21,114 matches
-
nu-s destul de importante pentru tine, zice Manus, nici eu nu vreau să car după mine căcaturile astea. Sari la toate dățile când, cum Brandy Alexander mă freacă la cap cu chirurgia plastică, mă gândesc la pedicele. Reabsorbție. Celule fibroblast. Os poros. Ani de durere și speranță, și cum pot să nu râd. Râsul e singurul sunet pe care-l mai pot scoate așa încât oamenii să-l înțeleagă. Brandy, bine intenționata regină absolută cu țâțele ei de silicon așa de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la fel ca un computer programat. Ești unică la fel ca o bancnotă de un dolar. — Nu există nici un tu real în tine, zice. Până și corpul tău fizic, toate celulele tale vor fi înlocuite în următorii opt ani. Piele, oase, sânge și organe se transplantează de la o persoană la alta. Până și ceea ce e deja înăuntrul tău, coloniile de microbi și bacterii care-ți mănâncă mâncarea în locul tău, fără ele ai muri. Nimic din tine nu e întru totul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
degetul umedul ciot proeminent al unei limbi a unui produs vandalizat. Doctorii au propus să folosească o parte din intestinul meu subțire ca să-mi lungească gâtul. Au sugerat să-mi cioplească tibiile, fibulele acestui produs uman care sunt eu, modelând oasele și grefându-le pentru a mă construi, pentru a construi produsul, o mandibulă nouă. În carnețel, am scris: osul piciorului legat de osul capului? Doctorii n-au priceput. Acum să ascultăm cuvântul Domnului. — Ești un produs al limbii noastre, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
intestinul meu subțire ca să-mi lungească gâtul. Au sugerat să-mi cioplească tibiile, fibulele acestui produs uman care sunt eu, modelând oasele și grefându-le pentru a mă construi, pentru a construi produsul, o mandibulă nouă. În carnețel, am scris: osul piciorului legat de osul capului? Doctorii n-au priceput. Acum să ascultăm cuvântul Domnului. — Ești un produs al limbii noastre, zice Brandy, și-a felului cum sunt legile noastre și cum credem că ne vrea Dumnezeul nostru. Orice minusculă moleculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-mi lungească gâtul. Au sugerat să-mi cioplească tibiile, fibulele acestui produs uman care sunt eu, modelând oasele și grefându-le pentru a mă construi, pentru a construi produsul, o mandibulă nouă. În carnețel, am scris: osul piciorului legat de osul capului? Doctorii n-au priceput. Acum să ascultăm cuvântul Domnului. — Ești un produs al limbii noastre, zice Brandy, și-a felului cum sunt legile noastre și cum credem că ne vrea Dumnezeul nostru. Orice minusculă moleculă din tine a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Urmată de o recepție la casa miresei. Urmată de-un incendiu. Urmată de-o crimă. Vestimentație formală. Capitolul 28 Rochia în care-mi car curul la nunta lui Evie e mai strânsă ca pielea. E ceea ce ați numi strâns până la os. E stampa aia bestială cu Giulgiul din Torino, aproape toată numai maro și alb, drapată și tăiată în așa fel încât nasturii roșii strălucitori țin loc de stigmate. Apoi mai port metri și metri de mănuși din mătase neagră, strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
stupid, i-a căzut un dinte. Un dinte sănătos, fără nici o carie, fără nici o urmă, l-a analizat atent, ca pe un corp delict, a cerut ofițerului de serviciu să nu lase pe nimeni și a studiat îndelung bucățica de os gălbui care făcea parte din corpul său, era o frîntură moartă din organismul său viu. Era foarte intrigat că nu-l durea gingia, nu sîngera locul. Ca și cum o parte din sine a devenit brusc străină de restul corpului, indiferentă. "Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neslăbindu-l din ochi. Prințul ăsta aviator era o figură mult prea importantă pentru jocul ce se desfășura pe marele cîmp de înfruntare a intereselor care era noua Românie. Nu era chiar la îndemîna oricui să fie un aristocrat veritabil, os domnesc certificat, și în același timp să reușești să fii agreat in cele mai intransigente cercuri socialiste. Dumnealui era cum s-ar spune un "prinț roșu", fusese prieten apropiat cu răposatul Gheorghiu, se vizitase cu Cristescu-Plăpumaru, ce-or fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acestea nu se încălzeau niciodată cu totul, două erau pe pulpa piciorului drept, unul sub umăr, altul chiar în podul palmei stîngi, simțea cum de acolo se răspîndește sub piele încetișor frigul, intrînd apoi adînc, tot mai adînc, pînă la os. Nu se dusese la nici un doctor, despre o asemenea suferință nu auzise pe nimeni plîngîndu-se și îi era teamă că o vizită medicală n-ar aduce nici un rezultat. Cel mult s-ar zvoni că Mihai Mihail e bolnav de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
