3,270 matches
-
ce i-a venit să-mi vorbească așa? Am decis că venise momentul să mă prezint. — Apropo, eu sunt Nathan, am spus. Nathan Glass. — Bună, Nathan. Eu sunt Nancy Mazzucchelli. Și nu sunt artist plastic. — Nu? — Fac bijuterii. — M-ai păcălit. Bineînțeles că ești artist. — Cei mai mulți oameni ar zice că-i un meșteșug. Presupun că depinde de calitatea muncii. Vinzi obiectele pe care le faci? — Sigur. Am firma mea. — Și magazinul e în cartier? — Nu am un magazin. Dar vând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sufăr să fiu morocănos și plictisit. Eu sunt un entuziast și, cu cât devine existența mai primejdioasă, cu atât mă simt mai bine. Unii își joacă banii la cărți. Alții escaladează munți sau sar din avioane. Mie-mi place să păcălesc lumea. Îmi place să văd cât pot să-ntind pelteaua. De când eram mic, unul din visurile mele era să public o enciclopedie în care toate informațiile să fie false. Date eronate pentru toate evenimentele istorice, trasee greșite pentru toate râurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nat și a părut să primească bucuroasă pupicul de bun venit pe care i l-am depus în creștetul capului, dar am descoperit curând că nici cu mine nu era mai dispusă să vorbească decât cu el. Sperasem să o păcălesc să spună câteva cuvinte, dar nu m-am ales decât cu aceleași înclinări și clătinări din cap la care fusese supus și Tom ceva mai devreme. Un omuleț straniu, tulburător. Nu eram specialist în psihologie infantilă, dar îmi era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
domnul acesta misterios spune adevărul? Kafka se duce direct acasă, să compună scrisoarea. Se așază la birou și, în timp ce îl veghează, Dora observă aceeași seriozitate și tensiune pe care le manifestă când își elaborează propria operă. Nu intenționează să o păcălească pe micuță. Este un efort literar real și el e decis să facă totul cum trebuie. Dacă reușește să inventeze o minciună frumoasă și convingătoare, aceasta îi va oferi copilului o altă realitate - falsă, poate, dar adevărată și credibilă, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
luat-o să locuiască la mine. Dar rămânea nemulțumirea produsă de refuzul ei de a vorbi despre Aurora. Aceasta era prezența nevăzută care domina micul nostru cămin și indiferent câte întrebări îi puneam, indiferent cât de des încercam să o păcălesc ca să-mi divulge vreo fărâmă de informație relevantă, cu Lucy continuam să nu ajung nicăieri. Poate era ceva de admirat în atâta voință la un copil atât de mic, dar pe mine mă înfuria și, cu cât se prelungea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
plictisită. Se uită prin rafturile cu haine, fără să le acorde prea mare atenție. Are o privire absentă. Cunosc privirea asta. —Hai, zice, să mergem să bem un păhărel. Mi se declanșează alarma. Se înșală dacă își închipuie că mă păcălește cu asta. O știu pe Debbie de câțiva ani și niciodată nu se oprește la un singur pahar. Hai mai întâi să mâncăm ceva, sugerez. Am senzația că trebuie să-mi căptușesc stomacul. Mâncăm într-un restaurant în The Powerscourt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pentru mine vreo săptămână, ca să pot scrie în liniște. Mă duc în camera mea și îmi verific telefonul. Nici un mesaj. Nu. Și nici un apel pierdut. Nici un semn de la Adam de când am fost în Boston. Dar pe cine credeam eu că păcălesc? De parcă m-ar fi sunat pe mine, când se vede cu colega mea, „supermodelul“, pe care o credeam încântătoare. Dar gata. Cum să-mi placă de cineva care a contribuit la suferința mea? Încerc să nu mă gândesc la Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în viață și pur și simplu mergem mai departe. Mi-ar plăcea să cred că, dacă eu și Donald o să ne despărțim vreodată, o să fim destul de maturi încât să rămânem prieteni. Nu spun nimic. În primul rând știu că se păcălește singură. Dacă i-aș spune lui Debbie acum ce a făcut Donald, nu ar mai vorbi cu el vreodată și nici gând să-l mai vrea ca prieten. E ușor să spui că ar trebui să fim toți prieteni, bla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu are margini și nu reușesc deloc