fața unei primejdii de inundație și descoperirea unor manifeste subversive răspândite de către dușmanii orânduirii socialiste care vor să creeze diversiuni chiar în momentul când apare hotărârea partidului privind transformarea socialistă a agriculturii. Ambele acțiuni se întretaie și se împletesc, creând o atmosferă de tensiune extremă, în care evoluează oameni foarte diferiți, fiecare însă cu
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
a devenit muncitor la “Flacăra Roșie”, apoi pensionar până în anul 1990 când a decedat. La data 3 martie 1953 a fost arestat de Securitate, judecat și condamnat de Tribunalul Militar Teritorial 2 la cinci ani muncă silnică, pentru "uneltire împotriva orânduirii de stat". Familia a înaintat recurs, care a fost aprobat ca urmare a Convenției de la Geneva din Mai 1955. Deși amnistiat, și-a satisfăcut stagiul militar la o unitate de construcții a D.G.S.M. După lăsarea la vatră, în 1958, a
Ștefan Radof () [Corola-website/Science/303046_a_304375]
-
funcție. Datorită vechii camaraderii cu Stalin, a supraviețuit disgrației în care a căzut, spre deosebire de alți comandanți militari mai puțin norocoși, care au plătit cu viața pentru înfrângerile de pe câmpul de luptă. În 1945 - 1947 a fost însărcinat cu supravegherea instaurării orânduirii comuniste în Ungaria. În 1952, Voroșilov a fost numit membru al Prezidiului CC al PCUS. Moartea lui Stalin din 1953 a adus mari schimbări în conducerea PCUS, Voroșilov fiind numit în martie președinte al Prezidiului Sovietului Suprem (funcție echivalentă cu
Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/302364_a_303693]
-
ca muncitor necalificat la o fabrică de cărămizi. a debutat în 1970 cu versuri în revista Neue Literatur. Cofondator al Grupului de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat) (1972-1975), a fost ținut în arest preventiv timp de 8 luni pentru "propagandă împotriva orânduirii socialiste" (1975-1976). După încheierea studiilor, a funcționat ca profesor de germană și română în localitatea Tomnatic din Banat, apoi (1982-1985) ca redactor la un ziar de limbă germană din Timișoara. În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania. În prezent
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
urmăririi penale, întocmit de către Procuratura Militară pe data de 6 decembrie 1975 se constată că „În perioada anilor 1973 1975, inculpatul a conceput și scris mai multe poezii cu tematică social politică, care au un conținut dușmănos și tendențios la adresa orînduirii sociale din țara noastră și la adresa conducerii de partid si de stat. În poeziile sale, inculpatul (...) exprimă ideea îngrădirii libertății spirituale a individului în țara noastră, precum și faptul că situația studenților ar fi insuportabilă. Prin conținutul lor poeziile inculpatului au
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
spirituale a individului în țara noastră, precum și faptul că situația studenților ar fi insuportabilă. Prin conținutul lor poeziile inculpatului au influență negativă asupra tineretului, în general, cît și în ceea ce privește rolul literaturii și artei în societatea noastră.“ (...) Faptele de propagandă împotriva orînduirii socialiste ce se rețin în sarcina inculpatului, prezintă un ridicat grad de pericol social întrucît prin activitatea desfășurată de către acesta, se pune în pericol securitatea statului, activitate de care inculpatul și a dat seama și a desfăsurat o în mod
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
ideologiei burgheze și a promovat în poeziile sale această ideologie, cultivînd neîncrederea față de legile statului nostru, fată de conducerea statului. Față de situația de fapt descrisă mai sus, în sarcina inculpatului TOTOK WILLIAM urmează a se reține infracțiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste, prevăzută și pedepsită de art. 166 al. 2 din Codul penal.” Eduard Schneider (în: Neue Banater Zeitung), Helmut Britz (în: Neuer Weg), Peter Motzan (în: "Die rumäniendeutsche Lyrik nach 1944. Problemaufriss und historischer Überblik", Dacia Verlag, Cluj-Napoca, 1980), Hellmuth
