35,668 matches
-
legat c-ai luat viață la orbie și de sânge te-ai pătat *** îți doresc pâine și sare e blestem, să fii tu sigur și s-ajungi în ocna-n care sarea să ți-o scoți tu singur *** zoaie-n păr și bale-n gură bube dulci și mâncărime c-ai sedus mândră făptură și te-ai lăudat copile *** mâna să ți se chircească și să te tai cu paharul fața să-ți schimonosească c-ai băut zestrea și darul *** s-
13 BLESTEME GRELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377221_a_378550]
-
țară și multe alte cauze, distrug destine, fac tinerii să piardă cei mai frumoși ani din căsnicie, din viață, stând departe unii de alții...” Îi era dor de Adrian. Tânjea să adoarmă în brațele lui, să-i simtă respirația în păr, să fie sărutată de el și să facă dragoste împreună. O năpădiră lacrimile. Dorința o sugruma, cutremurând-o de dor, de durere. Se simțea singură și neîmplinită, atât în căsnicie cât și în vâltoarea vieții. Brusc, smulse halatul cu amărăciune
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
simțea singură și neîmplinită, atât în căsnicie cât și în vâltoarea vieții. Brusc, smulse halatul cu amărăciune și îl îmbrăcă grăbită și nervoasă, nesuportând să se mai vadă în oglindă. Ieși repede din baie și, tot în grabă, își uscă părul. Se calmă abia după ce urcă în pat. Se întinse cât era de mare pe cearșaful curat, cu brațele desfăcute lateral, privind tavanul. Adormi foarte repede, descoperită. Era extenuată... * Ora 03.50. La etajul 3, rezerva 4 a secției de reanimare
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
special riscurile de expunere. Sper să am succes! Acestea fiind spuse, Dragoș, cu inima strânsă, abătut, se îndreptă spre targa mobilă pe care fusese așezată Maria după C.T. . Dormea. Îi luă cu două degete, încet și atent, o șuviță din părul negru, lung până la umeri, ce-i stătea rebelă pe obraz și i-o duse după ureche. Părea atât de liniștită! O strigă ușor: - Maria! Iubito!... Maria!... Aceasta nu schița niciun gest, nu dădea niciun semn că l-ar auzi... Îi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
să se apropie de ea decât după plecarea Marlenei în Franța. Era un om timid, serios și nu i-ar fi plăcut să audă clevetiri prin spital la adresa lor. Maria în vârstă de 45 de ani, o femeie frumoasă, cu părul negru, până la umeri, ce-i încadra fața albă, rotundă, cu ochii mari, migdalați și sprâncene frumos arcuite, cu buze pline, roșii, nefiind nevoie niciodată să folosească rujul, având o culoare naturală rar-întâlnită. Era cu aproximativ 20 de centimetri mai scundă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
de catifea, îmblănită, sub care mai are o bluză albastră de mohair. În jurul gâtului i se vede discret un fular alb. Poartă o pereche de adidași, tip baschet. O căciulă bej de melană îi acoperă capul și câteva fire de păr ale bretonului drept tronnează dezordonate pe frunte, fiindcă și-o pusese în grabă, înainte de-a pleca de acasă. Fața ei lungă este marcată de doi ochi mari și verzi, umbriți de niște gene negre și rimelate, iar dintre sprâncenele
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
și o eliberă. - Heeii, strigă prințul, ce faci? E vânatul meu! - E pădurea mea, îl înfruntă fata. Abia atunci Prințul Galben băgă de seamă că, în jurul său, copacii erau albaștri, florile erau albastre, iarba era albastră, întocmai cum erau ochii, părul și straiele fetei care îi răsărise în cale. Înțelese că ajunsese pe tărâm vrăjmaș, dar nu se înspăimântă. Doar nu era în fața unei armate întregi. Descălecă de pe calul său galben și se apropie de fata neasemuit de frumoasă. - Cine ești
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
fata neasemuit de frumoasă. - Cine ești tu? - Cine ești tu? Ce cauți pe pământurile Împărăției Albastre? - Eu sunt Prințul Galben, bineînțeles, răspunse cu mândrie feciorul de împărat. Cicoare, căci ea era fata care îi ieșise în cale, privi cu uimire părul blond al prințului și straiele acestuia, gândind că nu mai văzuse în viața ei o astfel de culoare și că înfățișarea flăcăului nu era neplăcută, în ciuda culorii. - Nu ai voie să omori animalele! - Nu e prima dată când vânez, râse
