1,752 matches
-
dreptatea juridică, de nepărtinirea judecătorului, ca atunci când acest atribut i se aplică Tatălui, ci de desăvârșirea, neprihănirea, sfințenia celui care, tocmai datorită ei poate să ispășească păcatele celor nedesăvârșiți, întinați, păcătoși. 1In 2,1 confirmă și el această interpretare: „...dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept (IQso¤n Christòn díkaion).” Semnificații de bază: moralmente desăvârșit, neprihănit. 3.2.2.7.4. ho hósios: „Cel Preacuvios” (SC); „Cel cuvios” (Blaj); „cel sfânt” (BVA, G-R, BS); „Sfanțul” (G-R
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acest nume, cu care Isus îl desemnează pe Duhul Sfânt în Ioan 14-16, apare o singură dată cu referire la Hristos, în 1In 2,1: kaì eán tis hamártQi, paráklQton échomen pròs tòn patéra IQso¤n Christòn díkaion, „și dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept.” (t.n.) Notă din BVA ne comunica soluțiile traducătorului, dar nu ne spune de ce trebuie tradus diferit acest nume, în funcție de cel la care este referit. În În 14,16-17a, Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
noțiunii de iertare. Toate se referă la iertarea păcatelor, însă în vreme ce numele coranice spun despre Dumnezeu că iartă păcatele în sensul că nu le dă în vileag sau nu ține seama de ele, cele biblice conotează și vindecarea celui care, păcătuind, s-a rănit, a căpătat tare, handicapuri. De aceea și verbul s"laƒ, de la care sunt derivate, nu-l poate avea ca subiect decât pe Dumnezeu. 4.3. Nume divine din Coran care nu au corespondent în Biblietc "4.3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nivelul cointeresării crește. A aplica metode moderne de învățare-evaluare nu înseamnă renunțarea la predarea sistematică a cunoștințelor. În perioada de reașezare a învățământului românesc pe baze noi trebuie să se găsească o linie de mijloc între suprasaturarea informațională prin care păcătuia vechiul sistem și deficitul informațional spre care se poate aluneca. Ambele situații sunt la fel de nocive pentru spiritul creator și inventivitate. Recepționarea unei cantități mai mari de informații decât cea folositoare creativității determină refuzul memorării sau filtrarea riguroasă. Nu trebuie, însă
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3062]
-
a unor inconfundabile moduri de manifestare. Așa cum definirea conceptului de comic s-a dovedit a fi anevoioasă, eșuând printr-o prea mare deschidere a orizontului sau, dimpotrivă, printr-o nepermisă restrângere a sferei sale de cuprindere, generând așadar formulări care păcătuiesc fie printr-o prea largă generalitate, fie printr-o limitare excesivă, tot astfel a apărut drept utopică și încercarea de a realiza o exhaustivă aranjare taxonomică a diverselor sale aspecte, recunoașterea zădărniciei unei astfel de tentative fiind afirmată de majoritatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca o fidelitate față de Dumnezeu în intervențiile sale salvifice și, contrar, păcatul este mereu o infidelitate față de Dumnezeu. Este important să observăm că păcatul pe care omul îl săvârșește nu este împotriva celuilalt om, ci împotriva lui Dumnezeu (David: „Am păcătuit împotriva Domnului” - 2 Sam 12, 13). În Noul Testament putem constata că, de multe ori, conflictul dintre Isus și farizei nu este dintre vechi și nou, ci se referă la fidelitatea superficială față de cuvântul lui Dumnezeu (Mt 23, 23-24). Un exemplu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
urban etc. În anii 1980 și 1990, pe fondul competiției teritoriale exacerbate și al punerii în discuție a "statului-providență", a venit "ora acțiunii colective și a implementării de proiecte". Este criticată centralizarea și promovată descentralizarea, dar politica orașului avea să păcătuiască la fel de mult și prin... închiderea în local, prin localism (prin proclamarea de "zone urbane sensibile", "zone de redinamizare urbană", "zone deschise urbane"). Politicile orașului nu se pot închide în local. Legile descentralizării de după 1982, care au dat mai multe responsabilități
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
capacitatea serviciilor exterioare statului de a reformula în mod strategic și teritorializat exigențele enunțate la nivel național de către stat. În absența unei "strategii teritorializate" a administrațiilor responsabile, ordinul statal de a impune orașului o cotă de 20 % de locuințe sociale păcătuiește prin lipsa de fiabilitate ca indicator al mixității urbane. Această normă stabilește o legătură automată între un anumit tip de locuință și calitatea ocupanților săi. Faptul este real mai ales pentru sectorul HLM, care adăpostea, în anul 2000, 13 % dintre
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
