2,905 matches
-
Maniu (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11036, 26 martie 1920), relevă explicit opțiunea panlirică - după formula lui Julien Benda -, a lui Vinea, care preia ad litteram formula lui Rémy de Gourmont: „Dintre multele cărți românești de curînd apărute, Paharul cu otravă este singurul volum doveditor că există numai un gen literar: Poemul, spre care tind toate încercările cu pretenție de ritm, imagini și idee”. În numele Poemului unificator sînt respinse „fruntariile” fixate artificial de către „școlile de litere” între diversele formule literare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoria teatrului european. Militanții avangardiști mai radicali au primit cu dezamăgire eclectismul și moderația acestor reuniuni în care erau „performate” și texte ale unor autori tradiționaliști precum Coșbuc, Vlahuță sau Vintilă Russu-Șirianu. Un text anonim, intitulat „Avantgarda”, apărut la rubrica „Otrăvuri” a revistei Clopotul din 18 februarie 1923 își exprima decepția în raport cu așteptările: „Am salutat sau mai bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei», binevenită confrerie de dramă și literatură de avantgardă. Sîntem prin urmare dezarmați și siliți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din mână și care-i stăruia încă în minte. În roman era vorba de o femeie care s-a răzbunat pe bărbatul care se descotorosise de ea ca de un rahat de câine. Femeia a presărat pe lipiciul plicului o otravă malaeziană puternică, astfel încât bărbatul s-o atingă cu degetele la deschiderea lui. — Tomoe, Singapore a aparținut Arhipeagului Malaez, nu-i așa? — Da, normal. — Otrava aceea... spuse Takamori cu voce pierdută. Știi ce, deschide tu plicul. — Aoleu! De ce? — De ce? Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
descotorosise de ea ca de un rahat de câine. Femeia a presărat pe lipiciul plicului o otravă malaeziană puternică, astfel încât bărbatul s-o atingă cu degetele la deschiderea lui. — Tomoe, Singapore a aparținut Arhipeagului Malaez, nu-i așa? — Da, normal. — Otrava aceea... spuse Takamori cu voce pierdută. Știi ce, deschide tu plicul. — Aoleu! De ce? — De ce? Ei bine... în primul rând nu cunosc nici o Haruko. Ai făcut tot felul de insinuări degeaba. Deschide tu scrisoarea. Poftim! În fața mea, te rog! — Chiar pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
adânc s-a-nălțat amară, amară, amară. Îngeri mulți murind și-au lăsat lutul în tară. Un semn pe subt cer ieri s-a dat în cercul înșelăciunii. Apoi spre Saturn au plecat vântul, lăstunii. [1931] * SEPTEMVRIE Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lângă ochiuri ciudate brînduși cu viață târzie. Cântecul vechi înc-o dată vrea șipotul să și-1 învețe. În jilavul mușchi mi se-mbie păreri șterse de tinerețe. Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
aș vrea să dărâm tot ce-i vis, ce e templu și-altar! Veniți lângă mine, tovarăși! Că mîine-o să mor, dar vă las moștenire, superbul meu craniu, din care să beți pelin când vi-e dor de vieață, și-otravă când vreți să-mi urmați! - Veniți după mine, tovarăși. VARA La orizont - departe - fulgere fără de glas Zvâcnesc din când în când ca niște lungi picioare de păianjen - smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pămîntu-ntreg e numai lan de grâu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mi-a întors spatele, mormăind: "Ăstuia îi e frică de o flacără după ce a incendiat cerul"... M-am gândit pe urmă până dimineață că singurul lucru uman la Nero a fost sfârșitul; faptul că n-a avut curajul să înghită otrava pe care și-o procurase; că s-a răzgândit după ce se gândise să se arunce în Tibru; că a ezitat să-și înfigă pumnalul în piept după ce i-a încercat vârful; abia când a auzit copitele cailor la poartă și-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
după aceea, pentru că oamenii erau lași, mi se părea prea mult. În acele momente de furie, eram în stare de un gest care să cadă ca o palmă peste obrajii contemporanilor mei. Pe urmă, am preferat să mă încarc cu otravă și să trec prin tristeți crâncene, când îmi venea să le cer iertare iezuiților de care-mi bătusem joc. ― Îi condamni pe cei care se sinucid? ― Nu. Nu-i condamn și nu-i aprob. Pur și simplu, nu-i înțeleg
