3,151 matches
-
ca și Tatianus. Folosirea acestor subiecte monoteiste prezente în filozofia și în poezia greacă, în polemica cu păgânismul, era inevitabilă și necesita supunerea acestora unor elaborări atente și prezentate în funcție de mesajul creștin, ținând cont de gradul de cultură al ascultătorului păgân. Respingerea culturii păgâne, în opinia sa, era o reflexie a refuzului concepției unui stat sacralizat, care nu putea găsi un răspuns în conceptele creștine de bază. Discursul trebuia inserat într-un tablou mult mai vast: cele mai periculoase atacuri împotriva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Folosirea acestor subiecte monoteiste prezente în filozofia și în poezia greacă, în polemica cu păgânismul, era inevitabilă și necesita supunerea acestora unor elaborări atente și prezentate în funcție de mesajul creștin, ținând cont de gradul de cultură al ascultătorului păgân. Respingerea culturii păgâne, în opinia sa, era o reflexie a refuzului concepției unui stat sacralizat, care nu putea găsi un răspuns în conceptele creștine de bază. Discursul trebuia inserat într-un tablou mult mai vast: cele mai periculoase atacuri împotriva autorității romane au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că afirmația unora potrivit căreia inițial, pe când era încă legat de Biserica oficială, Tertulian ar fi aprobat serviciul militar, pentru a-l condamna după ce a trecut la montanism, nu este sustenabilă istoric. În Apologeticum, scriitorul cartaginez vrea să le clarifice păgânilor cine sunt adevărații creștini și în ce anume constă contribuția lor față de stat. Polemica nu este adresată Imperiului ca atare ci fundamentului religios idolatric. În Apologeticum, 42, 2-3, creștinii sunt prezentați ca niște elemente ce participă deplin la viața socială
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doar fidelitatea față de Cristos, nu căuta martiriul intenționat. Soldaților creștini care subestimau chestiunea etică în timpul serviciului militar disculpându-se că slujirea față de stat îi obliga să împlinească anumite fapte, Tertulian le atrăgea atenția asupra unicității și radicalismului Evangheliei: contrar lumii păgâne în care politica imperială oferea concesii și imunități militarilor, soldații convertiți la creștinism nu trebuiau să se considere imuni de martiriu ori îndreptățiți de nedreptățile le-ar fi săvârșit. În fața lui Dumnezeu soldatul și civilul creștin au aceleași îndatoriri: inevitabilitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în virtutea legii noi, iar simultan ca alternativă la război și la folosirea armelor propune activitatea blândă, indicând ca model pe cea a agricultorului. Conștientizarea profundei diversității dintre Dumnezeu și cezar, dintre religie și stat, a determinat autorul să considere societatea păgână ca fiind demonică. Refuzul structurii militare nu apare numai din adversitatea sa față de cultura idolatrică ci și din convingerea ticăloșiei războiului, a mijloacelor și a efectelor sale ucigașe, străine spiritului pur al Evangheliei iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. 2
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o crimă legalizată: uciderea individuală este echivalată celei colective; serviciul militar este caracterizat negativ, deoarece taberele militare sunt dominate de o mentalitate specifică unei violențe sângeroase; neînțelegând ideea fraternității specifice creștinilor, lumea transpiră mutuo sanguine. Pentru episcopul cartaginez, contradicția eticii păgâne se manifestă prin absurditatea de a voi să distingă o morală publică de cea privată. Această incoerență, descrisă deja de Seneca (4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful păgân se putea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
contradicția eticii păgâne se manifestă prin absurditatea de a voi să distingă o morală publică de cea privată. Această incoerență, descrisă deja de Seneca (4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful păgân se putea vorbi despre o anumită resemnare, pe lângă viziunea stoică a omului, în teologul creștin, alături de observația detașată a evenimentelor, simbol al derivării stoice, este prezentă conștientizarea rupturii cu experiența păgână prin implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful păgân se putea vorbi despre o anumită resemnare, pe lângă viziunea stoică a omului, în teologul creștin, alături de observația detașată a evenimentelor, simbol al derivării stoice, este prezentă conștientizarea rupturii cu experiența păgână prin implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în optica comunitară creștină. În Ad Donatum, 7, autorul ne vorbește despre disprețul vieții exemplificat de spectacolul gladiatorului. Mulțimea care asistă își asumă o conotație de paliditate care scoate în evidență anonimatul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doar ca pe un mijloc util în vederea expansiunii noii religii, dar și ca instrument de apărare al acesteia. În acest fel, așteptarea unei escatologii iminente ceda locul conștientizării realității istorice. Atitudinea a fost conciliantă numai în această optică contrară Imperiului păgân și favorabilă Imperiului creștin în formare. Autorul își prezintă opinia asupra problematicii militare în fragmentele operei sale, scrise anterior acestei perioade, unde ne descrie situația anumitor ambiente ale Bisericii preconstantiniene. Astfel, în cele 7 cărți ale Divinarum Institutionum, adresate lumii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