an old EDGAR: Pilicock stătea pe dealul Pilicock; ulu, ulu, lu, lu! BUFONUL: Noaptea asta înghețată ne va face pe toți măscărici sau nebuni. EDGAR: Păzește-te de necuratu', ascultă de părinți, ține-ți cu dreptate cuvîntul, nu jură, nu păcătui cu cea juruita altui bărbat, nu-ți găti mîndra-n haine scumpe. Lui Tom i-e frig. LEAR: Ce-ai fost de fel? EDGAR: Un slujitor, trufaș la inimă și minte; îmi încrețeam părul, purtăm mănușile la pălărie; serveam plăcerea metresei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nevoie încă, atât din partea lingviștilor, cât și din partea opiniei publice, de o studiere mai atentă. După cum a arătat și tov. Leonte Răutu și după cum au dovedit-o discuțiile ulterioare, «proiectul noii ortografii mai are lipsuri, mai conține unele soluții discutabile, păcătuind uneori prin inconsecvență» (În Pentru pace trainică, pentru democrație populară, nr.25/189, 20 iun. 1952, p. 2). Una din aceste «soluții discutabile», plină de contradicții și de fluctuații, prin faptul că nu are o justificare practică, și prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în Viața românească 27. În același număr, Mihai Gafița 28 interpretează câteva scrieri, amendându-și unele opinii anterioare pe motiv că, inițial, n-a sesizat cenușiul din scrierile respective. Dincolo de reușite - pe larg expuse - o nuvelă a lui Ștefan Andrei păcătuiește și ea de „prezența cenușie și schematică a unor acțiuni și personaje”, scrie M. Gafița 29. Și mai departe: „În colecția Ogoare noi (Editura Tineretului) a apărut de curând nuvela lui Ștefan Andrei Spre șantier. Nuvela urmărește drumul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
experiența și viața maselor populare, sunt și ele nemuritoare. Ele nu pot fi legate numai de condițiile sociale în care au apărut, deși ele nu pot fi înțelese fără să se țină seama de aceste condiții (...)». Cu toate astea, nu păcătuim de idealism când descoperim relații stabilite între fenomene, raporturi necesare. Natural, stabilitatea este și aici relativă, comandată de legea mai generală a devenirii prin contradicție. Știința și literatura sunt «cunoaștere» numai în măsura în care există o ordine în lumea relativă a fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
materialului erau următoarele: "să ne gândim că și în acest timp suntem datori să păzim toate poruncile lui Dumnezeu. De aceea să nu luăm parte la astfel de petreceri care ne duc la păcat sau ne pun în primejdie să păcătuim"602. O temă abordată în presa catolică și implicit în Lumina creștinului a fost cea istorică: a istoriei naționale și a celei bisericești 603. Articolul apărut la 1 august 1913 și intitulat " Avem Pace" se referea la încheierea războiului balcanic
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
țapi sau cai). În cinstea lui se organizau serbări zgomotoase. Pe Acropole, în Teatrul lui Dionysos, se dădeau reprezentații de teatru cu tragedii și comedii. Pasiphae este sora seducătoarei Circe și zeiță cretană despre care s-a spus că "a păcătuit pentru toți". Este și soția regelui legendar Minos, născut din relația lui Zeus cu Europa (fiica lui Agenor și a Telephassei de care s-a îndrăgostit Zeus, transformat într-un taur alb). Zeus a dus-o în Creta pe Europa
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Rămas singur cu femeia, Iisus i-a spus: "Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nu te-a osândit niciunul?". Iar ea a zis: "Niciunul, Doamne". Și Iisus i-a spus: "Nu te osândesc nici Eu. Mergi, de-acum să nu mai păcătuiești." (8: 3, 4, 5, 7, 10, 10). Maria Magdalena este modelul biblic al pocăinței prin renunțarea la viața păcătoasă și slujirea cu credință și smerenie lui Iisus. Se cunosc multe istorii și legende legate de destinul ei, unele sunt apropiate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un motiv de desfrânare. Comunitatea evreiască era intransigentă cu desfrânarea femeilor și, revoltată de încălcarea moralei, a condamnat-o la moarte prin lapidare (omorârea cu pietre). Iisus a apărat-o de furia mulțimii și a îndemnat-o să nu mai păcătuiască. În Evanghelia după Luca se spune că, printre femeile care au fost exorcizate, eliberate de stăpânirea diavolilor, a fost și Maria din Magdala. Și unele femei care fuseseră vindecate de duhurile rele și de boli; Maria, numită Magdalena, din care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vremea împăratului Teodosiu cel Tânăr, la 76 de ani. Avva Zosima a înmormântat-o în pustiu, ajutat de un leu. Într-o altă versiune, Maria zisă Egipteanca ar fi fost o călugăriță fecioară la Biserica Sfântului Mormânt. Aici ar fi păcătuit cu un monah, s-a căit, s-a rugat ca un coș cu merinde să-i ajungă toată viața și a plecat în pustiu. Aici