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Gisulf, nepotul regelui Alboin, conducător al longobarzilor veniți din Panonia în Italia, le dorise alături de el la Cividale. Lui Rotari îi muriseră ambii părinți, pe când el avea unsprezece ani. Din pricina unei febre cu dizenterie sau, așa cum se bănuia, a unei otrăvi romane plătite de un frate vitreg care-și dorea să stăpânească ducatul. Deoarece existau temeri și pentru viața micului Rotari, unchiul din partea tatălui, Maginulf, regent la Brescia până când el ar fi fost gata să ia locul părintelui său, îl încredințase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vârfuită și cu boruri largi și terminând cu încălțările cu tălpi și catarame. Ne-au atras atenția în privința a două mici burdufuri. - Să nu care cumva să beți vreo picătură din vinul din ele. O-nghițitură, și sunteți morți. Această otravă s-ar putea să vă fie folositoare. Păstrați-o pentru momentele de mare primejdie, ne-a spus Yehudah. Bâtele pe care ni le-au dat păreau toiege bune la drum, dar, de fapt, aveau în ele o țepușă lungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
băut toți, ce mai, trecându-și din mână-n mână burdufurile până ce le-au golit. După care le-au azvârlit în leproșii îngenuncheați în fața lor. Când tocmai eram gata să cred că tatăl meu și cu Yehudah uitaseră să pună otrava sau greșiseră doza, cel dintâi care băuse s-a albit la față rău de tot și a căzut jos, ținându-se cu mâinile de burtă. După el, toți bandiții au început să geamă și să tremure. Șeful, care băuse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să se folosească de mâini și de instrumente, se descurcau, dar în fața unei boli care nu se lăsa cu sângerări și cu secreții de puroi nu știau decât să bată câmpii. Regele m-a asigurat că nu era vorba despre otravă. Mâncărurile lui erau gustate înainte de servitori, și nici unul din ei nu se simțise vreodată rău. M-am dus la marele referendar, cel care primea de la rege poruncile pentru cancelarie, și i-am spus că voiam să-mi văd fiul. Ansoald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am să pot să fiu un rege bun? Mi-am trecut degetele peste față și mi-am dat seama că tremuram. Eram plin de mânie și de pizmă față de Gundeperga, cea care, în absența mea, îi strecurase prietenului meu o otravă numită râvna de putere. - Cred că poți să fii un rege mare, dar asta la momentul cuvenit. Am simțit-o pe Gundeperga relexându-se din tot corpul, iar Rotari mi-a surâs. Am adăugat: Nu acum însă. Mă tem că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spurcate cuvinte ce-mi veneau pe limbă. Nu puteam să accept că a murit, bătându-și joc încă o dată de mine, scăpându-mi din mâini, de data asta pentru totdeauna. Ar fi trebuit să-mi închipui că avea la el otravă. Iată însă că pe neașteptate cadavrul a vorbit. Nu era glasul lui, ci unul venit parcă din iad, gutural. - Sunt unde vei veni și tu. Aici te aștept. Cuprins de o spaimă nebună, am înșfăcat copăcelul de aur și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a Bizanțului din pricina împărătesei Martina. Ea uneltise împotriva moștenitorului legitim Constantin, pentru a-și pune pe tron propriul fiu, drept care avusese parte de urmările faptelor sale. S-a descoperit că, de fapt, Constantin nu murise din cauza ofticii, ci a unei otrăvi care dădea simptome asemănătoare. Încercând să scape cu viață, Martina săvârșise încă o infamie, acuzându-și fiul că și-ar fi omorât fratele vitreg. Lui Eraclonas, după ce a fost anchetat și judecat, i s-a tăiat nasul în fața mulțimii, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în ea sare și alte substanțe: e foarte tulbure. Cineva te otrăvește cu mercur. Dar fiindcă ești tânăr și puternic, rinichii tăi nu sunt atinși decât în mică măsură. Însă trebuie neapărat să descoperi cum ți se vâră în corp otrava; vei trăi mult și bine dacă mercurul va fi sistat. N-a fost nevoie să-l torturez pe Annio. A scos de sub o țiglă săculețul cu sarea de mercur și a dat-o în vileag pe Gundeperga. A fost dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
