1,914 matches
-
Cu un glas mîngăitoriu Sufletu-mi ia-n zălogire. Vin, stăpâna mea, în brațe Să petrecem fericit, Dacă la a mea durere Poți ave milostivire. Aceasta-i durerea mea, Aceasta m-au omorât, Aceasta îmi curmă viața, Aceasta m-au otrăvit. Inima mi s-au negrit, Sufletul mi s-au rănit, Trupul mi s-au veninat, Amoreza m-au lăsat. Spune-mi, puică, ce-am greșit În vremea, ce te-am iubit, Dacă la a mea durere Vei ave milostivire. Liră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ai vrea să bei din el, dar, cum greșeala nu are substanță, nu-ți rămâne altceva decât să îl umpli cu „filozofia“ pentru care te-ai născut (pentru care ne-am născut toți), ca să poți bea ceea ce nicicum nu te otrăvește, dar promițându-te întoarcerii în umbră. Unde vine certitudinea că te adresezi direct unei plăsmuiri ideale, însă numai și numai pentru a-i corija traiectoria, destinul. * Visători fără lege, apar pe lume și nu se mai pot opri din rostirea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
între poeți, cum spunea Nichita Stănescu, altminteri „cel mai bun poet ar fi anul acesta Dinamo București, anul următor Universitatea Craiova...“. Dar elita a fost întotdeauna bolnavă de un veleitarism instruit, erudit, veninos prin ipocrizie, o viclenie de curte îi otrăvește pulsiunile emascu late. Discernământul nu e de căutat printre indivizii aceștia care nu suportă existența decât imaginând-o ca pe o moșie „intelectuală“. Asta înseamnă că o cultură majoră dispune de vechili luminați... Între străini, românul se laudă cenzurat, își
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ultimei ceremonii a întunericului, dacă acea fată care-și îmbrățișează iubitul n-o fi întruchiparea nemuritorului șarpe al răului, dacă acel bărbat care înaintează cu capul plecat nu s-o îndrepta spre grota necunoscută unde se distilează filtrele care au otrăvit spiritul orașului. Preocupările agentului, care, prin condiția lui de ultim subaltern, nu are obligația să întrețină gânduri elevate, nici să alimenteze suspiciuni dincolo de suprafața lucrurilor, sunt mai de toată ziua, ca aceasta cu care va îndrăzni să întrerupă meditația superiorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o ședință foto pentru Helmut Newton 1. Mâna ei stângă rămase nemișcată pe brațul drept al lui Gerski pe toată durata cinei, chiar și atunci când amândoi mâncau. —Aoleuuu! se plânse Lauren, În timp ce studia cu atenție meniul. Gerski, Încerci să ne otrăvești? Meniul era mortal. Oferta includea și un meriton din creastă de cocoș, și o plăcintă umplută cu măruntaie de pui și ficat. Totul foarte sănătos. Trebuie musai să gustați. Măruntaiele de pui mențin pielea catifelată. Să știi că prietenul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
este ura. Nemaiștiind să ne purtăm firesc cu însoțitoarele noastre, respectîndu-le viața dimpreună cu viața noastră, fie le iubim în exces, fie le urîm peste măsură. În timp ce scriu aceste rînduri, Bogdan mi-a trimis un sms despre moartea cățelei „maidaneze” otrăvite de o doamnă elegantă care trecea pe stradă cu fetița ei de mînă și care i-a dat animalului o caserolă cu mîncare. Mîncarea era otrăvită și, pentru mai multă siguranță, conținea și sticlă pisată - a constatat medicul veterinar care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
În timp ce scriu aceste rînduri, Bogdan mi-a trimis un sms despre moartea cățelei „maidaneze” otrăvite de o doamnă elegantă care trecea pe stradă cu fetița ei de mînă și care i-a dat animalului o caserolă cu mîncare. Mîncarea era otrăvită și, pentru mai multă siguranță, conținea și sticlă pisată - a constatat medicul veterinar care a încercat să o salveze. Ce fel de oameni sîntem ? Ce fel de animale sînt ? în ce fel de lume trăim cu toții ? Iată, într-adevăr, un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ale democrației se numesc Socrate și Hitler. Milioane de oameni simulează viața. Condiția umană se malignizează văzând cu ochii. Statuile ridicate în timpul vieții nu vindecă amneziile posterității, ci generează greață. Foarte multe creiere par născute din greșeală. Un creier stresat otrăvește întregul trup. Televiziunea comercială aceasta gumă de mestecat a spiritului. Marea cultură nu se poate face pe stadioane. Durabilul e tern. Ne fascinează însă pitorescul perisabilului. Aripile încurcă la mers. Și mai ales la târâre. Divorțul a devenit o banală
