3,713 matches
-
au petrecut cu doar câteva apusuri în urmă, dar par atât de departe. Atât de departe! O eternitate de-ar fi trecut și nu ar fi atât de departe. Dar ce știu eu despre eternitate? Mă așteaptă. O simt. Mă pândește și dorește doar un motiv ca să mă ia de pe lumea asta și să mă scufunde în abisurile uitării. Abisurile de care eu fug cu atâta spaimă. Mi-e teamă că până și notițele astea vor fi uitate. Vor fi măcinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
igienic. Și nici normal. Eu nu mă culc la nici un subsol, zise Sarah. L-ai văzut măcar? Nu, nici n-am nevoie. E un loc plin de mizerie și de întuneric și de o duhoare insuportabilă... Și de monștri care pândesc la colțuri, nu? termină Perir ironic. E mai curat decât cabinetul medical. E o ordine nemaipomenită. Sunt încăperi după încăperi. Unele pline cu table, bănci vechi, manuale care au ieșit din uz, cataloage și arhive care nu se mai termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ne-am despărțit. Grupul care trebuia să fie condus de Govar și-a continuat misiunea, nefiind influențat de faptul că era fără lider, iar grupul meu a târât cele trei corpuri până la ușa cancelariei în cea mai deplină liniște. Am pândit și celălalt culoar pentru a vedea dacă mai erau Gardieni și... într-adevăr, mai erau câțiva, vreo patru. Umblau în grupuri de câte doi, la distanțe lungi unul față de altul. Trebuiau să vină pe culoarul principal, așa că noi i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zise el cu o voce tremurândă. Încântat! Nu pot decât să spun același lucru. Din depărtare se auzi motorul unui elicopter cu trei pale care se apropia vertiginos de clădire. Amândoi am încremenit! Din ce în ce mai aproape! Mi-l imaginam pe Sergheiov pândind din acea cameră din subsol și aproape că-l zăream. Îl vedeam pe Helur cum stătea ca pe ghimpi, pentru că știa de elicopter și de ceea ce avea la bord, dar în același timp îl zăream și pe Sergiu cum deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
el. Aemilius Lepidus, de exemplu. ăsta da, ar putea, dar uite-l că nu vrea. I-a ajuns experiența nefericită a lui frate-său cu Iulia Minor. Își impune să se gândească la Libo, la riscurile care l-ar putea pândi. Calea apelului e clară. Dar, până să se ajungă la apel, un verdict de crimă împotriva statului ar echivala în primă instanță cu infamia. Nu este vorba numai de existența civică a lui Scribonius, fie și pentru o perioadă scurtă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în fața ei, după care se grăbește să i se alăture fratelui său. Vipsania îl urmărește cu ochi haini. A venit aici în căutarea unor debutanți sau scriitorași amărâți, care profită de această ocazie să-și recite lucrările în public. Îi pândește ca un rechin să-i jecmănească. Bieții autori! Nu le e greu să ofere cadou o even tuală ediție ulterioară, care oricum nu le va aduce nici un ban. Iar de vor cădea în gheara Sosiilor, chiar că nu vor vedea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
duce cineva dorul omului acestuia după ce va dispărea, sau nimeni n-o să-și mai amintească de el? Bine ar fi dacă i se va observa lipsa, căci amintirile sunt tot ce lăsăm în urmă. Inconștient de schimbările dramatice care-l pândesc, Rufus o ia înainte pe culoarul îngust. Ajuns la intersecția cu altă galerie, îi face semn germanului să se grăbească, după care cotește la stânga, printre tot felul de mașinării, planuri înclinate, scripeți și platforme suspendate. În urma lui, tânărul zăbovește, privind
