1,933 matches
-
tot mai căuta din ochi un pom mai înalt, până la care să se ducă. Cât vedeai cu ochii nu se zărea decât blana bogată a iernii. Neacșu începea să simtă și el înțepeneala dinaintea morții. Picioarele îi degeraseră și o osteneală mare îl îndemna parcă să se așeze jos. - Haide, Anghele! îi făcu semn. - Unde să merg? - Să ieșim undeva mai la lumină... - Și eu mă gândeam, da cu nea Mitică și cu Dumitru ce facem? 340 - Îi lăsăm. Eu nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să ajungă „filfizoni”. Traducem prin acest omniprezent cuvânt, urmând litera dicționarelor noastre, o Întreagă pleiadă de porecle: daims, cocodès, gommeux, pschitteux, petits crevés, gants jaunes. În fond unul și același lucru pentru a numi niște bărbați Îmbătrâniți prematur, storși de osteneala nopților nedormite, a alcoolului, a bolilor venerice. Cel care le face un portret necruțător degeneraților e un vechi Leu, Nestor Roqueplan, ziarist notoriu și director al Variété-ului. Așadar, un bărbat care a trăit din plin dandysmul, nu un burghez sastisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
inventată de paisprezece secole s-a trezit transformată În bani de hârtie, abătând asupra națiunii una dintre cele mai mari nenorociri care se pot Închipui. Oamenii ocupați se săturară să muncească numai ei; le intrase În cap ideea să Împartă osteneala și câștigul, În părți egale, cu nefericiții de bogați care nu știau să facă nimic, doar să se desfete În trândăvia lor!... Și lumea Întreagă, spectatoare a acestei bătălii, a văzut cum tocmai cei mai vajnici apărători ai acestui sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
scoată atelajul, nu se uită la termometru. Gata să Încaseze deopotrivă și ponoasele, și foloasele aduse de avere, aceștia nu par niciodată indispuși de vreun neajuns; fiindcă, pentru ei, totul poate fi reparat cu bani sau Își găsește rezolvarea prin osteneala mai mare sau mai mică a oamenilor aflați În slujba lor. Să păstrezi o vază sau o pendulă În cutie, să acoperi divanul cu huse, să Învelești lustra nu Înseamnă să faci la fel cum fac acei bieți oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi mai sănătos. Mi-a explicat în ce anume consta târgul: urma să primesc două mii de dinari, o mie opt sute pentru a cumpăra marfa, la prețul de un dinar pe un burnuz, preț cu toptanul, restul fiind pentru cheltuielile și osteneala mea. Dacă izbuteam să obțin de la cei ce le confecționau un preț mai bun, partea mea urma să fie mai mare; dacă aveam să cumpăr mai scump, aș fi fost obligat să plătesc din propriii mei bani. Fără să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sobri, e o măsură În toate: cine ar fi putut pune la punct și Întreține În stare de funcționare o asemenea mașină infernală de răspândit derută? Și cât de Înspăimântător trebuie să fie secretul ocrotit de Centru pentru a merita osteneala și cheltuiala? Dar, la urma urmelor, mai ducă-se dracului toți și toate, m-am săturat până-n gât de enigme, extratereștri și probleme planetare care nu mă privesc, nu mă interesează și În care nu cred. În care nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simțită. Antonio Maria da Silva guvernează, cum am văzut, până la 15 Noiembrie 1923. În tot acest răstimp, Salazar își continuă activitatea de dascăl la Universitatea din Coimbra și munca lui modestă de educator moral. Este straniu, totuși, că această continuă osteneală nu duce la alcătuirea unui grup de credincioși, strânși pe viață și pe moarte în jurul șefului lor spiritual și politic. Salazar, chiar atunci când e admirat și urmat, rămâne singur. Mitul lui nu fructifică. E de altfel exagerat să vorbim de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
America; În cazanele și creuzetele mele se mai produce Încă evaporarea anumitor substanțe volatile și topirea unor anumite metale. Cititorul va găsi În lucrarea de față referiri răzlețe la romanele mele, dar În general am considerat că a fost suficientă osteneala de a le scrie că ele trebuie savurate ca atare. Ultimele mele prefețe la versiunile engleze ale volumelor Zașcita Lujina, 1930, (Apărarea, Weidenfeld & Nicolson, 1964), Otcianie, 1936) (Disperare, Weidenfeld & Nicolson, 1966), Priglașenie na kaznî, 1938 (Invitație la o decapitare, Weidenfeld