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
se semnează "Decretul 303 privind „naționalizarea industriei cinematografice și reglementarea comerțului cu produse cinematografice”". Că a fost un început bun sau rău, timpul va decide; se mai poate numi "Perioada filmului socialist". Noua putere instalată, urmând "„învățătura marelui Lenin idealogul orânduirii clasei proletare”" care arăta că "„Cinematografia este cea mai importantă pentru noi”", însă nu ca "artă" ci ca "un instrument de influiențare ideologică ", va subvenționa din plin crearea de filme pe față, ca "o necesitate, ca un imperativ", întrucât filmul
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
pronunțat atac asupra "„ororilor antonesciene”" și a legionarilor. Fără îndoială însă, atacul comunist avea în vizor pe oricine era sau se considera necomunist, decretând în acesta un "„dușman al poporului”". Cu alte cuvinte, aveai la îndemâna doua căi, fie te supui orânduirii impuse cu forța de socialiști, te reeduci și accepți regulile „jocului”, fie accepți să mori în propria lege și să devii disident. Un articol, evident anti-nazist, semnat de Silviu Brucan, sugerează din titlu ideea de zdrobire, de nimicire a "„fiarei
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
se află la rădăcina oricărei gândiri, iar această teorie este susținută de numeroasele preocupări și studii ale lingviștilor, filosofilor, antropologilor, etnologilor, istoricilor religiilor. Henri Bergson suțtine acel continuum al conștiinței concretizat prin imaginea - amintire; gândirea nu are alt conținut decât orânduirea imaginilor; Carl Gustav Jung spunea că orice gândire se sprijină pe imagini generale, arhetipurile, “scheme sau potențialități funcționale care modelează inconștient gândirea”, iar Jean Piaget, în "La formation du symbole" susține “coerența funcțională” a gândirii simbolice și a sensului conceptual
Arhetipalitatea imaginilor () [Corola-website/Science/302904_a_304233]
-
singură unelte și tehnologii performante, le cumpără din capitalism, dar le folosește fără randament, nu le îmbunătățește sistematic, astfel calitatea bunurilor și serviciilor lasă mereu de dorit. Pe de altă parte cumpărând produse scumpe și oferind în loc materii prime ieftine, orânduirile pseudo-comuniste își utilizează resursele naturale în mod irațional și sărăcesc sistematic cetățenii. Mulțimea de defecțiuni decizionale și contradicții între afirmații și fapte, care definesc comunismul, a dus în mod inevitabil la scoaterea lui din istorie ca organizare socială viabilă, capabilă
Ideologie () [Corola-website/Science/299005_a_300334]
-
scrie și publică OBLAKO V SHTANAKH (Norul cu pantaloni) și FLEYTA POZVONOCHNIK (Flautul vertebrelor). Norul cu pantaloni - dedicat Liliei Brik - este una din operele sale programatice, poem „în patru strigate”- „Jos cu iubirea voastră”, „Jos cu arta voastră”, „Jos cu orânduirea voastră”, „Jos cu religia voastră” . Încheie anii premergători apropiatei revoluții cu Voina i Mir (Războiul si lumea) - o reacție la ororile războiului si Chelovek (Omul) - impresionat cosmic de zădărnicia dragostei. Între anii 1915 și 1917 a lucrat ca proiectant pentru
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
rusesc și se varsă în fluviul Amur. Triburile mongole erau alcătuite din pastori, pescari și vânători nomazi din stepele asiatice. Nu se știe dacă aceste triburi aveau noțiunea proprietății private propriu-zise. Însă se deduce faptul că erau organizați într-o orânduire asemănătoare cu a feudalismului timpuriu prin ierarhia militară din cadrul tribului. Marile decizii erau adoptate într-un consiliu militar-aristocratic suprem, o adunare generală, cunoscută sub denumirea "„kuriltai”" (sau "kurultai", pe tătara "korîltai"). Kuriltaiul alegea și marele han. După legendă mongola, mongolii
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