favorabilă Imperiului creștin în formare. Autorul își prezintă opinia asupra problematicii militare în fragmentele operei sale, scrise anterior acestei perioade, unde ne descrie situația anumitor ambiente ale Bisericii preconstantiniene. Astfel, în cele 7 cărți ale Divinarum Institutionum, adresate lumii intelectuale păgâne, prezintă o aplicație filozofică oarecum originală. De formație culturală africană, autorul și-a maturat gândirea în contact cu alte realități culturale mediteraneene. Inițial a fost tentat să încerce o sinteză între revelația creștină și valorile moștenite din tradiția clasică, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
destul de clar în vedere faptul că această tipologie religioasă deriva din tradițiile păstrate de cei care dețineau puterea, pentru a-și menține nepieritoare propria faimă de-acum înrădăcinată și acceptată pasiv de credința populară. Evidențiind falsitatea și neomenia concepției religioase păgâne, autorul critică poezia și filozofia care contribuiau la răspândirea erorii unei glorificări obținute cu prețul sângelui altor ființe umane. După ce a discutat despre natura adevăratei virtuți, în polemică cu poetul păgân Lucillius, Lactanțiu comentează un hexametru criticând conceptul de patrie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o idee de-a lui Cicero care ne spune că în contextul unei atitudini nonviolente a creștinului, nu există loc pentru o legitimă apărare; căutând să-și salvgardeze propria viață ar trebui neapărat să o subestimeze pe a celuilalt. Mentalitatea păgână, deși iluminată de intuiții stoice despre concepția umanității, e foarte departe de valorile creștine ale dreptății și blândeții care îi conduce pe oameni firesc la Dumnezeul de la care și-au luat originea. În Divinarum Institutionum, VI, 18, 29, dă impresia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Textul ne spune că interdicția serviciului militar este dată nu atât de motivațiile idolatrice, cât mai curând de refuzul explicit al violenței; preocuparea sa antiidolatrică era depășită treptat de momentul istoric ce impunea confruntarea etică directă dintre creștinism și mentalitatea păgână, în timp ce procesul de creștinare a imperiului se afla în plină desfășurare. Etica creștină o depășea pe cea prevăzută de legile umane, iar cel drept (creștinul), potrivit autorului nu poate desfășura serviciul militar din moment ce singura sa oștire este dreptatea. Această afirmație
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îl aveau cu ceilalți membrii ai Bisericii, prin stimă și respect reciproc. Stima și respectul soldaților față de Isus au fost determinate de relația și apropierea lor de acesta, pe durata vieții sale pământești. Cel dintâi dintre militarii proveniți din neamurile păgâne a fost un centurion, care și-a mărturisit credința în dumnezeirea lui Isus și a cerut cu multă umilință un miracol în fața mulțimii (cf. Lc 7), arătând prin aceasta că Imperiul și puterea armelor sunt limitate. Ulterior, un alt centurion
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
depășind barierele naționalismului ebraic și propriul scrupul religios, nu a ezitat să-i boteze pe unii dintre păgâni, ca în cazul centurionului roman Cornelius, la Cezareea, împreună cu toate rudele și prietenii săi intimi. Acest episod deschidea calea Evangheliei și lumii păgâne, Evanghelie predicată anterior doar iudeilor din diasporă datorită tulburărilor ivite între aceștia și iudeo-creștini pentru moartea lui Ștefan, primul martir, când au trecut până în Fenicia și în Cipru, și în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor (Fap 11, 18
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
deducția asupra a cine a format-o, mai mult sau mai puțin. Luând în considerație expulzarea evreilor din Roma (49 p.Chr.), din porunca împăratului Claudiu (41-54 p.Chr.), M. Simon consideră că destinatarii acesteia erau în majoritate de origine păgână, motivând că expulzarea a contribuit la mărirea neîncrederii evreilor față de predicațiunea creștină, iar cel mai mare număr dintre aceștia au respins noua credință; spre jumătatea secolului II convertirea evreilor la creștinism se apropiase de sfârșit. Credincioșii din Roma erau pătrunși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru locuitorii spre care cuvântul lui Cristos a ajuns cu siguranță tocmai prin intermediul lor. Soldatul care a primit botezul se simțea misionar, asemenea fiecărui creștin din primele secole. Din acest motiv era orientat spre actualizarea acestui mandat atât în mijlocul popoarelor păgâne, unde se stabilea unitatea sa militară, cât și în mijlocul propriilor camarazi. Sporirea continuă a creștinilor în diferitele legiuni nu se datorează doar înrolării tinerilor creștini, ci și convertirii soldaților păgâni chiar în cadrul acestora. Persecuțiile care vizau direct militarii creștini și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
