1,838 matches
-
l-anghițât pi Ionel. L-a-nghițât șî l-a dat înapoi afarî. L-a făcut așa di frumos!” (IzvoareSoroca). Maternitatea rămâne un reper inițiatic, mama ființei salvate de erou fiind cel mai frecvent cea care-l înghite, reconfigurând mitic nașterea. Absorbția în pântecul matern de pe celălalt tărâm este atât de puternică, încât poate transforma și metamorfozele punitive ale eroilor: „- Măi pasăre, ’ci, eu le-am rupt florile, da’ eu nu pot să-l învii. Cum ț-am făcut eu țâie bine, fă-mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
flăcăul trebuie să prindă sau să ucidă ipostazele zoomorfe ale haosului poate fi privită ca un avatar al îngurgitării și regurgitării de către un monstru. Vânătoarea și neutralizarea bestiei printr-o acțiune exteri¬oară animalului primesc aceleași semnificații ale înghițirii, locul pântecului uriaș al creaturii luându-l tărâmul celălalt, printr-o „contaminare” magică. „Călătoria” „unde iarba crește/ Fir găitănește” este călătoria în stomacul fiarei, iar transferul de forțe și cunoașterea absolută vine din această incursiune ce păstrează la origine identificarea cu animalul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
miniaturală, prezentă în balada Soarele și luna I (1), este întotdeauna separată de casa familială: „o încăpere construită pe jumătate în pământ, în apropierea pădurii”. Pământul, în special adâncitura care adăpostește fata de măritat, trimite la implicații ale renașterii din pântecul lui Terra Mater. Revenim astfel la tema înghițirii de către un animal, al cărui interior este al gestației din timpul genezei, căci „șederea neofitului în stomacul animalului ritual este înlocuită cu șederea eroului sau a eroinei într-un cuib”. Fata nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui Mistricean în șarpe, sugerează natura duală a neofitului, mort pentru comunitate (în basm această stare e decodată malefic, în ipostaza strigoiului) și ca persoană infantilă, dar puternic animat de sensurile sacre, atât în decursul inițierii, cât și ulterior ei. Pântecul teluric cu vitalitate consumată este alteori suplimentat simbolic cu ritul îmbrăcării neofitului în piei de animale: „Pe biata împărăteasă a fost pus împăratul de a îmbrăcat-o în piele de bou și a băgat-o unde turna lăturile”. Același animal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sigur, de parcă ar fi deja parcurs. Bătaia din palme ca declanșator al metamorfozei dă fecioarei o aparență seniorială, traseul ritual desfășurându-se acum după voia ei, și nu după un canon. Revenirea în formă anatomic umană echivalează cu șederea în pântecul monstrului inițiatic, fiindcă provoacă aceeași preluare directă de energii: „...iacătă porumbița. Șî când s-a dat peste cap, s-a făcut mai mult mândră și frumoasă după cum era” (Voia - Dâmbovița). Vânătoarea rituală conduce tânărul la ființa pentru care parcurge traseul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbolic, stratificând nivelurile de pătrundere în mit. Dacă opincile vizează contactul cu drumul și pătrunderea în spațiul arhetipurilor, hainele conferă drumeagului o nouă identitate ce forțează domi¬nanta umană să se retragă și să se dedice principiului pur. Cercurile peste pântecul în care a început concepția miraculoasă reprimă maternitatea până în momentul definitivării statutului consacrant și astfel pruncul dobândește doar prin naștere capacități specifice inițiaților. Căciula din fier protejează spiritul și asigură neofitului, ca și haina, șansa de a scăpa privirii nedorite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
basm, intrarea în adâncuri este știută de ea și revelată feciorului căutător al miresei-zână: „Șî vez’ că-i o găurice mică-n pământ - tu să intri pă gaura aia cu cal cu tot” (Voia - Dâmbovița). Înghițirea calului cu tot cu călăreț în pântecul teluric pare aici orchestrarea vulpii, cunoscătoare a catacombelor subpământene ce fac legătura cu sacrul. Și ea, ca și lupul, are capacitatea de a se preface în forme diferite. După ce îl întâmpină la intrarea în sacru, vulpea îl sfătuiește, fără succes
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și restabilire a ordinii. Femeia rea este adeseori ucisă de un cal sau doi, „ce nu văzusă lumina zâlei” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Interdicția luminii nu mai are aici rolul ritual întâlnit în inițierea fetei, ci ilustrează extracția calului din pântecul teluric, Terra Genetrix fiind cea care distruge principiul răului, prin mijlocirea anima¬lieră. Ființa ivită din miezul pământului, „armăsar sălbatic, care nici nu văzuse soarele” (Voia - Dâmbovița), reprezintă forța în formă primară, invocată de oameni pentru a purifica dimensiunea profană