în domeniul economic si cultural . Ca urmare a noii politici de reforme ("perestroika " si "glasnosti") inițiate și promovate de Mihail Gorbaciov în Uniunea Sovietică, s-au prăbușit regimurile comuniste în întreaga Europă de Est, inclusiv in Ungaria. Trecerea la noua orânduire, bazată pe revenirea la economia de piață și pe respectarea drepturilor omului, s-a făcut de această dată ca în majoritatea statelor din Europa de Est fără vărsare de sânge. La 23 octombrie 1989, Mátyás Szűrös a proclamat a treia Republică Ungară
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
1957 ca internat, devenind apoi din nou muzeu, și anume Muzeul Județean din Tg-Mureș, expunând o expoziție amalgam, de artă industrială, istorie, meșteșuguri și etnografie, iar din 1968 a adăpostit o expoziție de istorie (incluzând perioadele neolitic și până la sfârșitul orânduirii feudale). În clădire ființează un muzeu de științe ale naturii începând cu anul 1988. Istoricul unui muzeu se dezvăluie în oglinda activității sale. Astfel, și activitatea Muzeului Județean Mureș se reflectă în munca de colecționare, păstrare și expunere - sarcină triplă
Muzeul de Științele Naturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303705_a_305034]
-
Sf. Ioan din București. Radu Filipescu a fost în perioada 1983-1989, epoca Ceaușescu, disident, opozant față de regimul dictatorial communist participând și organizând numeroase acțiuni de protest. În perioada 1983-1986 a fost deținut politic, fiind închis în închisoare pentru “propagandă împotriva orânduirii socialiste", conf. art. 166 al. 2 Cod penal. Radu Filipescu este, din partea mamei, nepotul lui Victor Groza , frate a lui Petru Groza, lider comunist. Radu Filipescu a absolvit în 1979 cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații din cadrul Institutului Politehnic București
Radu Filipescu () [Corola-website/Science/304291_a_305620]
-
fiind puse în teancuri de 20,30 de bucăți în cutiile poștale . La 7 mai 1983 a fost arestat de autoritățile vremii și apoi condamnat la 10 ani de închisoare. Faptă să a fost încadrată la infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, conform art. 166 alin. (2) Cod penal. Pe timpul în care a fost închis, a fost nominalizat, în decembrie 1984 că "prizonier al lunii" de către organizația Amnesty Internațional. La 18 aprilie 1986 a fost eliberat, ca urmare a eforturilor acestei
Radu Filipescu () [Corola-website/Science/304291_a_305620]
-
Roman a luptătorilor anticomuniști (considerați „elemente dușmănoase”) ascunși în munți. În acest context, comisarul Miclovan avea doar rolul de mentor al comisarului comunist, prezența sa nemaifiind necesară deoarece, deși apolitic, el era considerat ca aparținând ca mod de acțiune vechii orânduiri politice care urma a fi destrămată. Noul film, în care apărea doar comisarul Roman fără a se face nicio referire la Miclovan, urma a fi regizat de Iulian Mihu. Filmul a intrat în faza de producție la 5 iunie 1972
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
care îi trec numele la index. Acestea au fost posibile prin aceea că pe timpul guvernării legionare (ministru Traian Brăileanu la Ministerul Educațiunii, Cultelor și Artelor) a fost director al învățământului secundar, dar a contat mult mai mult inflexibilitatea sa față de orânduirea bolșevică și sloganurile sale. A publicat în "Ideea europeană, Gândirea, Gând românesc, Revista de filosofie, Revista Generală a Învățământului," revista "Arhiva, Rânduiala, Fântâna Darurilor, Universul literar, Satul și școala, Cultura Românească" . A avut un fiu, Ioan Băncilă și o fiică
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
literare "Junimea" de la Iași. A deținut pe parcursul vieții și unele funcții publice: a fost asesor la tribunalul regional Iași (Bălți)-Soroca, în cadrul căruia a activat în 1860-1863; director onorific al școlii nr. 2 din Chișinău (1862); deputat în Comisia pentru orînduirea prestațiilor în Oblastia Basarabiei (1863-1865). (La 17.IX.1865, Costache Negruzzi îi scria lui Alexandru Greoriady-Bonachi că guvernul rus i-a interzis să instaleze la Chișinău tipografia adusă de la Paris, donată de acesta societății). La 4 octombrie 1869, a fost
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]