2,206 matches
-
sudic, având un chenar în arc frânt cu muluri sprijinite direct pe soclu. Lăcașul de cult este luminat prin cinci ferestre de dimensiuni mici, cu ancadramente din piatră profilată. În interior, biserica este împărțită în cele trei încăperi specifice cultului ortodox: pronaos, naos și altar. Pronaosul este dreptunghiular și are la partea superioară o calotă centrală sprijinită pe un sistem de arcuri etajate, patru longitudinale și patru transversale. Între pronaos și naos se află un zid gros de 1,60 m
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
(n. 9 mai 1828, Zărnești, Brașov - d. 3 februarie 1916, Sibiu) a fost mitropolitul românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria între 1899-1916. S-a născut în familia lui Bucur Mețianu, învățător și cântăreț bisericesc, și a Mariei, fiica protopopului Bartolomeu Baiu din Zărnești. A urmat școala primară în satul natal, a urmat cursurile Gimnaziului săsesc din
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9 fără religie (liber-cugetători). De asemenea, populația satului Ițcanii Noi era de 714 locuitori, dintre care 499 germani (69,88%), 116 români (16,24%), 43 ruteni (6,02
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
16,24%), 43 ruteni (6,02%), 25 polonezi (3,50%), 23 evrei (3,22%), 6 ruși, 1 ungur și 1 de alt neam. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 370 evanghelici (luterani) (51,82%), 154 romano-catolici (21,56%), 123 ortodocși (17,22%), 38 greco-catolici (5,32%), 23 mozaici (3,22%), 4 adventiști și 2 armeni. Recensământul din 1937 a consemnat doar 443 germani, dintre care 365 protestanți, 70 catolici și 8 atei. În anul 1940, majoritatea germanilor au emigrat în
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9 fără religie (liber-cugetători). De asemenea, în satul Ițcanii Noi locuiau alți 23 evrei, reprezentând o pondere de 3,22% din populația localității. Toți cei 23 evrei erau
Sinagoga din Ițcani () [Corola-website/Science/308363_a_309692]
-
Liov. În lucrarea sa monografică, Descriptio Moldaviae, scrisă în perioada 1714-1716 în limba latină, cărturarul Dimitrie Cantemir afirmă că armenii din Principatul Moldovei aveau deplină libertate de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. ""Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți și târguri ale Moldovei și plătesc domnului aceeași dajdie. Ca și papistașii, ei au biserici tot atât de mari și la fel de împodobite ca și bisericile dreptcredincioșilor și își
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
nouă, s-au găsit resturi de pictură veche pe zidul de nord al bisericii. La 11 august 2007, în ziua anterioară hramului de la Mănăstirea Hagigadar, s-a oficiat în această biserică o slujbă religioasă de către arhiepiscopul Dirayr Mardichian al armenilor ortodocși din România, împreună cu trei preoți (Torkom Mandalian, Haik Azarian, Krikor Radu Holca). Biserica a fost renovată și în prezent este folosită pentru celebrarea liturghiilor armenești. Hramul acestei biserici este sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, celebrată în fiecare an la data de
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
Liov. În lucrarea sa monografică, Descriptio Moldaviae, scrisă în perioada 1714-1716 în limba latină, cărturarul Dimitrie Cantemir afirmă că armenii din Principatul Moldovei aveau deplină libertate de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. ""Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți și târguri ale Moldovei și plătesc domnului aceeași dajdie. Ca și papistașii, ei au biserici tot atât de mari și la fel de împodobite ca și bisericile dreptcredincioșilor și își
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
asemenea, ustașii croați au organizat acțiuni, (care azi ar putea fi caracterizate ca genocid sau purificare etnică), împotriva cetățenilor iugoslavi de religie ortodoxă sau musulmană. Mai rău, preoții catolici au participat cu entuziasm la "cruciada" de convertire în masă a ortodocșilor și de distrugere a lăcașurilor lor de cult. În toamna anului 1941, partizanii comuniști au reușit pentru scurtă vreme să elibereze vestul Serbiei și să stabilească aici o republică efemeră. Până în luna noiembrie a aceluiași an, comuniștii au fost alungați
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
catolic și protestant, substanțial secularizat și marcat astfel de forme de religiozitate sobre, pe de-o parte, și Estul ortodox, adâncit în forme de religiozitate pline de ardoare și pioșenie, pe de altă parte: occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a fi pur și simplu “barbare”, considerându-le “superstiții degradante” sau “ceremonii ipocrite mai rele decât cele mai joase fetișisme de pe malurile vreunui rîu din Africa”. Acest clivaj cultural durabil va influența politica occidentală în disputa pe