au întâlnit-o pustnicii, era goală, acoperită de părul crescut, într-o peșteră. Sfântul Sofronie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bilanțul celor șase rele de care suferă teatrul pe atunci, atât din punct de vedere moral, cât și din punct de vedere estetic. Trei motive concură la a face arta scenică blamabilă. Pentru spectator, a merge la teatru înseamnă a păcătui; în ceea ce-i privește pe comedianți, care trec drept având moravuri depravate, o reprobare puternică îi copleșește; în ochii magistraților, teatrul face rău păcii cetății, certuri violente survenind frecvent la ieșirea de la spectacole. Trei alte vini, pentru a căror grabnică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
puțin completă acțiunea, pentru că ea atrage un al doilea; și lămurirea unei intrigi nu-i lasă deloc pe actori să se odihnească, pentru că îi însărcinează cu rezolvarea uneia noi." În Examen la Horace, chiar Corneille subliniază defectele tragediei sale, care păcătuiește în privința unității de acțiune. Uciderea lui Camille creează un al doilea pericol pentru Horace, care riscă să fie condamnat ca ucigaș al surorii sale, când tocmai scăpase din primul pericol, în lupta împotriva Curiaților. Corneille face aceeași constatare pentru Theodora
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
XVII-lea, nu poate fi vorba de adevărul personajului când aceste trei condiții, indispensabile păstrării verosimilului obișnuit, nu sunt îndeplinite. De aceea, personajul Ximenei, în Cidul, nu le apare credibil, căci comportamentul său nu este nici "potrivit", nici "statornic". El păcătuiește față de bunăcuviința internă. Chapelain, în Despre Poezia reprezentativă (De la Poésie représentative), definește buna creștere în funcție de coerența trăsăturilor de comportament ca "nu ceea ce este cinstit, ci ceea ce se potrivește persoanelor fie bune, fie rele, așa cum sunt ele introduse, în piesă". Cuviincios
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie rimată, toate celelalte fiind în proză sau în vers liber care aproape că nu se face simțit; în afara creatorului de rime Lope de Vega, toți spaniolii, care de altfel desconsideră toate regulile din teatru, au avut grijă să nu păcătuiască împotriva verosimilului în această privință, lucrând, ca și italienii în comediile lor, în proză sau în versuri fără rimă. Numai noi, ultimii barbari, mai păstrăm acest abuz, și ce-i mai rău, nu văd cum l-am putea abandona." Tot
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cuvinte, sau o jumătate de vers în gura unui alt Actor, și să facă un Aparteu rezonabil; exemplele de acest fel sunt frecvente la Latini, și dacă Modernii nu ar fi copiat de la ei decât aceste locuri, nu ar fi păcătuit atât de des în materie. Dacă se întâmplă ca timpul consumat de către unul din Actori pentru a-și face Aparteul să-i fie celuilalt incomod, trebuie ca acesta să spună și el vreun cuvânt de uimire asupra visării celui care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
moartea fără indignare. "Cum ar fi arătat, scrie el în Prefață, să fi murdărit scena cu omorul oribil al unei persoane atât de virtuoase și atât de plăcute pe care trebuia să o reprezint în persoana Ifigeniei?" Euriphile, dimpotrivă, care păcătuiește prin gelozie, poate fi sacrificată. "(...) ajungând în nenorocirea în care această amantă geloasă voia să o împingă pe a ei rivală, (ea) merită să fie cumva pedepsită, fără ca prin asta să fie complet nedemnă de compasiune." În schimb, Corneille contestă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
făceți-i pe ei înșiși actori; fiecare să se vadă și să se iubească în ceilalți, pentru ca toți să fie mai uniți prin asta." 2.3. Realismul iluzionist al dramei burgheze Când tragedia și comedia își pierd orice credibilitate, pentru că păcătuiesc, în ochii publicului, atât prin imoralitate, cât și prin neverosimil, se naște drama. "Este oare permis să trezești interesul unui popor pentru Teatru și să faci lacrimile să curgă la un eveniment care, presupunându-l adevărat și petrecut sub ochii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ulterioare. În opinia sa, colectivizarea a fost un fenomen condus din umbră de inși dubioși. Când nu cultivă utopia vocației constructive prin gustul pentru macroepic, autorul surprinde tragismul vieții în tușe puternice. Dovadă stă ampla nuvelă Drumul câinelui (1974). Deși păcătuiește prin armătura tezistă care transformă unele personaje în marionete ideologice, scrierea reprezintă pariul câștigat de a reuni sub același acoperământ tematica politică, filonul tragic și un conflict din zona baladescului. Doi frați, Mihai și Jilu, repetă povestea lui Cain și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]