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
privirile spre chip numai după ce picioarele și trupul trec examenul evaluării. Gâtul delicat, suficient de lung, leagă de corpu-i fără cusur un cap pe dreaptă măsură. Fața e ovală. Nasul ușor în vânt. Ochii mari sunt depărtați nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puțin mai jos de urechi, ascunde frunte și sprâncene sub bretonul luxuriant. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! mă-ntreb răscolit. Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Clipește repede, dar nu din stânjeneala c-
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
examenul evaluării. Mă dor și ochi, și suflet de frumusețea ei... Gâtul delicat, suficient de lung, leagă de corpu-i fără cusur un cap pe dreaptă măsură. Fața e ovală. Nasul ușor în vânt. Ochii mari sunt depărtați nefiresc de frumos. Părul închis, retezat puțin mai jos de urechi, ascunde frunte și sprâncene sub bretonul bogat. Îmi pun, răscolit și lipsit de inventivitate, aceeași întrebare. Să fi depășit de puțină vreme adolescența?! Totuși, privirile au profunzimi de femeie pe sub genele dese! Mă
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
el acolo în satul lui să stea cu nevasta și copiii ? Cineva îl apucă de mâneca vestonului și-l trezi din visurile lui : ,,dom’sergent !, dom’ sergent !” Se uită în dreapta lui și văzu un om aproape nebun cu fața desfigurată, părul vâlvoi și ochii scoși din orbite, hainele erau făcute praf pe el și plângea și se văicărea. ,,Ce-ai, omule, -îl întrebă el restit, crezând că e vreun nebun scăpat de la spitalul nouă- ce ai ?” ,,Monsenioreee !- striga ăla cu ochii
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Flori de măr Grădina ta, Iubire, nu o știu Tu-mi spui de ea ca de un adevăr E prea devreme sau e prea târziu Și flori de măr îmi ningi de-acolo-n păr. Cu ochi-nchiși văd cum alei strecoară, În timp ilogic, pasul tău fugar Și nu e dimineață și nici seară Și nu există nici un fus orar. Prin porți de cer, haotică mișcare, Lumini și umbre peste tine vin Tu îți
FLORI DE MĂR de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377249_a_378578]
-
trandafir ți-au dat și te-au înmiresmat cu flori de tei. Ca de gazelă trup ți-au modelat să fie suplu și în șold ți-au pus mici unduiri din valul nesupus, la țărm când se întoarce înspumat. Pentru-abanosu-ți păr, fără de știre, un caier au furat din miez de noapte, fir lung au tors și împletind în șoapte din stele-au strâns puțină strălucire. În iris ți-au pus verde-n tonuri blânde, dar și mister dintr-un străfund de
FEMEIA MUZĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377257_a_378586]
-
peste timp, zările verzui, speriate, alergau peste orbite dând din cap și din copite. voiam ca să îți desprinzi trupul de pe cer, femeie, te vedeam printre oglinzi când convexe, când concave, niște deformații grave ce nu doream să le vezi. din părul tău curgeau stele iar din glezne lapte dulce, ochii îți erau luceferi, corpul ți se destrăma, o frumoasă fără fire ce-mi zdrobise inima. cerul s-a-nclinat de-o parte și te-a aruncat departe, noaptea te-a făcut
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
nu se pierd sub soare, Cât timp privesc în depărtări. Deodată simt ! Se risipește Spre nicăieri norul de gânduri Și mă întorc la vers hoțește, Să te pictez iar printre rânduri. Întâi voi zugrăvi alene, Mărgeanul strâns la tine-n păr. Sub el, cărbune ca sprâncene Și buzele cu roș de măr. Pe pielea albă-spumă toată, Puncta-voi rozul de la sfârcuri Și-o umbră unde nu o dată, M-ai dus la tine în adâncuri. Înspre fundal, pictez iubire În tonuri verde
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
