2,543 matches
-
pe care și le punea fiecare și le pusese și Lucian, desigur, de prea multe ori. Voia să evite discuții fără finalitate sau presimțea că întrebările vor deveni tot mai insistente, somația tot mai violentă ? ... Deschide larg ochii, îi închide, orbit de lumina puternică a zilei. Chipuri de-o clipă, pulsații ale aerului, benzi volatile, fosforescente, scurte vibrații scânteiază sub pleoape. Ochii deschiși ; îndârjit, să nu cedeze ; se prinde de muchia metalică a patului, vrea să se ridice. Metalul călduț, palmele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ipocrizia, poate inconștientă, în care se cocoloșește! Apostol se clătină, parcă l-ar fi pălmuit. O mânie nebiruită îi îmbujoră o clipă obrajii și pe urmă se pierdu într-un val de scârbă. Buzele subțiri îi tremurau răspunzînd: ― Ura te orbește, Gross, și te face să vezi năluciri! ― Acuma mă urăști, Bologa, zise locotenentul cu un surâs satisfăcut. Dacă însă ai fi sincer cu tine însuți, s-ar cuveni să-mi mulțumești că ți-am recunoscut taina cea mare. Nu știu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ploieșteanu să cânte vânzătoare de plăceri te mai calmezi. Gore, ia fă-i o poză, și să scrii pe spatele ei două mii nouă, atunci când ne era bine nouă, iar Gicu visa la transfăgărășan și cucoane autostopiste... Blițul lui Gore Îl orbește temporar pe Gicu, iar acesta duce mâna la ochi și oftează. Habar nu aveți, nici tu și nici Gore. De un’ să știți voi cum e cu transfăgărășanu’ dacă ați avut muncă de birou? Râdeați de clasa muncitoare, las’ că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sufletul ei de lume este plâns. Am sfărmat arfa - și a mea cântare S-a înnăsprit, s-a adâncit - s-a stins. {EminescuOpIV 79} Îmi plac a nopții turburate oare, Îmi place de dureri să fiu învins; O de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu văd lumea căutată! Eu nu văd munții înnecați de nouri, De care gîndu-mi vultur s-acăța; N-aud a mării înmiite-ecouri, Ce-n glasul meu măreț s-amestecă; În codri-antici n-aud
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plutește-n unde grele de miroase-mbătătoare Peste văile ca râuri desfășurate sub soare, Pe dumbrăvi cu rodii de-aur, peste fluvii de briliant. Și oștiri de flori pe straturi par a fi stele topite Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede, Ca idei scăldate-n aur și-n colori de curcubău; Pe grădinile-nflorite, peste mândrele dumbrave Norii mișcă sus în ceruri înfoiatele lor nave - Rostre de jeratec ș-aur, vele lungi de curcubău. A-mpăratului de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de piatră repezit din arc în arc; Valurile-nfuriate ridic frunțile răstite Și isbind cu repejune arcurile neclintite Gem, picioarele le scaldă la stâncosul lor monarc. {EminescuOpIV 134} Peste pod cu mii de coifuri trece-a Romei grea mărire. Soarele orbește-n ceruri de a armelor lucire, Scuturi ard, carăle treer și vuiesc asurzitor; Iar Saturn cu fruntea ninsă stând pe steaua-i alburie Și-aruncînd ochii lui turburi peste-a vremi-mpărăție Aiurîd întreabă lumea: - Și aceia-s muritori? Colo unde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pânza fină Ce-acopere statua de marmură senină Și țesătura neagră de-un fin și gingaș tort Lăsând să cadă-n flăcări, șoptește-adînc: "E mort! Brigbelu se repede-n fereastă și privește. O mare de lumină pe-o clipă îl orbește, El vede mii de facle lucind și mii de suliți, Mulțimea și ostașii se-mping vuind pe uliți, Iar negre tac de-asupra a capiștelor bolți Ș-ale cetății ziduri c-un turn la orice colț. S-a strecurat mulțimea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și iar, E prezentă mereu când nu avem nevoie, Vreau soarele cel blând și cald Să îmi mângâie cu razele lui simțurile, Ploaia nu se lăsă și pornește, Soarele se ascunde printre nori. De ce avem doar un gând care ne orbește, De ce nu mai credem în noi? Ploaia e nervoasă, vine și mai tare Și mai mult și mai puternic, soarele dispare Din nou, e întuneric, deși în suflet am lumină, Dar ea nu se oprește, tot continuă, continuă. MI-AM
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
