2,438 matches
-
aprilie 1963 (vineri) Nu sunt În stare să scriu nimic. Nu știu ce am. Sper că o să urmeze o perioadă În care să pot scrie mai departe mult. Pe Vasile Îl detest. Nu pot să Îl văd În ochi, mi-amintește lucruri oribile, de nepovestit. Oribile, bine am ales cuvântul! Mi-e scârbă de el, mi-e greață. Martin mă enervează cu rigiditatea lui. Totuși, În lipsa altuia mai bun, deocamdată, o să mă resemnez și la el. Singură Înnebunesc. Nu știu ce am. Desigur, mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu sunt În stare să scriu nimic. Nu știu ce am. Sper că o să urmeze o perioadă În care să pot scrie mai departe mult. Pe Vasile Îl detest. Nu pot să Îl văd În ochi, mi-amintește lucruri oribile, de nepovestit. Oribile, bine am ales cuvântul! Mi-e scârbă de el, mi-e greață. Martin mă enervează cu rigiditatea lui. Totuși, În lipsa altuia mai bun, deocamdată, o să mă resemnez și la el. Singură Înnebunesc. Nu știu ce am. Desigur, mi-au lăsat multe urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe tine? După ce că m-am gătit ca să fiu cât mai seducător În fața ta, tu Îți mai permiți să-mi faci și observații?“ Tace. Am intimidat-o. Sunt sigur că i-au transpirat palmele. Când se intimidează, Îi transpiră palmele. E oribilă. Îmi iau o mină cât mai serioasă și declam pe nas: „Cererea În căsătorie se aprobă!“. Se uită la mine uimită. „Glumești?“ „Deloc!“ „Și mi-o spui cu aceste cuvinte?“ Devin amenințător. „Nu mai este de actualitate cererea ta?“ „N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
baza pe asta, răspunse acesta. Grady și Luis Martinez părăsiră holul camerei de detenție, în timp ce Sachs și Bell așteptau să-și recupereze armele. Traversară apoi Podul Suspinelor, iar Sachs făcu din nou un rezumat al cazului Magicianului. Când ajunse la oribila ipostază în care Anthony Calvert fusese găsit, Bell tresări. - Mobilul crimei? - Nu știm nimic. - Cazuri similare în trecut? - Idem. - Cum arată făptașul? - Prea puține indicii. - Deci nu avem absolut nimic concret despre cum ar putea arăta el de fapt? - Bănuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trec în fiecare săptămână prin fața casei ei de marcat. Câtă istețime din partea dumneavoastră! — DOMNULE Chipstead! Strigătul ei mă făcu să tresar. —Ce-i? Care-i problema? —Domnu’ Chipstead e supervizoru’ meu. Îl chem, nu? Da, dar... am avut o imagine oribilă cu mine luat de guler și târât afară din magazin, acuzat de domnul Chipstead că fusesem prea familiar cu fata de la casa de marcat. E vreo... N-are cod de bare. Ținea în mână pachetul cu piept de pui, îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
biserică și mereu aveam grijă să nu mă mișc prea brusc ca să nu cad și să-mi rup pantalonii. Ne jucam leapșa. Și io am încercat să-l ating pe un băiat și am căzut, sigură fiind că aud sunetul oribil al materialului sfâșiat. Cedând la tensiune. M-am dus acasă și am găsit altă pereche, da’ când am încercat să-i iau pe mine am descoperit că nu-mi vin, așa că m-am strecurat în ei cât am putut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
într-un mare fel, așa face Sheila, da’ știu că știe că nu-i așa. Dacă iese cu Janet, se vede diferența. Sheila e toată machiaj și haine de fufă: dacă-o vezi fără toate astea, îți dai seama ce oribilă e. Nici nu mă mir că nu iese mai mult de o dată sau de două ori cu băieții. Odată ce se culcă cu ei, gata: știu că-ncearcă să-și țină machiajul pe față, că am văzut-o dimineața, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Urmase un pic de liniște, pe care am folosit-o ca să-i dau un sărut. Fusese amuzant să mă pocnesc de ochelarii ei, așa c-am chicotit amândoi. —Scuze. —N-ai de ce. Te iubesc cu ochelari. Nu se poate! Sunt oribili - ca de tocilari. Ba nu - mie-mi plac. Și ochii-ți arată altfel fără lentile. Nu-s chiar așa, ca de pește. — Poftim? Ca de pește? Am sărutat-o iar și mi-am mișcat mâna ca să mi-o strecor sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Sally D oamne - chiar că iau în greutate, trebuie să fiu