să-mi șterg surâsul care Îmi cuprinde fară voia mea chipul. O, Doamne. O, Doamne. Ies În oraș cu Jack Harper. Pur și simplu... nu-mi vine să cred. Ei hai, pe cine păcălesc eu aici ? Știam că o să se Întâmple asta. În clipa În care am auzit că nu s-a Întors În America, am știut. DOISPREZECE N-am văzut-o În viața mea pe Jemima atât de șocată. — Îți cunoaște toate secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și să zic „Adevărul e că aseară am luat masa În oraș cu Jack Harper“. Ar rămâne toți cu ochii la mine interziși, poate că unuia dintre ei i s-ar tăia respirația și... Ei, dar pe cine vreau să păcălesc ? Nici măcar nu m-ar crede, nu-i așa ? Ar zice că am luat-o complet razna. — Bună, Connor, aud glasul lui Caroline, Întrerupându-mi gândurile. Connor ? Tresar ușor stresată. Și iată-l că vine, neanunțat, și se apropie de biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Complet dementă. Emma, uită ideea asta cu răzbunarea pe Jack Harper. — Dar nici nu vreau să mă răzbun ! spun indignată. Cine crezi că sunt ? Oricum. Rămân cu ochii În schnapps și toată surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc să păcălesc ? Nu m-aș putea niciodată răzbuna pe el. N-aș putea niciodată să-i fac vreun rău. Nu are nici un punct slab. E un ditamai milionarul și e extrem de puternic. Iau necăjită o gură de băutură. Iar eu sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
era de detectat „dulcele“ în cafeaua mea de dimineață, în care mă ambiționez să nu pun zahăr alb. Nu m-am gândit decât foarte târziu să asociez dulcele cu sărăcia - deși în școala generală aveam colegi la semiinternat care își păcăleau foamea cu Eugenii, pe urmă aurolacii sugând banane... La o lansare de firmă în București, patronii turci au început tratația cu dulce-concentrat, cu o prăjitură Excelent, bineînțeles ne-am zis că asta era tot, abia după dulce au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-s puțin turcoaică... Lasă, nu contează, a decis pe un ton repezit și s-a întors încruntată în carte. În casă, undeva s-a deschis o ușă: era cam ora când se retrage Anton de la scrisorile lui la culcare. Manevra păcălește pe oricine nu-l cunoaște: musai Tony se scoală după trei-cinci minute din așternutul pe care trupul n-a apucat încă să-l încălzească, își târșâie pașii afară din cameră la veceu pentru treaba mică, se întoarce abia acum pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
era pretextul. Mai bine de jumătate din timp se pierdea la masa albă din bucătărie în căutarea unei idei, a unui spirit, sau pe drumuri care inevitabil aveau la capătul lor un popas cu băutură. Pe urmă tonusul meu nu păcălea pe nimeni: Iar ai băut, du-te și te culcă puțin pân’ la masă, răspundea glacial mama. În prima dimineață de weekend cu Zina m-am surprins, cu țigara între degete scrumându-se singură, așteptând serviciul cu micile lui mizerii, străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se vede ieșind din buzunar. Chiar l‑ai sunat? zic. — Dar tu chiar aveai de gând să pleci acasă? îmi răspunde, fără să se uite la mine. Ăsta e cel mai enervant când ieși cu Luke. Nu poți să‑l păcălești cu nimic. Mergem cam o oră printr‑o zonă rustică, ne oprim la o cârciumă să mâncăm de prânz, apoi mai facem o oră și jumătate până în Somerset. Pe la Blakeley Hall, sunt deja alt om. E atât de bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a zis că nu are sens să înveți să citești - cu cât cineva este mai educat, cu atât mai profund simte umilirea. Înțeleg acum de ce iubește bunicul opera. Ca să se amorțească. În operă, retrăiește grandoarea trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe genunchi și coate are vânătăi vizibile de la practicarea artelor marțiale. În timpul orelor de canto, petrece ore în șir studiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la o parte farfuriile și începe să vorbească cu o voce ciudată. Să tânjești după celebritate este dușmanul fericirii. Nu există ceva mai rău. Îți pierzi cele mai bune calități. Ești influențată de ce are Shanghaiul mai rău. Te-ai lăsat păcălită de superficialitatea lui. Îmi fac griji pentru tine. Te