vine înapoi? Merge înainte ca o brumă. Sunteți nemângâiați și lacrimi cad, Plouă pe voi cu amintiri fierbinți, Nu căutați în urma celui drag Căci veți găsi doar umbre care zac. El a plecat și voi vreți să îl vedeți, Dar orbiți în neștiința celui drept. De ce când iar în minte el apare Voi tremurați și vă visați în al său piept? De ce sunteți atât de stăruitori De lacrimile ce cad ca un izvor? Nu știți să le ștergeți, doar priviți Spre
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
arătăm recunoștința, Deși nu ne rugăm mereu, Și e prea mare dorința. Acum când știu cât ne iubești, Ai face orice să fie bine, Dar noi râdem și uităm Că cineva la noi mai ține. Te rog ne iartă, suntem orbi Și nu vedem calea cea dreaptă, Dar când nevoia ne îndreaptă, Biserica în liniște așteaptă. Doamne, lumea asta rea, Nu știu cât va mai străpunge, Dar e trist când cineva, Doar prin necaz la Tine ajunge! SFATURI PENTRU ELE Așa e el
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
poveste. Moș Crăciun există, oare zice ea, Dacă e așa, vreau să-mi dea dragostea. Un băiat frumos, dulce, tinerel Care să îmi ofere un sprijin, nițel. Ia zăpada în mână, iute se topește, Se uită în zare, albul te orbește. “Uite ce frumos e afară, Deși în inimă mi-e frigă Curând am să plec din țară, Căci mi-e dor cumplit”. Cineva îi face un semn și se apropie de ea, E băiatul care, i-a furat și lacrima
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
o pălărie tot din catifea, de aceeași culoare, împodobită cu o pană albă ca spuma laptelui, care-i ajungea până la talie . Avea ghetuțe din catifea albastră , brodate cu fire de aur și țintuite cu perle și nestemate. Balaurul a fost orbit de strălucirea ei și a căzut fulgerat de lumină, la pământ. Așa a scăpat prințul, datorită frumuseții și luminii zânei Alice, fiica Soarelui Răsare. Cu toate că era grav rănit , prințul tot a avut puterea să o însoțească pe Alice la tatăl
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
uda buzele cu vin. Cum peștele poate trăi numa-n apă, astfel sufletul meu poate trăi numa-n mine. Cum lacrima iese din ochi, astfel iese gândirea pe buze. Însă ochiul umed de bucurie altfel de lacrimi varsă decât cel orbit de durere. Omul e productul împregiurărilor sale, prin transparentul zilelor sale se vede enigmatica umbră a acelor visuri de viitor asupra cărora l-a surprins moartea. Adevărul e același, dar altfel îi bate frunt[e]a unui nenorocit, altfel unui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ei singuri împușcați de cătră împrumutătorul armei. Astfel inzii îi * iubise Dumnezeu. [AȘA-NUMITELE EXCELENȚE] 2257 Eu nu pot înțelege cum poate să-i impună cuiva un om așa-numit mare, o așa-numită escelență. Acelor timizi pe cari-i orbește o stea, o trăsură or un blazon li sfătuim ca să și-i închipuiască pe acești în goliciunea lor trupească și sufletească. Corpul fără stele, spiritul fără a adaoga lângă el epitetul prejudițios a unui post mare - și atuncea va vedea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a învățat-o întâi să împroaște apa sărat-amară, chiar a necăjit-o puțin că nu putea să o arunce cu pricepere, așa cum ar fi dorit. I-a arătat cum să o lovească, să nu se teamă... este doar apă, însă orbită de stropi îl aștepta dând moale, haotic din mâini, parcă fără voință, ezitând și încercând totuși să îl țină departe... până distanța dintre ei a ajuns la microni depărtare! Ceilalți priveau încântați zbenguiala lor și încercau să îi imite.. exista
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu un zâmbet de american, și bronzat arid cu riduri mari și prelungi în jurul ochilor de la statul în soare fără ochelari, cu buzele prea roșii, probabil la mușcăturile mulatrei de aseară. Se uită de jos în sus la mine evident orbit de strălucirea mea, nu de soarele puternic de dimineață, ușor aplecat, mișcând sprâncenele de jos în sus, interogativ. Mă domina. Deși eu eram în picioare și el aplecat, vedeam mușchii cum zvâcnesc de fiecare dată când încerca să ridce puntea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
s-a așezat casa lor pe pământ, eram destul de departe și tot ne-a izbit dinspre ea un vânt așa de puternic că era să ne prăbușim. Cine stătea aproape a căzut la pământ. Unii au murit, alții numai au orbit. Și până atunci nu erau semne de vânt și cerul era senin. Grâul în care s-au așezat l-au ars tot, fiindcă oamenii s-au depărtat de zei și nu le mai aduc jertfe de grâu. Zeii și-au
