1,945 matches
-
a funcționat. Mă dor toate și sunt epuizat, dar nu mi-e frig. Scout mă sărută pe obraz. Dădu la o parte pătura și hainele, se ridică din patul nostru încropit și rămase în picioare, goală, pe punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate din cauza soarelui de ieri, însă umbrele fantomatice ale vestei și pantalonilor scurți făceau ca sânii și coastele, șoldurile și partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană. Coborî o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În când, În vacanțe. Bruno nu avea nimic Împotrivă; cele două persoane nu i se păreau direct ostile. Oricum, adevărata viață era viața alături de bunica. 8 ANIMALUL OMEGA Bruno e sprijinit de chiuvetă. Și-a scos bluza de pijama. Cutele pântecului mic și alb stau lipite de faianța chiuvetei. Are unsprezece ani. Vrea să se spele pe dinți, ca-n fiecare seară; speră că nu vor fi incidente. Dar se apropie Wilmart - deocamdată e singur - și Îl Împinge cu umărul. Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Întinde-te, o să te alături grupului puțin mai târziu. Trebui, Într-adevăr, să se Întindă, În timp ce institutoarea karmică debita un discurs moleșitor și găunos, gen reclamă de apă minerală: — Intrați Într-o apă minunată și pură. Apa vă scaldă membrele, pântecul. Îi mulțumiți mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între două râgâieli, expira aerul cu „Aaaaah!...”-uri prelungi, care-ar fi trebuit să-i exprime starea de relaxare. Pârțotina karmică Își continua numărul, invocând forțele telurice care iradiază pântecul și sexul. După ce trecu prin cele patru elemente, mulțumită de prestație, Încheie astfel: — Acum, ați depășit bariera mentalului rațional; ați stabilit contactul cu planurile voastre profunde. Vă cer să vă deschideți spre spațiul nemărginit al creației, spre spațiul pur. „Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
comentă el mângâindu-i umerii; mădularul i se legăna la câțiva centimetri de părul lung și blond al fetei. Să unifici, să unifici Întruna..., continuă el turnându-i ulei pe sâni. Să respecți integritatea schemei corporale...: mâinile animatorului coborau pe pântec, fata Închisese ochii și desfăcea coapsele cu vădită plăcere. — Bun, Încheie negriciosul, acum veți lucra câte doi. Circulați, Întâlniți-vă În spațiu; nu vă grăbiți. Hipnotizat de scena precedentă, Bruno reacționă cu Întârziere: or, ăsta era momentul cheie. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dulciurilor? Reveni la cort și dormi trei ore. La trezire era În plină formă și avea o erecție. Frustrarea sexuală provoacă la bărbat o angoasă care se manifestă printr-o crispare violentă, localizată În stomac; sperma pare să urce În pântec, să arunce tentacule În direcția pieptului. Organul Însuși e dureros, permanent fierbinte, ușor umezit. Bruno nu se masturbase de duminică; era o eroare, probabil. Ultim mit al Occidentului, sexul e un lucru care pur și simplu trebuie făcut; un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
obrazului său, stelele se roteau Încet. Se liniști În brațele ei, sexul erect Îi ieși la suprafața apei. Ea Își Întinse ușor mâinile, Bruno abia le simțea mângâierea, era În stare de imponderabilitate totală. Părul lung al femeii Îi atinse pântecul, apoi limba ei Îi găsi glandul. Tot trupul i se Înfioră de fericire. Ea strânse buzele și Încet, foarte Încet, i-l luă În gură. El Închise ochii, străbătut de fiori de extaz. Vuietul submarin era extrem de liniștitor. Când buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu limbi afectuoase. Christiane gâfâia tot mai tare, pântecul i se acoperea cu pete roșii. Vulva era umedă și sărată, cu un gust agreabil. Bruno făcu o scurtă pauză, Îi vârî un deget În anus, un altul În vagin, apoi, cu mișcări rapide, Începu iar să-i lingă clitorisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu cred o iotă din poveștile astea cu chakra, cu cristale, cu vibrații luminoase. Se silesc să creadă, uneori chiar reușesc timp de două ceasuri, cât ține un atelier. Simt prezența Îngerului și floarea lăuntrică ce li se deschide În pântec; apoi atelierul se termină, iar ele se regăsesc singure, bătrâne și hâde. Fac crize de plâns. N-ai observat? Se plânge mult aici, mai ales după atelierele de zen. De fapt, n-au de ales, pentru că au și probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înțeleaptă ca Rebeca, credincioasă ca Sara. Să respecte credința și poruncile; unită cu bărbatul ei, să se ferească de orice legătură nepotrivită; să fie prețuită pentru prudența ei, respectată pentru pudoarea ei, să știe ce-i este plăcut lui Dumnezeu. Pântecul ei să fie roditor, și amândoi să-i vadă pe copiii copiilor lor, până la a treia și a patra generație. Să aibă o bătrânețe fericită și să afle În Împărăția cerurilor odihna celor aleși. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, amin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Întoarse cu spatele ca să doarmă. Trupul ei era suplu și delicat, călduț și nespus de catifelat; avea o talie foarte fină, șolduri largi, sâni mici și tari. Michel Își strecură un picior Între picioarele ei, Își puse palmele pe pântecul și pe sânii ei; era pace, era cald, se simțea la Începutul lumii. Adormi aproape instantaneu. Mai Întâi văzu un om, o parte a spațiului acoperită; doar chipul lui era descoperit. În mijlocul feței, ochii străluceau; expresia lor era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se ridică, Își scoase hainele una câte una. — Oricum, să facem dragoste, zise ea. N-am mai făcut de cel puțin o lună. De două săptămâni nu mai iau pilula; azi sunt Într-o perioadă fertilă. Își puse mâinile pe pântec, și le urcă spre sâni, Își desfăcu puțin coapsele. Era frumoasă, atrăgătoare, afectuoasă; el Însă nu simțea nimic. De ce? Era inexplicabil. Își aprinse Încă o țigară, Își dădu seama brusc că nu-i va folosi la nimic să reflecteze. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spre a recompune, peste noapte, Întreaga aventură, iar și iar. Dar visele veneau cum voiau ele, uneori iuți ca niște avioane În picaj, aruncându-și teribila Încărcătură explozivă asupra minții adormite, alteori blânde ca niște căței nou-născuți care-și oferă pântecele moi spre mângâiere, niciodată Însă nu erau coșmaruri, ca În anii deplinei mele integrități fizice, când cataclismele Îmi despicau somnul În două. Curând aveam să descopăr și strania legătură dintre vise și bucătăria spitalului, aflată, cred, la numai câțiva metri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat pe spate; încordați, umerii femeii scînteiau în lumină; de pretutindeni, din frunze și din apă, izvora parcă o vrajă. Cu încîntare, nimfa născocea copilului porecle
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înțelegător. Am ieșit în spatele gării. Plopi albi argintau zăvoiul care mărginea o gîrlă. Toamna era începută: în coloarea mai lîncedă a frunzelor cobora tristețea iar tăcerea mirosea a moarte; din vîrful plopilor se auzeau foșnete. Urcam pe coasta ca un pîntec de bivol culcat. Sus, în șea, dintre spini izbucni un popîndău. Era un copil care își înălța gîtul, oprindu-se cu degetul în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi scărpinînd parcă pămîntul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca slujbaș, nea Manalache aducea banul de care nu se atingeau decît pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rămăsese slabă. Spînatic, bădia Nică dovedea o sprinteneală păstrată din vremea cînd arăta ca un țîr. Era vioi și-i plăcea să stîrnească oamenii la rîs. Treburile de președinte însă nu le rezolva curat, așa că, în curînd, se înstări. Deși pîntecul îi creștea mereu, își cumpărase bicicletă. Era ca un butoi în care vechiul bădia Nică se cufundase cu tot cu pleșuvie. În ograda sa curînd apărură biciclete și pentru flăcăii care, alături de frații Fărocoastă, ajunseseră fruntea satului. Tocmeau horile și pe toți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
încă și pe cel moștenit. Asta e șmecherie: „ține, tu, șfara asta, pe urmă dă-ne nouă tot pămîntul”. Se mai amăgiseră odată cu întovărășirea. Oamenii au făcut-o mai mult de silă și, ce-a ieșit, iaca: a crescut în pîntec calicul, Nică a lui Grigoraș. Păi lupta asta de clasă, cum îi zice, a băgat la zdup niște boieri și a ridicat pe alții care ne belesc mai rău. Asta-i învoială țigănească. - Care învoială? N-a fost nici o învoială
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
va mai putea lipi sau chitui. Durerea se umflă la capacitate maximă și dă pe dinafară, în momentul în care tramvaiul mirosind a oameni mediocri și nesuferiți îi primește din nou pe cei doi în trupul său care e asemenea pântecului matern, din care sugarul vrea întotdeauna să iasă cât mai repede. Un Porsche ar trebui să ai, dar nu ai, chiar dacă povestești la școală că nu știu ce rudă care nu există are o astfel de mașină de lux. În camera ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă, orologiul catedralei catolice. Dar totuși mai bine pendula, ca să fie ca-n Svejk. Fiindcă lui Ungureanu Îi place Hašek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
abia a Învățat să stea În fund, se uită la mine, peste mine, pierdut, fericit. Coboară În sfârșit mâna, se plesnește peste genunchi de câteva ori, apoi se liniștește, Își trece palma peste piept, râde. Râde cu sughițuri, rostogolit, cu pântecul umflându-i-se gata să pleznească: - Băieți! Măi băieți! Ce poți să-i ceri mai mult? Bine c-a rupt tăcerea. Își duce palma la ochi, se freacă hlizindu-se, până la urmă Îi dau lacrimile, i-o fi intrat uleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dungi verzi, ca iarba. N-avea nimic sub șal. Pieptul pornea lent, din umeri. Pâlnia sânului se împlinea târziu, într-un bob mare și roz. Nu se înfășurase decât cu acest șal ușor. Îl va coborî, ca un brâu, în jurul pântecului, rămânând în sus goală, albă. Încremenire. Ochiul înțepenise, mare și orb, pe un sân. Abia apoi, după mult timp, ar fi în stare să privească iar... în jurul gâtului, două salbe subțiri de șerpi. A căror limbă ar vibra continuu, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-și țigara. În hol, câțiva amatori pentru spectacolul următor. Strada e la ora indecisă a zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fratele meu geamăn care se născuse mort, fără suflu, ofilit, uscat, supt În el Însuși precum un boboc de floare smuls fără rădăcină. - Așa a apărut Krog pe lume, Îmi zisese Moru. Pe frate-tău l-ai ucis Încă din pântecele maică-ti, i-ai băut tot sângele cât timp ați Împărțit pântecele, iar pe ea ai ucis-o ieșind la lumină, spintecându-i cuibul. A dat, biata, la sânge pe jos până s-a făcut albă de tot și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]