faptul că nu reușea să-și miște brațul și mâna de pe partea stângă a trupului. - După părerea mea, a avut o revărsare bruscă de sânge în cap, sânge care-i apasă pe creier. Nu cred că e vorba aici despre otravă. Trebuie să așteptăm câteva zile și să vedem cum evoluează boala. Această îndoială a avut darul să oprească pe loc armata longobardă, gata să-l răzbune, precum și rugăciunile lui Adeodato. După ce șase zile a zăcut la pat, Aio a reînceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
despre fata ta, răbufni Olimpia. Antonio trase un șut unei sticle, trimițând-o Între șine. Vrăjitoarea aceea merita o moarte cruntă, dureroasă, În torturi inimaginabile - să-i arunce În față o sticlă de acid clorhidric, s-o forțeze să Înghită otravă de șobolani, s-o răstignească pe un zid cu un pistol pneumatic, să-i dea găuri cu mitraliera - dar apoi se gândi că și mai rău ar fi fost pentru ea să supraviețuiască. — Unde e? țipă Antonio. — Fiica ta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amănunțit despre înțepături, în care l-a trecut și pe Andrei Ionescu printre subiecți, deși nu reușise să dea de el. Dar cel mai curios era Zogru, care urmărea cu sufletul la gură, indignat că nu este socotit decât o otravă necunoscută. I-ar fi plăcut să se știe că nu-i ucide decât pe nenorociți, că și-a făcut viața praf și pulbere tot încercând să-i protejeze pe oamenii cumsecade. La urma urmei, alerga ca un bezmetic din corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dregătorului, dacă nu m-ar fi trimis Maica Domnului. Aceasta e porunca ei și nu ne putem împotrivi. Și pentru că părea că nimeni nu voia să-i dea dreptate, după un an de procese și drumuri, Nălbica a făcut o otravă din boabe de ricin pisate și amestecate cu alte plante și a otrăvit încet, una câte una, o traistă de pere pădurețe. Și-a încurcat părul, și-a făcut mustață și și-a cusut singură haine bărbătești. Apoi a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
alergând, râzând în hohote și ștergându-mi urmele lacrimilor de pe obraz. În aer duhnea un parfum de fum ars. Acea miasmă mă îndemna să sper din nou, cu toate că îmi înăbușea conștiința, necontenind să îmi ofere pacea sufletului negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm curios de lent, printre galbene fâșii de trandafiri, printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în fir de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mâinile și apoi brațele și că n-am văzut-o în dimineața în care s-a trezit în propria mizerie, fără să se mai poată ridica. M-ar fi implorat, așa cum o implorase pe nesimțitoarea ei noră, să-i dau otravă, iar eu i-aș fi dat. Mi-ar fi fost milă, aș fi pregătit băutura mortală și aș fi omorât-o, apoi aș fi îngropat-o. E mai bine așa decât în umilință. Dacă Ruben m-ar fi dus înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
otrăvească, din remușcare că ne povestise despre accident, și mi-am dat seama că și Janika se gândește la asta, de murit, însă n-am murit, pastila avea un gust amărui, dar nu ca de migdale, iar eu știam că otrava are gust de migdale. Atunci colonelul m-a mângâiat pe cap, spunându-mi să nu-mi fac probleme, c-o să fie bine și să avem grijă de noi, și a dat să plece, dar atunci Janika l-a întrebat, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scos suflătoarea, și am băgat în ea un gogoloi de hârtie, în timp ce-mi imaginam că nu-i un simplu tub Bergmann, ci o suflătoare adevărată, din lemn, iar gogoloiul are la capăt nu un ac cu gămălie, ci otravă pentru broaște, iar războiul este unul adevărat, pe viață și pe moarte, apoi mi-am scos și cuțitul, gândindu-mă că e unul de luat scalpul, a cărui lamă ascuțită ca un brici se plimbă pe pielea capului, urmărind linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
insistat, cred că Începea să sufere fizic. De douăzeci de ani, juca comedia bătrânului Înțelept, a inițierii spirituale etc., ca să poată regula puștoaice. Trebuie să recunosc, și-a jucat personajul până la capăt. La cincisprezece zile după sosirea mea, a luat otravă, ceva foarte slab, Își făcea efectul după mai multe ore; apoi i-a primit pe toți cei aflați pe domeniu, consacrându-i fiecăruia câteva minute, gen „moartea lui Socrate”, Îți imaginezi. De altfel, vorbea de Platon, de Upanișade, de Lao-zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]