motiv era orientat spre actualizarea acestui mandat atât în mijlocul popoarelor păgâne, unde se stabilea unitatea sa militară, cât și în mijlocul propriilor camarazi. Sporirea continuă a creștinilor în diferitele legiuni nu se datorează doar înrolării tinerilor creștini, ci și convertirii soldaților păgâni chiar în cadrul acestora. Persecuțiile care vizau direct militarii creștini și prescriau îndepărtarea lor din rândurile armatei, urmăreau și eliminarea, sau cel puțin frânarea, răspândirii creștinismului în mijlocul soldaților și civililor. Nu dispunem de alte documente suplimentare pentru a demonstra cele spuse
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Jupiter care din brațe, plete și de pe barbă revarsă râuri de apă, în timp ce un soldat se roagă cu brațele ridicate. Persecuțiile împotriva soldaților creștinii și a Bisericii din secolele II-III, au fost cauzate de puternica influență a antimilitarismului gnosticilor. Filozofii păgâni și poliția imperială nu au reușit să distingă finețea teologică și diferența conceptuală dintre creștinism și celelalte erezii apărute din diferite motive, fie împotriva Bisericii, fie împotriva statului, determinând o reacție la întâmplare. Un exemplu în acest sens ne este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care a urmat, aparent din motive misterioase, însoțită de disprețul împăratului față de aceștia, dispreț materializat prin îngăduința unor revolte populare anticreștine, ori prin lăsarea la libertatea prefecților de a trece la execuții împotriva creștinilor sau chiar la susținerea unor filozofi păgâni în detrimentul celor creștini, sunt doar câteva exemple din atmosfera tensionată și confuză a epocii. Câțiva ani mai târziu, sub domnia lui Septimius Severus (193-211) încep să apară și primele procese împotriva soldaților creștini deveniți obiectorii de conștiință: aceștia refuzau să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
regăsit pe sine însuși; trăind în lume ar fi trebuit să ignore lumea, pentru a nu cădea victimă și pradă lingușirilor sale. Pentru montaniști, lumea însemna păgânismul: lumea și păgânismul formau un binom indivizibil, iar armata imperială cu riturile sale păgâne și cu scopurile sale de violență, era sinteza uneia și a celeilalte. Interzicerea serviciului militar se adăuga legilor morale enunțate de Montanus care, ca vizionar și bărbat fără virilitate, nu putea să conceapă și să aprecieze armata, un sistem definit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care va mânui sabia și nu va săvârși apoi acele acțiuni, care ofensează bunătatea și dreptatea? Înșelăciunea, cruzimea și nedreptatea sunt nenorocirile tuturor războaielor. Ultima motivație potrivit căreia viața militară este ocazie de păcat și o participare continuă la ceremoniile păgâne, până la frizarea apostaziei, a fost dezvoltată, după cum vom vedea, de Tertulian în De corona și în De idolatria. 4.3. Antimilitarismul maniheilor Maniheii erau animiști, adică afirmau că toate lucrurile create de Dumnezeu au un suflet viu, care nu poate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
masă ale soldaților din aceeași legiune. Insistența episcopilor de a sfătui prudența și silința soldaților creștini de a se adapta situației și timpurilor, nu au reușit nicidecum să elimine anumite încălcări ale disciplinei militare, observate cu destulă ușurință de camarazii păgâni. Întrucât disciplina militară era unită aspectului religios, profesarea unei religii neadmise de autoritățile imperiale nu putea trece total neobservată, fapt ce determina apariția denunțurilor și a proceselor sumare imediate rezolvate adesea prin condamnarea la moarte ori ad metalla. Execuțiile capitale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
putea să-și împace oarecum îndatoririle sale militare cu credința religioasă, ba chiar și să aspire la cele mai înalte ranguri ale armatei, asemenea celorlalți colegi de arme. În aceiași ordine de idei am putea considera și participarea la sacrificiile păgâne. În anumite momente acesta nu era reglementată de vreo o obligație strictă sau de vreo vigilență riguroasă, așa încât participarea soldaților nefiind verificată, exista posibilitatea absenței. Soldații creștini care participau puteau să se însemne cu semnul sfintei Cruci, fie pentru a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cât a impregnat și marea majoritate a surselor noastre. În realitate, ne-au parvenit prea puține documente oficiale: cu mare greutate textele unor edicte și rescripte, precum și unele procese-verbale ale interogatoriilor au fost deja marcate uneori de împodobirea hagiografică. Istoricii păgâni fac aluzii rare referitor la problema persecuțiilor, iar cei contemporani, în cele mai multe cazuri, dispun doar de sursele creștine care au prezentat evenimentele, în opinia unora, nu tocmai obiectiv. Dincolo de toate aceste considerații, nu trebuie uitat că scopul literaturii contemporane perioadei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]