atentă. Am probat azi o pereche de pantaloni mărimea 12 și îmi erau așa strâmți că abia am putut să trag fermoarul. La coapse e problema: fac forma aia oribilă de pară care-mi strică silueta dacă nu port ceva care să-mi acopere șoldurile. Chiar nu-mi propusesem să mă duc să probez haine: de fapt, mă dusesem să fac niște cumpărături pentru Crăciun, și-mi era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fost dintotdeauna în străfundurile minții mele, bineînțeles- ca la oricare altă persoană suficient de inteligentă -, dar se pare că sunt mult mai conștient în ultima vreme, astfel că și dacă pun o întrebare propriului meu martor, sunt conștient în mod oribil de punctul de vedere opus. Din cauza asta e foarte dificil să invoc dogmatica pentru a face un caz cu adevărat bun, iar constrângerea de a mima că simt ceva despre care știu foarte bine că nu simt e menită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Pentru că asta făceam: nu am nici o urmă de-ndoială. Când aveam nevoie să mă „dreg“ un pic, așa, cu hobby-ul meu, mă lua durerea de cap. O migrenă autentică, dureroasă, pe o parte, cu tot cu luminile care clipeau și umbrele oribile care le urmau, dar pe care oricum eu o puneam la cale. Vedeți voi, era așa de ușor să petrec un timp sus în dormitor fără să mă ia nimeni la-ntrebări. Ați putea crede că problema mea și faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
rău să le aud de jos, dar de aici de sus era terifiant. Mă-ntreb dacă acei copii ai căror părinți se ceartă tot timpul se obișnuiesc; dacă nu li se mai face teamă de vocile puternice și de furia oribilă din ele? Poate lor le e mai ușor. Pentru mine și Ben era foarte diferit de tot ceea ce știam - nu mă deranjează să recunosc. Îmi venea să alerg iar până jos și să-l întreb pe Ben dacă vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și așa, dar nu (O, Doamne, detest și să spun așa ceva despre mama și tata), nu sexy. Doar ștergerea uscată, în treacăt, a obrajilor sau întâlnirea buzelor strânse. Felul în care i-a spus că-l iubește în ziua aceea oribilă era ca și cum aș fi văzut-o sărutându-l franțuzește. Intestinele mi s-au cutremurat într-un spasm. Nu pentru că aș fi fost jenată; lucrurile trecuseră de mult de etapa aceea, ci pentru că m-a făcut să mă simt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai bată nebunește în coșul pieptului, așa că am respirat adânc de câteva ori și m-am hotărât să aștept câteva momente până se potolește. Așezată fiind pe pat, m-am zărit în oglinda cea lungă din spatele ușii. Chestia ciudată și oribilă e că m-am trezit că mă uit să văd cum arăt - nu ca să văd dacă mai era evident că sunt încă prea supărată ca să cobor, ci parcă m-aș fi evaluat ca fiind fata nedreptățită din vreo dramă, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nou. Putem merge pe jos - nu e departe, nu? - sau am mașina parcată după colț dacă preferi. Warren- adică, domnul Chipstead - a zis c-o să ieși cam acum, așa c-am adus mașina mai aproape pentru că e așa o vreme oribilă. Eu și cu Warren suntem prieteni vechi, să știi, și-aflasem c-ai fost bolnavă - oh, apropo, ai primit felicitarea mea? - și m-am gândit c-ar fi o surpriză plăcută pentru tine dacă te-aș duce până acasă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
adevăratelea, dar așa este - și s-au întâmplat. Mie. Și-a ridicat capul auzind asta și a scos un sunet dintre cele mai teribile - un fel de țipăt, ca și cum ar fi avut dureri fizice, dar cu altceva în el, ceva oribil, ca un ecou în urma sa. Cred că dacă l-aș auzi acum aș zice că e greu de îndurat, dar în starea de amorțeală în care mă aflam doar l-am evaluat în liniște și l-am observat, trecând mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stă Charlie pentru că a sunat și a lăsat numărul pe robot („în caz de urgență“, a zis el - ha!) și am aflat unde e și am trecut cu mașina pe lângă locul ăla acum vreo două săptămâni. E un mic hotel oribil din Pimlico: genul de loc de care am fi râs pe vremuri. Cred c-ar trebui să-l sun și să-l întreb de Ben, dar nu sunt sigură că pot face față. Deci ar trebui s-o pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