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Speriat, des chide iute ochii. Îl vede pe rex îngenucheat: — Zeule nemuritor, milostivește-te de poporul roman... Marele Pontif își pune la rândul său palmele pe altar: — ...îndepărtează de la noi și apără-ne de dezastrele văzute și nevăzute ce ne pândesc. Regele Sacrificiilor se ridică repede, sprijinindu-se doar de formă cu o mână pe camillus și cu alta pe flautist. Dialul intervine răgușit: — Ferește ne, Preabunule, de foamete și distrugere, de ruină și furtună. Permite grânelor și viilor noastre să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de mult să fim dacă nu prietene, măcar să avem o relație plăcută. Îmi repet în gând conversația noastră de mai multe ori și mă întreb oare ce am zis de am supărat-o. Mă comport ca o paranoică idioată, tot pândind pe la colțuri înainte s-o apuc în vreo direcție, de teamă să nu dau din nou peste ea. Din fericire, când ajung la sală, Jenny nu e nicăieri, iar Brad e la el în birou. ― S-a întâmplat cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarelor ce scapăr, Le arăt că lumea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ghiară în argumentele mele dând la iveală părțile slabe ca pe niște răni sângerânde. Fără îndoială că la cel mai mic semn de destindere, se va năpusti asupra mea cu întrebări viclene sau îmi va întinde o capcană de cuvinte, pândindu-mă să mă contrazic în logica mea. Am încercat să-mi închipui, una câte una, întrebările cu care ar putea el să mă lovească. O să mă întrebe negreșit cu ce însărcinare fuseseră trimiși încoace solii. O să scoată iarăși la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aici. Le făcu cu mâna În timp ce mașina se Îndepărta prin iarba Înaltă, cotind printre copaci spre dealurile mici acoperite cu tufe de orhidee. Printre tufișuri au dat de o turmă de impala. S-au dat jos din mașină și au pândit un mascul bătrân cu coarne mari pe care Macomber l-a doborât cu o lovitură admirabilă de la o distanță de peste două sute de metri. Restul antilopelor au fugit, amestecându-se Între ele, sărind una peste alta, făcând acele salturi cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aveau să apară dintre ierburi. Auzind glasurile care se apropiau, coada i se ridică și Înțepeni, și apoi, când ei intrară Între ierburi, scoase un mârâit icnit și sări. Kongoni, cel În vârstă, În frunte, cercetând dârele de sânge, Wilson, pândind vreo mișcare În iarbă, cu arma sa mare pregătită, al doilea băiat, care privea În față și asculta, Macomber, mergând aproape de Wilson cu carabina ridicată, abia intraseră cu toții În iarbă când Macomber auzi mârâitul Înecat de sânge și văzu saltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din nou, era chiar trupul masiv, fierbinte și Însângerat al taurului care tropăi pe lângă el și apoi se Întoarse ca o pisică și-l atacă În timp ce el Își Învârtea Încet capa. Apoi taurul se-ntoarse și mai atacă o dată, și, pândind vârful cuțitului În mișcare, Paco Își duse piciorul stâng În față puțin mai mult decât ar fi trebuit, și cuțitul nu mai trecu pe lângă, ci intră ușor În el, ca Într-o ploscă de vin din piele, și de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zis, scuturându-și capul. A trebuit să le las acolo. Mă uitam la pod și la locurile acelea din delta Ebrului care semănau cu cele din Africa și mă-ntrebam când o să dăm ochii cu inamicul, Îmi țineam urechile ciulite, pândind primele zgomote care mi-ar fi anunțat acel eveniment mereu misterios care se numea contact cu dușmanul, și bătrânul stătea lângă mine. — Da’, totuși, de ce animale aveai grijă? — Păi erau trei, cu toate. Erau două capre și o pisică; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
coborî cu grijă taluzul și porni prin pădure, ca să vină spre foc dintre copaci. Era o pădure de fagi și mergând printre ei, călca pe jir. Focul lucea vesel chiar la marginea pădurii. Lângă foc stătea un om. Nick Îl pândi de după un copac. Bărbatul părea să fie singur. Stătea acolo, ținându-și capul În mâini, și pândea focul. Nick ieși de după copac și se-ndreptă spre foc. Omul stătea În continuare și se uita la flăcări. Nu ridică privirea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de fagi și mergând printre ei, călca pe jir. Focul lucea vesel chiar la marginea pădurii. Lângă foc stătea un om. Nick Îl pândi de după un copac. Bărbatul părea să fie singur. Stătea acolo, ținându-și capul În mâini, și pândea focul. Nick ieși de după copac și se-ndreptă spre foc. Omul stătea În continuare și se uita la flăcări. Nu ridică privirea nici când Nick se opri lângă el. — Salut, zise Nick. Bărbatul și-a ridicat capul și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-și apleacă puțin capul. Și-l ținea mai aplecat. Da, Zurito era acolo. Manuel flutură capa. Uite-l că vine. Păși Într-o parte, făcând altă verónica. „Atacă al dracu’ de precis“, se gândi. „S-a luptat destul, așa că acum pândește mai atent. S-a apucat să vâneze acum. Și-a pus ochii pe mine. Dar eu Îl păcălesc Întruna cu capa.