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arma spre ochii celor de-afară. Fără știrea lui, arma era potrivită ca să nu ucidă, ci numai să amețească pe cel asupra căruia se îndrepta. Oamenii din fața casei se clătinară și fiecare își duse mâna la ochi, crezând că a orbit. Mulți fugiră țipând. Alții începură să caute ușa orbește, apoi se încăierară între ei. Liniștindu-se, Lot le spuse celor doi ce oameni au venit să-i ceară: erau slujbași și căpetenii și erau cu ei și negustorii de robi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
eu cu pumnul În masă. — Nu-ți face sânge rău frățâne, zău așa, spune catolicul Îngrijorat. (Nu pare un tip rău pentru un papistaș.) Toți trebuie să ne rupem de lucruri dintr-astea și să ne trăim viața. Uneori suntem orbi și nu vedem unele probleme la oameni. Dar mă simt ca o slugă de rahat Davie... — Bruce, nu putem să ne vede, de viață gândindu-ne tot timpu că oricare dintre prietenii noștri ar putea, nu se știe cum, vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
defavorabilă, dacă este cazul) cu condiția ca ea să poarte girul voinței divine. Este suficient un semn, un indiciu pentru a construi în jurul lor certitudini. "Eu chiar de multe ori cred că Dumnezeu ne arată semne, însă noi suntem prea orbi să le vedem. Multe ni se întâmplă, dar noi continuăm să facem greșeli în fața lui Dumnezeu" (G.A., 35 ani, Ciortești, Iași). Întrebarea pe cere ne-o punem în mod justificat este următoarea: Cum se explică faptul că practicile magiei
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ne dau posibilitatea unei înțelegeri mult mai cuprinzătoare și mai critice a relațiilor internaționale, decât punctul de vedere obiectivist al teoreticienilor realiști sau decât perspectiva oamenilor de stat, devreme ce ele sunt mai puțin complice cu și/sau mai puțin orbite de instituțiile existente și de puterea elitelor (Keohane 1989a: 245; Sylvester 1994a:13; vezi și Harding 1986; Tickner 1992; Zalewski 1993). Preocupările primei generații pentru metateorie își aveau în mod evident limitele lor, dată fiind pretenția normativă feministă de a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în zeflemea pe acești înapoiați. Uitând că reflexele lor au fost și ale noastre până mai ieri. Și că la Paris, în dimineața asta, niște creștini au pus bombe într-un cinematograf pentru a distruge un ecran sacrileg și a orbi ochii ispitiți de ultima ispită a lui Christos. Simțim prea bine că nu psihologia imobilă a fanatismului ne va da cheia acestor deplasări, acestor întoarceri, acestor încrucișări ale credinței optice. Fie că alină sau sălbăticesc, că încântă sau vrăjesc, manuale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și credința occidentală se trăiește tot în comunitate). Un duhovnic nu poate da iertare prin telefon, nici sfânta împărtășanie la televizor. Nu există o teleprezență reală a trupului și sângelui. Dar deja, transmisă prin rețelele hertziene, binecuvântarea papală urbi et orbi este presupusă a-și păstra eficacitatea inovație charismatică anunțând, poate, alte adaptări. Cine știe dacă într-o zi nu va exista doar liturghia televizată (cum deja nu mai există alte Jocuri Olimpice decât Jocurile puse în scenă nu pentru, ci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
radar pe un ecran de control nu mai este evidentă în era vizuală (și nu mai are niciun impact). Se vorbește pe bună dreptate de "acoperire mediatică". Într-adevăr, vizualul acoperă. Îl putem compara cu validarea puterii, iar puterea îi orbește pe cei care o dețin. Dorința de a descoperi lucruri și oameni sub această acoperire va supraviețui oare simțului comun al videosferei? Aceasta din urmă devine, în mod evident, edifiantă și moralizatoare. Problema: morala înseamnă celălalt. Când celălalt dispare, cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fiecare val se sparge de un altul care este, în fond, același, seamănă cu o eternitate dezgustătoare. Din cauză că vrea să aibă preemțiune asupra evenimentului, cultura scoop-ului, împiedicându-ne să privim dincolo de acesta, nu mai poate prevedea nimic, fiindcă ne face orbi la marile linii de forță, la ritmul profund al lucrurilor. Câte evenimente, care s-ar explica foarte bine printr-o modestă întoarcere în cronologie, nu rămân opace pentru cei care vor întotdeauna să fie primii? Dacă a exista înseamnă în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]