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a-și drege vocea, Bidaru își continuă expunerea: Am observat că boala i s-a declanșat brusc. Probabil, creierul a considerat că e inutil să-și prelungească existența și s-a sinucis declanșând o avalanșă de colesterol, care i-a otrăvit întregul organism într-un timp foarte scurt, curmându-și astfel suferința. Cazul, deși tragic, mi s-a părut interesant. Am presupus că nu e unic și l-am botezat cu numele lui Arcașu. Parcă pe undeva își merita soarta... Dumneavoastră
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să pretind vreo femeie. Și fac asta numai spre binele și spre beneficiul lor, căci, cu starea de spirit apăsătoare, în care mă aflu eu acum, știu că naș putea fi capabil decât fie să le amărăsc și pe dânsele, otrăvindu-le fericirea și speranțele nevinovate, fie să le îndepărtez grabnic de lângă mine. Iar, dacă stai să privești atent, 106 Rareș Tiron prima posibilitate o determină, în chip firesc, pe cea de a doua...” Lunile trecură, însă, una după alta, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a făcut roșie ca para focului, a-nceput să țipe la mine de parcă aș fi dat foc orașului, și m-a somat, cu un aer ultimativ, să-i spun de unde am mai scos și porcăria asta de cuvânt care va otrăvi, cu siguranță, sufletele celorlalți copii, pentru că, de depravat ce sunt, numai pornografia se prinde de mine. Atunci, pentru că între timp îmi mai însușisem și alte cuvinte ale căror înțelesuri îmi erau aruncate tot în ceață, în marea mea înțelepciune mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ăsta? Ridică din umeri: Nu știu. Nu l-am mai văzut până acum. Simți dorința să-l insulte, să-i reamintească ceea ce tocmai îi spusese, dar zâmbetul lui poznaș îl dezarmă. Se mărgini să dea deoparte farfuria: — Bine. Dacă ne otrăvim, măcar o să fim împreună. Își făcură siesta. Apoi se plimbară încet, ajungând până la luminișul fluturilor, unde se așezară pe o creangă să privească florile: — Asta este viața mea, zise el, și n-aș vrea s-o schimb pentru nici o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
despre soția dumitale! — Soția mea? Întrebă Rowe și se Întoarse, coborînd treptele: acum nu mai putea să scape - anii uitați Îl așteptau acolo, printre chiuvete... SÎnt căsătorit? Întrebă el cu deznădejde În glas. — Ai fost căsătorit. Nu-ți amintești? Ai otrăvit-o! Pe Alice a dumitale... Și Începu să rîdă. — Groaznică noapte! zise omulețul, care nu auzea nimic altceva decît huruitul bombardierelor din văzduh. — Ai fost judecat pentru crimă și trimis Într-un ospiciu. N-ai decît să deschizi orice ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
învățătoarele. Ca aborigene, pentru sat ele rămîneau tot „alu’ Zup” sau „Mîntuleasa”, complăcîndu-se, cu tot profundul lor dispreț față de consăteni, în obiceiuri și superstiții rurale. Prășeau în grădină, creșteau porci și găini ori mergeau la piață cu cireșe. Reciproc, se otrăveau cu bîrfe și cu intrigi. În cancelarie auzeam doar rețete de zacuscă și întîmplări cu sugari. Relatarea întoarcerilor nocturne ale soților băutori ocupa, în cronicile lor, un loc important. La rîndul meu le-am mărturisit că eu cunosc o rețetă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
umeri aveam aripioare de ceară iar trupul îmi fusese poleit cu aur. Doar albul ochilor scăpase de pojghița strălucitoare. Cu glăscior subțire cîntam cuplete obscene, oferind perechilor singuratice o rodie străpunsă de săgeată. Deodată am început să tremur: poleiala îmi otrăvise pielea. Cuprins de convulsii, muream. Mi-am adus aminte că citisem asta undeva și, căutînd să mă liniștesc, am adormit din nou. Deșteptat în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un vîrtej de oameni negri care se roteau ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au plâns de ea la diriginte. Pe motiv că sexualitatea Annei ieșea la iveală pe gură, sub formă de glume porcoase (cum, de altfel, și sexualitatea lui Rainer se exteriorizează tot pe gură). Astfel se spune că Anna ar fi otrăvit sufletele inocente ale colegilor. Atunci au început și dificultățile de vorbire ale Annei, limba ei spune din ce în ce mai des nu, azi nu lucrez. Momentan Anna se ocupă din nou de pete și cel mai mult i‑ar plăcea s‑o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Cătă. Împotriva ei românii ajunseseră să se apere cu arma cea mai la Îndemână: nesimțirea. Și cruzimea. Scuipatul pe obrazul celuilalt la oră de maximă audiență. La Monica, la Iartă-mă, la Teo. Silă! Ne era silă de cei care otrăviseră mințile părinților noștri, de patriotismul fotbalistic, de naționalismul bisericos, dar și de ungurii mereu la guvernare, silă de cumințenia nespălaților, de sfioșenia de târfă spășită a patriei, dar și de Înalta prestanță a unor Pleșu ori Rrrrăzvan Theodorescu. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ziduri, în rarele zile când ar pleca sau s-ar întoarce acasă. Bănuitoare cu toți, respingându-le bunăvoința. Judecători, inchizitori, rude de tot felul, sfătuitori, institutori și instructori ! Cosimo nu-i suporta. Considera, ca și dânsul, chinurile bătrâneții drept nenorociri otrăvite de neputință și putreziciune. O priveam, din nou, din pragul camerei. Absentă, anihilată, departe de vecinătățile cariate. Fiul n-ar mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea pe Hariga în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fizice, s-au păstrat doar în primele din acest set de desene, oarecum cuminți. S-a întors repede, s-a răsucit, îngrețoșată, în sine însăși. Alintarea călduță în care, simțea, începuse să lunece, să se îmblânzească, să se complacă o otrăvea ! Un venin subțire și puternic, coclind. S-a trezit, brusc, țeapănă. A înțeles, dintr-odată, ceea ce fusese poate tot timpul banal în ea, limpede revelat abia acum, la examenul-limită la care fusese supus șovăielnicul ei talent. Un moment de silă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o înșfăcaseră comuniștii să facă acolo blocuri școli spitale grădinițe, pentru că fusese el activist cu acte-n regulă. Maică-mea trebuia să se bată cu unchiu-său ca să putem hălădui în livadă. El ne-a omorât un câine, noi i-am otrăvit găinile. Înainte de a muri străbunică-mea, i-a lăsat casa din mijloc maică-mii. Pentru asta, fiii ei, cel din deal și cel din vale, nu s-au dus la înmormântarea mamei lor. Când au scos sicriul din curte, ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uite ce-a putut să facă, s-a atins de averea noastră, grijania ei de ramolită. În casa din mijloc ne-am instalat ca într-o baie turcească. Maică-mea seca patru litri de vin pelin pe zi și se otrăvea cu țigări chinezești, de alea cu doi cai cambrați pe pachet. Noaptea deschidea ferestrele și vorbea până la ziuă cu bunică-sa, venită pe străzi lăturalnice din cimitir. Dimineața, când mă trezeam, prima grijă era să vărs în zoaiele din lighean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o femeie să reziste alături de nepotul ei. Ca dovadă că nici ea însăși nu rezistase, deși avea faima unei mâini de fier în familia Tupilat, se gândi Cosmin. La mijloc mai era și o factură telefonică, își aminti el, care otrăvise relațiile între Pirat și Leo. L XXXIX Din obsesia genealogică mă scoteau telefoanele Adelinei. Glasul ei voalat, copilăros și senzual deopotrivă, mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nici a lui Leo. Mai bine să iau totul de la capăt, ca și cum m-aș fi născut ieri. Cât despre nemurire, luptă-te singur pentru ea. Deși nu-ti va fi deloc ușor cu Leo. Nu ai reușit să-l distrugi otrăvindu-i sângele cu otrăvurile Adelinei și crezi că-l vei decapita prin mine? Cât de naiv poți fi! De fapt și Leo era un naiv, și el mă folosea. Doar că între noi era iubire, ne provocam unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învins și orb lângă oglindantoarsă / copilăroasa mască ne revarsă / în împietriri acvatice de toamnă. Între exaltare și hipnoză (hypnotica rodire - imaginile sunt deseori oximoronice: parfume de țărână; vestala aventură; copacii văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi -, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare vină și orfin, vegheată de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
De ce?! Nu înțeleg, pur și simplu nu pot înțelege de ce vrei să-i golești suflețelul de ce este mai bun și mai frumos. Tu, mama lui, unde ai crescut mai mult și cum te-ai simțit la bunicii tăi?! De ce te otrăvești pe tine, pe copilul tău și pe cei din jur?! De ce nu mulțumești în genunchi lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru acest dar prețios, copilul tău, de ce nu faci totul pentru el și pentru cei din jur? Schimbă-te, fetițo
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]