“ Scutură capa În fața taurului. Uite-l cum vine. Păși Într-o parte. „A trecut groaznic de-aproape. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aproape.“ Marginea capei era udă de sânge, de când măturase spinarea taurului. „Gata, ultima.“ Față-n față cu taurul, după ce se Întorsese cu el de fiecare dată, Manuel Îi oferi capa pe care o ținea cu ambele mâini. Taurul Îl privi. Pândindu-l, cu capul lăsat, taurul Îl privea, Îl pândea. „Ha!“, făcu Manuel, „Toro!“ și, lăsându-se pe spate, zvârli capa-n față. Uite-l cum vine. Păși-ntr-o parte, zvârlindu-și capa În spate, și pivotă, așa că taurul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spinarea taurului. „Gata, ultima.“ Față-n față cu taurul, după ce se Întorsese cu el de fiecare dată, Manuel Îi oferi capa pe care o ținea cu ambele mâini. Taurul Îl privi. Pândindu-l, cu capul lăsat, taurul Îl privea, Îl pândea. „Ha!“, făcu Manuel, „Toro!“ și, lăsându-se pe spate, zvârli capa-n față. Uite-l cum vine. Păși-ntr-o parte, zvârlindu-și capa În spate, și pivotă, așa că taurul o urmă și se trezi fixat pe loc, dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la Îndemână pentru ce urma. Țiganul se-ndrepta din nou spre taur, mergând doar pe vârfuri și călcâie, ca un dansator, ca să-l insulte, cu cele două bețe roșii săltând când mergea. Taurul Îl privea fără a-l ținti, dar pândindu-l, așteptând să se apropie mai mult ca să fie sigur că nu-l ratează, că o să-și bage coarnele În el. În timp ce Fuentes se apropia, taurul atacă. Fuentes descrise un arc de cerc, alergând cu spatele, pe când taurul ataca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sară gardul În arenă pentru a-i distrage atenția taurului. Respirând tot mai greu, cu limba scoasă, taurul Îl privea pe țigan. Credea că acum nu-i mai scapă. Îl prinsese cu spatele la zid. Doar un atac pe distanță mică. Îl pândi În continuare. Țiganul se lăsă pe spate ridicându-și brațele, cu cele două banderillas Îndreptate spre taur. Îl strigă, bătând din picior. Taurul era suspicios. Își voia omul. Nu mai avea chef de cârlige-n umăr. Fuentes se apropie puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și lumina blândă desena petice pe pământ, și Billy spuse: — Mai vrei să faci cu Trudy? — Tu vrei? — Îhî. — Hai să mergem. Nu, aici. — Dar Billy... — Billy nu deranj. Billy fratele meu. Și apoi, după aia, stăteau toți trei și pândeau o veveriță neagră, pe care n-o puteau vedea pentru că se ascunsese pe crengile de sus, și ei o așteptau să chițăie, pentru că atunci zvâcnea involuntar din coadă, și unde vedea Nick ceva mișcare, acolo trăgea. Taică-su Îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe băț, dulce și pufoasă, din aceea de care cumpără părinții, ori de câte ori ies cu copiii în oraș. Ia cu mânuța din spuma care-i acoperă pielea. Vrea să ducă la guriță, dar mămica îl oprește: Nu, Sorinel, nu e papa. Pândește clipa când cei din jur nu sunt foarte atenți la el și reușește, totuși, să „guste” puțină spumă. Așa e cum i a spus mama. La gust nu e rea. Aduce, chiar, cu ceaiul de mușețel. Dar... Ia, uitați-vă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în curtea Cooperativei. Cum să bați un biet animal fără apărare care, de fapt, te mai și plimbă. Deci, au pus biciușca-n cui și au plecat. Cam hoțește, e-adevărat, căci n-au cerut voie cuiva, ba chiar au pândit momentul când nimeni nu le putea vedea. Tocmai când ieșeau din curte și se gândeau încotro s-o ia, căluțul o făcu la deal, probabil știa el ce știa. Au mers, o vreme, pe șosea, dar pe cine căutau, n-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]