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
dornici să găsească o cale pentru a contrabalansa această amenințare. Originea crizei prin care s-a ajuns la stă în chestiunea "Locurilor Sfinte". Era vorba de reglementarea drepturilor pelerinajelor, pe de-o parte ale catolicilor latini, pe de alta, ale ortodocșilor, în "Locurile Sfinte" din Palestina: la Ierusalim, Betleem etc. Pelerinii ortodocși erau mai mulți decât cei latini. Împărțirea locurilor sfinte între grupurile de pelerini fusese reglementată, în 1757, printr-un act al sultanului, care fusese foarte exact. Spre exemplu, la
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
de pelerini fusese reglementată, în 1757, printr-un act al sultanului, care fusese foarte exact. Spre exemplu, la Ierusalim catolicii primiseră dreptul folosirii alternative a Bisericii Sfântului Mormânt și, cu o altă frecvență, și alte locuri de pelerinaj. La Bethleem ortodocșii au primit altarul principal din Biserica Nașterii Domnului, iar catolicii au primit un loc care se găsește sub biserică. Armenii apostolici au primit, de asemenea, dreptul de folosință al unor altare din aceleași locuri. Chestiunea era mai complicată, deoarece Franța
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
în 1774, prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, Rusia obținuse protecția pelerinilor de rit ortodox. Prin urmare, în afară de rivalitatea dintre grupurile de pelerini, în realitate, existau două rivalități de influență: influența franceză - exercitată în folosul catolicilor și influența rusă - exercitată în folosul ortodocșilor. Din 1774, chestiunea pelerinajelor la locurile sfinte evoluase fără încetare într-un sens favorabil ortodocșilor și, prin consecință, influenței ruse. Printr-o serie de documente succedate, mai ales între 1808 și 1820, într-un timp când Franța fusese învinsă în
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
în afară de rivalitatea dintre grupurile de pelerini, în realitate, existau două rivalități de influență: influența franceză - exercitată în folosul catolicilor și influența rusă - exercitată în folosul ortodocșilor. Din 1774, chestiunea pelerinajelor la locurile sfinte evoluase fără încetare într-un sens favorabil ortodocșilor și, prin consecință, influenței ruse. Printr-o serie de documente succedate, mai ales între 1808 și 1820, într-un timp când Franța fusese învinsă în războaiele napoleoniene și nu putea să intervină direct în politica Orientului, Rusia obținuse pentru pelerinii
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
ales între 1808 și 1820, într-un timp când Franța fusese învinsă în războaiele napoleoniene și nu putea să intervină direct în politica Orientului, Rusia obținuse pentru pelerinii ortodocși avantaje din ce în ce mai mari; spre exemplu, Biserica Sfântului Mormânt trecuse în mâinile ortodocșilor. Nu există nici o îndoială că pelerinii ortodocși aveau, la mijlocul sec. XIX, o situație mult mai favorabilă decât cea a pelerinilor catolici. Aceasta este situația pe care Napoleon al III-lea a vrut s-o schimbe din momentul în care a
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
catolici. Aceasta este situația pe care Napoleon al III-lea a vrut s-o schimbe din momentul în care a devenit prinț-președinte. Prin urmare, guvernul francez a început să negocieze cu turcii din luna mai 1850, contestând pozițiile obținute de ortodocșii din Palestina. Discuțiile au durat mult timp, iar ca rezultat, la 8 februarie 1852, un firman al sultanului le dădea catolicilor trei chei ale bisericii din Bethleem. Printre altele, catolicii primeau dreptul de a oficia predici la altarul Mormântului Fecioarei
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
făcea iluzii, el a vrut doar să câștige timp și chiar a reușit să câștige câteva luni. Când pelerinii au sosit în 1852, conflictul s-a produs. Catolicii au afirmat că lor le aparțineau cheile de la biserica din Betleem, iar ortodocșii că un ordin al sultanului le-a înapoiat-o! Consulul rus a intervenit direct pe lângă administrația turcă, cerându-i să publice decizia secretă a sultanului care restabilea drepturile ortodoxe. Guvernul turc, foarte încurcat, s-a mulțumit să reunească un oarecare
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