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reală la triburile Yuri sau la populația cafri. Pentru riturile liminare, de pătrundere propriuzisă în dimensiunea mitică, se remarcă decorul unitar al procesului inițiatic, marcat de simboluri ale geografiei sacre, precum muntele, copacul ce sprijină universul, gaura de intrare în pântecul teluric, templul figurat de palate și cetăți solare. Nucul de aur ce constituie calea de ascensiune în basmul din Fundu Moldovei, Suceava, are un echivalent în practica tribului Karadjeri, în timpul căreia neofitul se cațără pe un copac. Societățile secrete au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Practicile istorice explică natura luminoasă, pură cromatic, a eroilor care au trecut într-o lume a arhetipurilor și spectrelor mitice. Proba vitejească a saltului peste groapă, analizată în balada Arian cel Mic, se regăsește la tribul african Pangwe: „Groapa simbolizează pântecul divinității culturale și novicii pășesc peste ea, arătând astfel noua lor naștere”. Datele istorice inventariate și analizate de etnografi constituie o probă a arhaicității credințelor românești, ce nu pot fi înțelese în absența obiceiurilor primitive universale. Lupta cu monstrul, bogat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca probă supremă a eroizării. Mai mult decât atât, acest motiv inițiatic, alături de înghițirea de către un monstru a dat naștere celor mai numeroase valorificări culte, moderne, ce reiau până în detaliu ceremonialul de trecere. Neofitul ce pătrunde în altă dimensiune prin pântecul spintecat al animalului sau este izolat printr-o claustrare punitivă în piele de bivol amintește de practica inițiatică a populației bantu de a înfășa neofitul în membrana stomacului și pielea unui berbec. Obiceiurile funebre ale acestui popor valorifică același rit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca o accedere spre universalitate...? Nu sunt un orgolios. Mă dăruiesc celorlalți. Pe unde am avut șansa călătoriei culturale, m-am simțit ca o ramură de gutui înflorit în ograda bunicii mele de la țară. Așadar, pretutindeni fiind, mă regăseam în pântecul matern, moldo-român, european... Cu Aurel Dumitrașcu ai avut o relație specială, o prietenie fecundă... Ai fost (ești) între prietenii cei mai evocați în jurnalele sale, în corespondența sa, alături de Luca Pițu, de Liviu Antonesei sau de Liviu Ioan Stoiciu. Poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
muscal cu cauciuc“ aștepându-l la poartă, iar Marioara sculând mahalaua pe la ferestre cu automobilul ei de casă, unul din cele douăzeci de automobile ale Bucureștiului din acea vreme. A câștigat parale multe prietenul Geacă cu comerțul lui de plăceri pentru pântec și pentru subpântec. și câștigau parale multe „directorii“ lui de local, chelnerii și picolii, orchestranții și dizeurii și, cel mai puțin, mult mai puțin dintre toți, câștigau bietele femei „artiste“, Încheindu-și mai toate cariera ca an treprenoare ale toaletelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noastre, abia trezită din primitivitatea ei sau Încă neconsolidată; drame brutale și rapide, ca În teatrul naturalist al lui Goncourt, Henry Becque și Octave Mirbeau, dar cu ecouri Întârziate până În primele decade ale veacului al XX-lea, ce poartă În pântecul lui alți germeni de fecundare. Anul 1910 avea să Însemne pentru mulți din generația și seria mea de oameni o piatră de hotar și de Încercare. Vreau să spun că la această dată am deschis, eu, cel dintâi - la 22
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Europă sud-estică, pentru această răspântie de Întâlniri a tuturor popoa relor, getice, grecești, romane, celte, germanice, slave și turanice, atâtea seminții cu tradiții și rostuieli proprii În această esențială și plăcută Îndeletnicire a vieții, cea dată pe seama gurii și a pântecului. La care se adaugă, mai departe, un alt con siderent: prodigalitatea nesfârșită a acestui pământ al nostru aflat sub climat continental excesiv, cu temperaturi ce oscilează pe o amplitudine de 70° și Îmbogățit cu alte microclimate foarte propice unei Întinse
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înțeleg să li se supună ca niciodată [...]. „Tăticule!“ este țipătul lor Înăbușit sub brațele vânjoase și cu nasul lor turtit prin părul aspru de pe pieptul gol și gâfâind al bărbatului iubit. „Mamă!“, le răspunde geamătul surd al bărbatului sfârșit pe pântecul lor cald; la fel cu geamătul ostașului fulgerat de glonț pe câmpul de bătaie: Soțul sau amantul ajung după o vreme să fie urâți, detestați sau abia suportați, fie din mediocritatea lor, a monotoniei sau a lipsei lor de orizont