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Chiar ar fi trebuit să spun mai multe ca s-o apăr pe fata de la casă; mă scoate din sărite câteodată cât de lipsit de dinamism am devenit, dar niciodată nu mi se pare că ar merita să-mi dau osteneala. Știu că Judy nu are intenții rele - e femeia cea mai generoasă și mai plină de compasiune cu putință, dacă știi cum să o iei, ca să zic așa, și ar fi îngrozită dacă i s-ar spune că are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se pare totuși că pierde din gust. ― E un băiat simpatic, spuse Cristescu sorbind din ceașcă. ― Fără îndoială. Și-i atât de tînăr! Nu toți oamenii știu să fie tineri. ― Într-adevăr... ― Mai trist e că nici măcar nu-și dau osteneala să învețe. Zâmbi nostalgic cu privirile plecate: Am regretat totdeauna că n-am avut copii. ― Cu ce se ocupa soțul dumneavoastră? ― A fost militar de carieră. După război, știți cum erau timpurile... funcționar în Ministerul de Finanțe. Își ridică obrazul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fotografia în care sunteți cu soțul și cu prietenii dumneavoastră, în dimineața asta am fost la un post de la frontieră ca s-o predau, Atunci, tot aveați ceva să-mi spuneți, în orice caz nu era nevoie să vă dați osteneala să mă urmăriți, puteați să veniți direct la mine acasă, cunoașteți drumul, Nu v-am urmărit, n-am stat ascuns pe după vreun pom sau simulând că citeam ziarul așteptând să ieșiți din casă ca să vin după dumneavoastră, așa cum, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
95 de inapetență pentru social, considerat ca nerele vant - dacă nu chiar ca suspect din punctele lor opuse de vedere. De această stare de spirit se fac vinovați însă și sociologii și ceilalți meseriași ai socialului, care nu își dau osteneala să comunice cu publicul, ci doar să dea informații cui plătește. Sau, eventual, să comunice între ei, din cînd în cînd, despre lipsa crasă de înțelegere a publicului. Desigur, este greu să te înhami de unul singur la o astfel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
inconveniente. În rest, ce să spun, este o descriere teribil de precisă. Doar că seamănă cu percepția uluită a unui om care ar veni din cu totul alt context și care nu a avut timp - sau nu și-a dat osteneala - să afle și să înțeleagă sensul morții în cultura asta „primitivă” cu care a fost nevoit, din întîmplare, să se confrunte. — și acum citește ce scrie despre „moartea la români” Alison Mutler, corespondenta Associated Press la București, adaugă amicul meu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
celor leneși sau delăsători. În taină, voia să devină călugăriță. Rugăciunea o știa aproape pe de rost, o murmura cu glas încet și se mai uita în cărticică numai așa, ca să se verifice. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-mi, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile mele - spunea femeia, dar gândea în același timp că n-ar vrea deloc asta - numai să-mi înmulțești împreună și să-mi prisosești răbdarea, puterea, mulțumirea și binecuvântarea - asta da, cum să nu - în toate patimile ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Diplomații știu cel mai bine să rostogolească omleta și să învârtă clătita. Dacă ți - e frică de sclavi, eliberează - i! Sărăcia și talentul - două belele năzuroase. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbați s - au domesticit : gătesc, spală, calcă și, la nevoie, latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele, de orice fel ar fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-ți convine! Dar nu da cep urii. Gardienii îi păzesc pe demnitari și pe infractori. In mod cert, nu suntem canibali; ne hrănim doar cu cadavre. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbații s-au domesticit: gătesc, spală, calcă și la nevoie latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele de orice fel ar trebui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc unei liniști adânci, mi-am apropiat urechea de sticla ferestrei, dându-mi, astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia perceptibile, ale bătrânului. Ele sunau cam așa: „Îndurerarea pricinuită de o dragoste neîmpărtășită a cauzat dintotdeauna sechele adânci sufletului. Iluzii poate să-și facă oricine, oricine poate să-și ia libertatea asta, însă deziluziile nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ziua, la care fusese el nevoit să ia parte, tot timpul și fără voia lui, până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și întru totul satisfăcătoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ar fi așteptat ca mâna lui să sară subit pe a ei. Gerard o simțea cum tremură aproape cabrată. Îi simțea respirația tot mai fierbinte. Tot mai fierbinte și mai provocatoare. Dacă ar fi săvârșit o astfel de faptă, toată osteneala lor de a scrie dramatizarea nuvelei lui Ivasiuc, se ducea pe râpă. În același timp avea senzația ori că dictează textul cu greșeli, ori că Iozefina scria greșit tot ce i se dicta. Cert e că deasupra lor, undeva lângă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi putut Într-adevăr Întoarce la viață, pentru că el constatase că putea simți durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri. Și-l putea aminti pe acel dr. Czinner care fusese atât de iubit, că merita osteneala ca un ucigaș plătit să ațintească un revolver spre capul lui. Aceasta era amintirea cea mai mândră dintre toate, cea În care dr. Czinner stătea În parc, În berăria din colțul săracilor, și auzi Împușcătura făcând țăndări oglinda din spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este singurul voievod pe care îl frământă doar grija față de mănăstirile de la locurile sfinte. I-am mai întâlnit și o să-i mai întâlnim. Aceste ultime cuvinte, bătrânul le-a rostit - cum mi s-a părut mie - cu oarecare semne de osteneală. Eu am îndrăznit să mai adaug, totuși: ― Din câte știm, sfințite, Mănăstirea din Țarină nu-i singura care a trecut prin vămi străine. Mai sunt și altele. ― Asta-i temă pentru acasă, fiule. Așa că mâine caută să afli care ar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
chiverniseală sfintelor biserici, fără numai cu milostenia pravoslavnicilor creștini,... Acum întâmplându-se a veni aici la Moldova al nostru precinstit și duhovnicesc părinte, sfinția sa fericitul patriarh al sfintei cetăți Ierusalimului, chirio chir Parfenie, și văzând domnia mea că nu puțină osteneală au arătat cu învățăturile sale cele duhovnicești către folosurile sufletești a obștii, așijderea și egumenii acestor mănăstiri... pururea aflându-se în slujba obștiei,... și mai mult îndatorește pe tot creștinul a se cinsti cu cele mai... nemăsurate daruri, am făcut
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
întunericul și să spere că animalul nu va pleca. Noaptea era mai întunecată ca oricând. Închise ochii și încercă să-și amintească distanța dintre ochii caimanului. Nu avusese timp să o calculeze, dar, chiar și așa, hotărî că prada merita osteneala într-atât, încât dacă greșise cu mult, el va fi acela care va deveni pradă. Puțin câte puțin începu să zărească din nou profilul caiacului, apoi apa și în sfârșit silueta nemișcată. Ridică brațul foarte încet, se propti bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
femeilor și copiilor din sate și de pe drumuri, trei nopți de dormit neliniștit, temându-se că următorul răsărit de soare va fi ultimul. Era o frumoasă haină importată din Italia pe care cineva o va cumpăra fără să-și ia osteneala să-i calculeze prețul. Își continuă plimbarea și, oprindu-se în fața următoarei vitrine, uită de haină. Dincolo de geam, o sută de chipuri prietenoase îl observau: Huxley, Steinbeck, Dos Passos, García Márquez, Gary, Sartre, Camus, Humboldt, Hermann Hesse... O femeie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de larve pielea capului sau lepra îmi va roade chipul, dar eu voi fi în continuare aici, înăuntru, ascuns între acești copaci, pentru că nu voi fi niciodată în stare să accept niște lucruri. Deja e prea târziu și nu merită osteneala să am regrete. E moartă și nu rămâne decât să uit. Va fi ca și cum n-ar fi existat niciodată... A doua zi, când i-a trecut beția, își reluă viața de unul singur; pescuitul în lagună, vânătoarea de fluturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]