suferinzi, preocupați da, stînjeniți chiar de explozia lui de familiaritate. "Bărbat nemaipomenit Șerban Pangratty, cît a stat la noi, ultima dată am tras niște chefuri de pomină, nu l-am văzut niciodată beat, nici măcar amețit, știe să se stăpînească, domnilor, os domnesc, ce mai. Cum o mai duce cu sănătatea?" Era o întrebare-cheie, făcea parte din sistemul său de capcane, un prieten adevărat, unul dintre aceia pe care Pangratty l-ar fi trimis cu toată inima în Vladia, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
negustorilor, nu doar celor din Vladia, tîrgoveților, tuturor tîrgoveților, țăranilor de peste tot și poate și celor ca ei, adjutantul Popianu, să le fie frică. Nu să știe de frică, nu asta, ci să le fie frică. Să intre frica în oasele fiecăruia, să se teamă că oricînd li se poate întîmpla orice. Știa prea bine cum urmau să facă, înțelesese dintr-o ochire citindu-le programul, nu că ar fi fost el mintos grozav, nu era, nimeni nu se gîndise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un alt avertisment. Afară era plină vară, vremea cireșelor trecuse, frunzele se îmbîcsiseră de praf, mai toată lumea stătea cu gândul la concediu, iar pe el îl cuprindea frigul. Își frecă îndelung obrajii, tîmplele, fruntea, mai rece decît vîrful degetelor era osul frunții. Își scutură brațele, umerii, trebuia să scape de amorțeală, orice s-ar întîmpla cu el, nu putea pierde întîlnirea cu Basarab Cantacuzino. Chemă șoferul de serviciu cu o voce pe care nu și-o recunoscu. "După ce se încheie afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să zic, un gest prietenesc, o dovadă de simpatie." Și fără nici un motiv, sau aproape fără nici un motiv, se apropie de biroul pe care erau aruncate de-a valma lot felul de hîrtii, plicuri netăiate, răscoli cu vîrful cuțitului de os gălbui și scoase la iveală un plic de o culoare aparte, un galben de o stridență aproape dureroasă. Se stăpîni să nu tresară. Cunoștea acest fel de plicuri, numai un singur birou de stat era autorizat să-l folosească, cabinetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i‑l dăduse, dar nu găsi atâta putere, Închizând ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frânte, cu chipul desfigurat și Însângerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pământ; pe pământ zăcea o masă de oase frânte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stâlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îi mai trădau uneori, ce‑i drept, tresăltând pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stâncii o bătucise de atâta somn Împovărător, de atâta Încremeneală a trupurilor, ori când mai palpitase lutul trupului, când mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mâncase de la duritatea diamantină a stâncii grotei. Zăceau cu fața‑n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci când i se aninase pe umeri, când Îi apăruse cruciș, pe când fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe când Îi Încolțise În pântece, pe când Îi susurase În sânge, pe când Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormântul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vârau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu inima‑i tihnită, cu pielea‑i veștejită se lăsa acum În voia sfârșelii, Într‑o suflare lină, simțindu‑se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfârșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mâinile ex-Împărătesei exilate În vila familiei Ipatiev, din Ekaterinburg. Un escadron bine echipat va reuși să ajungă În oraș cu scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă fusese prea târziu, căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care o studiase Flaubert din motive pur literare, dacă este să‑i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni până la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly și o Învia din morți, oasele autorului ei erau demult descompuse, amestecate cu țărână și glod, căci de la moartea sa trecuseră aproape patruzeci și cinci de ani. Maurice Joly, fiul unui consilier municipal și al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va Înscrie În baroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]