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe drumuri mărginașe și neumblate de mașini În Întreceri de viteză. Drumuri bolovănoase și prăfuite, vechi de când lumea și care nu duc nicăierea, tăind țara În lung și-n lat, fără nici o țintă; și care te Îndeamnă, cu sufletul și pântecele tale Înfometate și Însetate, la popasuri și Întâlniri cu oamenii pline de Învățăminte, prin sate și cârciumi calice, cu covrigei pă tați de muște În fereastră și cu vin oțețit; sau prin târguri cu hanuri pricopsite, unde te așteaptă pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
smalțul, exemplare de cea mai rafinată primitivitate aceste ulcele colo rate cu pămânțele ușor gradate, minune de armonie a culorilor, a inciziilor orna mentale, a formelor și proporțiilor, Înrudite și totuși felurite de la o ulcea la alta și amintind, cu pântecul lor și buza lor, când plinătatea trupului de fe meie, când zveltețea fetei nescoase Încă la horă. Harapnicul meu de nuntă, cu coada din picior de capră neagră de munte, cu vârtej din fier ciocănit țigănește, cu bici Împletit din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
belească pe alții, numai unii, câțiva, au talentul să-i țină în mână pe cei mulți, el deține știința de a-i stăpâni pe ceilalți, pe care tre să-i strângă de coaie până spun și ce-au mâncat în pântecul mămicuții lor... Cameniță și-a descoperit la Moscova și modelul absolut. Cum de avusese loc această prefacere de sine a sa? Ei bine, tocmai printr-o prea norocoasă, aprecia Cameniță, întâlnire cu o personalitate pentru care a făcut o bruscă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
argați de încredere îi aranjau mese fabuloase, cu bunătăți la care muritorii de rând nici nu visau. Tovarășului Cameniță însă i se păreau lucruri firești. Înfuleca înfometat, o foame de lup, bea însetat, parcă avea o butie goală ascunsă în pântecul său din ce în ce mai mare. Aproape nu vorbea în timpul acestor mese: râgâia în voie, nu se simțea de nimic amenințat pe pământ, mârâia din timp în timp câte ceva, uneori trăgea câte o înjurătură nu se știe la adresa cui. De fiecare dată lăutarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în stăpânire de caniculă, de arșiță, de secetă. Nici strop de apă. Dunărea stă să sece, apa e atât de scăzută că au ieșit la iveală câte și mai câte obiecte, ascunse de zeci și de sute de ani în pântecul fluviului: chiar și un fel de arcă ce pare a se odihni pe fundul apei încă din Antichitate. Din pricina nivelului scăzut al Dunării, nu mai trec camioanele, de aceea viața cea grozavă din orășel este pusă pe butuci și totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vîntului și a ploii. Își expun privirilor șira spinării cenușie, Îmbătrînită prematur În lupta cu elementele naturii, și ridurile, care nu le reflectă adevărata vîrstă geologică. Și cîți dintre acești munți, strînși de jur-Împrejurul fratelui lor mai vestit, nu ascund În pîntecele lor greoaie bogății similare și stau și așteaptă ca brațele neînsuflețite ale excavatoarelor să le devoreze măruntaiele, condimentate cu vieți omenești - viețile săracilor, eroii nelăudați ai acestei lupte, care mor jalnic Într-una dintre miile de capcane ridicate de natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu mi-e frică de sentința Ta. Vreau doar să evit penibila descompunere terestră și să mă teleportezi atunci când vei socoti că a venit timpul direct în fața Ta, la judecată, fără a mai trece prin stadiul de hoit. Din putrezitul pântec pe care muște grase Zburau greoi cu zumzete-ascuțite Curgeau oștiri de larve ca niște bale groase De-alungu-acestor zdrențe-nsuflețite." (Charles Baudelaire) Te las, Doamne. Fii sănătos! Pe curând. ...E noapte deplină. Mama, încadrată de cei doi copii Bebi și Țuki
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de tine pentru a fi stâlpul de nădejde în creșterea și educarea copiilor noștri, Vasilică, Vasilică...! Trăiam copilăria sub cer vânăt de plumb Pe plită coceam boabe din galbenul porumb Afurisita foame ne da mereu târcoale Și adormeam plângând cu pântecele goale. În sob-ardeam tizic și resturi de coceni Păziți ziua și noaptea de bravi milițieni Foarte activi și harnici ca trântorii în stupi Având drept ajutoare o haită de câini-lupi. Îndurerat, voi spune doar atât: Copilăria noastră a fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
SFÂNTUL LUCA ÎN 1,39-56. 1. Primul. Cum Stăpâna noastră a vizitat-o pe Elisabeta, iar sfântul Ioan Botezătorul, fiind în sânul mamei sale, a simțit prezența Stăpânei noastre (Când a auzit Elisabeta salutarea Stăpânei noastre, pruncul a săltat în pântecul ei și Elisabeta, plină de Duhul Sfânt, a strigat cu glas mare, zicând: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău”). 2. Al doilea. Stăpâna noastră cântă cântarea, zicând: („Mărește sufletul meu pe Domnul”). 3. Al treilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]