foarte încet, pentru că încă nu privea în jur, deși cred că nu e de mirare dacă te gândești că o strigasem prin ușă și nu-mi răspunsese. Era... distrasă. De ceea ce făcea. Am mers până în spatele ei, cu un sentiment oribil de frică - nu frică de ceea ce avea să se întâmple, nu la asta mă refer, ci frică de ceea ce aveam să văd când se va întoarce. Era ca într-un film din acela în care vezi ceafa cuiva și pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de terapeut, însă Ben refuzase să spună ce ieșise la iveală pe timpul celor două ședințe la care fusese. Dar acum, la aproape două săptămâni după ce-l găsisem, având doar cojile uscate de pe frunte ca unic semn exterior al acelei nopți oribile, tot nu vorbiserăm despre asta, deși părea considerabil mai calm și semăna mai mult cu el însuși decât atunci, după plecarea lui Charlie. Mă simțeam vinovată că nu încercasem mai mult să răzbat până la el. Hai, dragul meu, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
căzut cumva cu totu’ și parcă și ochii i s-au scufundat vreo doi centimetri în jos pe față. Ca un mulaj din lut care se topește. Și-a schimbat și culoarea și tot - s-a făcut un mov închis-cenușiu oribil. Credeam că moare sau ceva, pe Dumnezeu. Atunci m-am oprit din râs oricum și am încercat să par serioasă și tristă pentru el. Că vedeam că-i dezamăgit, știți. — Hai, Charlie, am zis io, doar nu credeai că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu a înțeles niciodată de ce unora nu le plăcea deloc să zboare cu avionul. Chiar așa, ce era atât de îngrozitor să petreci câteva ore cuibărit sub o pătură din cașmir, sorbind șampanie și uitându-te la filme? Mâncarea era oribilă, e adevărat, chiar și la clasa întâi, dar dacă veneai dotat cu tot ce trebuie (batoane Zone, salată de fructe de la Whole Foods și o sticlă de apă Evian), putea fi chiar plăcut. Mai ales când, așa cum s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ajunsese să-i fie jenă de cât de mic era studioului ei și să se simtă vinovată că erau nevoite să urce pe scări cinci etaje, după care trebuiau să stea pe podea și să îndure o seară întreagă insultele oribile ale papagalului. — Bună! strigă veselă, uitând de toate reținerile ei când deschise larg ușa clădirii și le văzu pe fete stând în prag. Era cald pentru luna octombrie, dar și mult fum. — Uau! Ce văd eu aici? Adriana o înghionti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Otis se apropia de sfârșit. Era greu de spus ce anume a avut cel mai mare efect, dar Adriana bănuia că noua locuință a lui Ottis. I-a fost confiscată colivia rahitică din aluminiu cu mirosul ăla scârbos și barele oribile de sârmă care arătau — și sunau — ca niște obiecte dintr-o celulă de tortură din Orientul Mijlociu. A înlocuit-o cu o casă adevărată pentru păsări: un cuib lucrat din lemn cât un dulap de mare, proiectat de unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să facă absolut, dar absolut nimic — sau cel puțin nimic constructiv — înainte să înceapă cursurile în septembrie. — Ce zici, crezi că o să mergem la restaurantul Ivy? întrebă Emmy legănând între mâini termosul de la Starbucks. Știu că sună ca un clișeu oribil și banal și cum vrei tu, dar evaluăm gustările pe care le oferă ei. Mă gândeam să mergem acolo. În ciuda orei destul de matinale, Emmy vorbea întruna. — Nu știu, spuse Leigh sperând să o descurajeze. — Îți vine să crezi că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Sam tresări: —Păi, să-ți zic ce s-a Întâmplat: drogurile, s-au Întâmplat. Heroină, de fapt. Josh s-a Îngropat În ea până-n gât. A trebuit să se lase de Drept. Învăța la Yale... —Of, ce trist. Ce pierdere oribilă! Se vedea pe fața lui că era abătut și nu vroia să-l facă să se simtă și mai rău continuând să-i pună Întrebări. —Să știi, Sam, spuse ea, că atunci când te simți În stare să vorbești despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]