finalizat în secolul X d.Chr. Faptul că Bosnia s-a aflat pe linia de demarcație dintre catolicism și ortodoxie a influențat istoria acestei țări. În secolele XI-XIII pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina populația era divizată între catolici și ortodocși. În această perioada se formează și biserica bosniacă, formațiune considerată eretică atât de către catolici cât și de ortodocși. Divizarea religioasă și lipsa de atenție a celor două biserici creștine față de acest teritoriu a favorizat islamizarea unei mari părți a populației
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
și ortodoxie a influențat istoria acestei țări. În secolele XI-XIII pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina populația era divizată între catolici și ortodocși. În această perioada se formează și biserica bosniacă, formațiune considerată eretică atât de către catolici cât și de ortodocși. Divizarea religioasă și lipsa de atenție a celor două biserici creștine față de acest teritoriu a favorizat islamizarea unei mari părți a populației slave în secolele XV-XVI, ceea ce a fost determinant pentru demografia Bosniei. Pentru perioada otomană nu există date referitoare
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
creștinii serveau în număr mic în armata otomană). Populația creștină a continuat să reprezinte o proporție semnificativă a provinciei. Catolicii au fost prezenți în mod tradițional în Herțegovina occidentală (regiunea de la vest de orașul Mostar) și în centrul Bosniei, iar ortodocșii au avut o prezență semnificativă pe tot teritoriul Bosniei. În perioada otomană în Bosnia s-au așezat și comunități de evrei sefarzi (în special în orașe). Procesul de creare a comunităților religioase (deși vorbind aceeași limbă) a marcat istoria Bosniei-Herțegovina
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
cauzată de emigrări masive spre Imperiul otoman, creșterea semnificativă a populației catolice, determinată de sosirea unui mare număr de croați din Dalmația și Croația, precum și a unui număr mai redus de italieni sau germani catolici și creșterea mai redusă a ortodocșilor, datorată sporului natural și unui număr redus de imigranți din Muntenegru sau din regiunea Novi Pazar (cunoscută în prezent sub numele de Sandjak). Trebuie subliniat că, în perioada stăpânirii austro-ungare, populațiile creștine se identifică în mod ireversibil cu sârbii (ortodocșii
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
ortodocșilor, datorată sporului natural și unui număr redus de imigranți din Muntenegru sau din regiunea Novi Pazar (cunoscută în prezent sub numele de Sandjak). Trebuie subliniat că, în perioada stăpânirii austro-ungare, populațiile creștine se identifică în mod ireversibil cu sârbii (ortodocșii) și croații (catolicii), în ciuda încercărilor administrației de a promova ideea unei identități bosniace. Această auto-identificare persistă până în prezent, deși în timpul comunismului s-a încercat promovarea identității "iugoslave", iar administrația internațională instituită după acordul de la Dayton sau autoritățile centrale de la Sarajevo
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
07% musulmani, 23,48% catolici și 1,58% alții. În 1931 rezultatele indică 2.323.555 locuitori, din care 44,25% ortodocși, 30,90% musulmani, 23,58% catolici și 1,27% alții. Se observă creșterea numărului populației și a proporției ortodocșilor și catolicilor, în ciuda migrării masive, fie spre alte regiuni ale Regatului Iugoslaviei, fie în străinătate. În perioada statului comunist iugoslav între 1948 și 1991 au fost organizate șase recensăminte în Bosnia-Herțegovina (1948, 1953, 1961, 1971, 1981, 1991). Compararea lor este
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
atunci când Gheorghe Lépes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut să se plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranșă. Mai mult, micii nobili maghiari și locuitorii români (care înainte erau scutiți de plata zeciuielii, fiind ortodocși) au fost și ei obligați să o plătească. Când țăranii au refuzat să plătească, episcopul i-a excomunicat. Țăranii erau nemulțumiți și de faptul că înca din timpul lui Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fuseseră scoși (în 1365) de sub
Răscoala de la Bobâlna () [Corola-website/Science/302372_a_303701]
-
1.582.133, dintre care 592.049 români (37,42%), 387.545 germani (24,50%), 284.329 sârbi (17,97%), 242.152 unguri (15,31%), precum și comunități de slovaci, croați (carașoveni) și ruteni. Componența religioasă era după cum urmează: 855.852 ortodocși (54,10%), 591.447 romano-catolici (37,38%), precum și grupuri mai puțin numeroase de calviniști, luterani, greco-catolici, evrei etc.
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]