distrugi singură. Tu nu-ți dai seama pentru că ai o educație slabă. Mă întristează asta și-mi pare rău pentru tine. Faci pe deșteapta în toate ocaziile neimportante, dar pierzi marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ea. Deși ai negat aventura și poemul, ai uitat că eu mi-am învățat lecția. Am douăzeci și trei de ani, nu treisprezece. Știu ce e iubirea, căci am iubit și am fost iubită. Știu cum e. Nu mă poți păcăli. Mi-e ușor să-mi închipui ce replici folosiți voi doi. Replicile pe care le foloseai ca să mă ademenești pe mine. Crede-mă, știu. Cu toate acestea, îmi voi aminti mereu de tine ca de un bărbat cald și bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la ea îl atrage pe Mao, în afară de chipul ei de orășeancă, fără riduri? Creierul ei contează? Își amintește că, odată, el i-a spus că-i plac caracterul și curajul ei. A fost doar o afirmație ca să o flateze? Se păcălește singură? Dacă e vorba doar de frumusețea ei? Ea poate fi fantezia oricărui bărbat din această parte a Chinei, și dacă rămâne cu Mao și el cucerește China... Va fi indiscutabil faptul că ea a fost acolo, că a luptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi zice ea. Este sinucidere să etalezi o fațadă atunci când dușmanii sunt în număr masiv. El începe să-i desfacă nasturii de la cămașă. Trebuie să învățăm să profităm de avantajul de a fi puțini - suntem capabili de flexibilitate. Dacă-l păcălim pe inamic și îi atragem caii în pădure, putem să creăm confuzie în rândul lor și să-l doborâm. Le retezăm picioarele și apoi o ștergem repejor înainte ca ei să ne ghicească numărul sau intențiile. Asta a fost strategia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rău. Pentru că o face pur și simplu. Îmi ia identitatea. Întrebați oamenii de pe stradă cine este prima doamnă. Nouă din zece nu știu. Jiang Ching nu le sună cunoscut. Nimeni nu a văzut poza primei doamne în ziare. M-aș păcăli singură dacă aș spune că asta nu este la dorința lui Mao. Cea mai mare dorință a unei femei este să fie iubită - nu există adevăr mai profund. Mă simt coaptă de la esența vieții. Am ajuns să-mi fie milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am cu ce să mă îmbrac, am zis. Secretara fu nedumerită. Asta înseamnă „nu”? * Stau pe scaun și simt cum îmi tremură corpul. În sfârșit, mă vrea. Toți anii de ranchiună se dizolvă în urma unui singur telefon. Sunt nebună? Mă păcălește din nou? Sau nu e decât ceva care are de-a face cu faptul că îmbătrânește? Ori poate visez cu ochii deschiși? El nu și-a întrerupt exercițiul pentru longevitate și continuă să se culce cu fete tinere. Și, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poate că ăsta e motivul pentru care m-ai invitat la masă, a explicat femeia ridicând o sprânceană într-un gest întrebător. A, am înțeles. Julia a izbucnit în râs - evident, un râs fals, ca de clopoțel, care însă nu păcălea pe nimeni. Nu, nu, nu e vorba de așa ceva. Mi-am dat seama că James încă ține foarte mult la tine, așa că viața lui ar fi mai ușoară dacă noi două am fi prietene. —Prietene? Pentru o secundă expresia impasibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care o înzestrase mama natură. Ferească Dumnezeu ca Luca să afle vreodată și de chestia asta! N-am ținut diagonosticul ăsta secret în mod deliberat, s-a apărat ea, îngrijorată de faptul că bărbatul o acuza că l-ar fi păcălit. Se poate să rămân însărcinată pe cale naturală și unele dintre femeile cu ovare polichistice chiar rămân gravide fără probleme. Sinceră să fiu, eu am crezut că fac parte din categoria asta. Așa că nu mi s-a părut că e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
părul împletit în codițe se așezase alături de el și întinse mâna să-l mângâie pe față, așa cum ar fi făcut o mamă cu un copil speriat. — Gata, a trecut, spuse. Ea clătină din cap cu hotărâre. — Nu încerca să mă păcălești. Nu a trecut... Lucrurile astea nu trec. Rămân în adâncul ființei ca un glonț care nu iese. Eu o știu, pentru că mi-a murit bărbatul acum doi ani, și noaptea mâinile mele încă îl mai caută. — Ea n-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]