aleasă încă din anul trei, la recomandarea conferențiarului. Deocamdată aștepta să se mai liniștească apele, să fie uitat cazul, care a condus și la scoaterea cadrului didactic din învățământ și destrămarea familiei acestuia. Săndica era o tânără zveltă, blondă, cu părul ondulat natural și ochii negri ca tăciunele, ce contrastau cu tenul său deschis, cu un bust proeminent bine reliefat, picioare lungi și un dorsal ce trezea pofte nemărturisite bărbaților care o întâlneau, făcând pe toți bărbații, indiferent de vârstă, să
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
o întâlnească pe Săndica. Făcând comparație între cele două femei, balanța înclina desigur în partea Ramonei, o femeie la fel de înaltă și zveltă, ca și Săndica, însă aceasta avea trăsături fine, angelice - de o frumusețe exotică. Ramona era o brunetă cu părul lung și negru ca pana corbului, ce-i cădea pe umerii săi drepți, ca valurile mării înspumate peste diguri, cu ochii săi albaștri ca seninul cerului de vară, mijlocelul subțire ce-i trăda fragilitatea fizică. Săndica avea o frumusețe provocatoare
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea ca pe-o șatră de câini. sub tălpile-ți reci, mușuroi de furnici cărau inocența-ți pe sub frunze, c-un bici, și tremur de vânt se-așeza, lin, în păr, să-ți simtă lumina cuprinzându-l cu dor. de tine uitai, doar, la mine gândeai, spuneai că eternul, e doar umbra din Rai, făcuseși un pled de prin ierburi târzii și-n sufletul lor adunai stele mii. aduceri aminte de
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]
-
sufletul lor adunai stele mii. aduceri aminte de prin gânduri de flori cărau, lin, cocorii adăpând doru-n nori, dar, tu nu vedeai, și, turnai iar cafea din umbra de zaț doar pământul sorbea. și, tot mă-nveleai, luând pământul de păr la fel ca atunci când, plecat-ai în zbor, demult, nu mai sorb amintiri de cafea mi-ar fi mult prea greu fără tine, ceva, doar vântul mi-aduce aroma în zbor de tine, de ochi-ți, de nopți care dor
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]
-
ori de câte ori urcam cu mami, o doamnă ieșea, ne zâmbea așa frumos și ne spunea : -Ce mai faceți, doamnă? Ce vă face păpușa, că e simpatică foc!? Îți vine s-o mănânci, nu alta! Cum mai zâmbea și mă mângâia pe păr! Clar, aici sun! S-a întins spre sonerie, dar...nu ajungea, deși întindea mânuța tot mai sus. -Uff! Nu ajung. Mai bine...bat în ușă! Ciocăni de câteva ori... Nimic! -Trebuie să bat mai tare, că nu aude. Dădu cu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Pleacă imediat, că am să chem poliția! Prin ușa întredeschisă, cât îi permitea lanțul de siguranță, fața stacojie și buhăită, cu ochii ieșiți din orbite, o amenința pe fetiță cu biguduurile care se agitau și se zburleau pe claia de păr îmbârligat în ele. Unde mai văzuse Floricica așa claie de păr înfiorătoare? A, da! La desenele animate de la televizor. Numai acolo se zburleau și se răsteau așa, astfel de căpățâni înfuriate. Ca să-și bată joc de ea, frații îi deschideau
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
îi permitea lanțul de siguranță, fața stacojie și buhăită, cu ochii ieșiți din orbite, o amenința pe fetiță cu biguduurile care se agitau și se zburleau pe claia de păr îmbârligat în ele. Unde mai văzuse Floricica așa claie de păr înfiorătoare? A, da! La desenele animate de la televizor. Numai acolo se zburleau și se răsteau așa, astfel de căpățâni înfuriate. Ca să-și bată joc de ea, frații îi deschideau televizorul și-o îmbiau : -Hai, Floricica, să vezi desene animate! -Hai
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > LUMINĂ CE-MI EȘTI Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului LUMINĂ CE-MI EȘTI Sărută-mă umbră și strânge-m-aproape Și mângâie- mi părul cu degete fine, Sărutul din raza de stele pe pleoape, Mă-ndeamnă spre noaptea de vis far’ de tine. Tu-mi dai întuneric, ea-mi este lumina Și ruptă-ntre două iubiri absolute, Conjur inocentă din calea divină Să-mi
LUMINĂ CE-MI EȘTI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382138_a_383467]
-
luat în mână, una câte una, toate imaginile copilăriei mele. În fiecare din ele, eram eu și mama. -Te-a așteptat toată ziua să vii!, mi-a spus cu vocea răgușită,mătușa Veta. A ieșit în prag și și-a pieptănat părul lung, ca atunci când vei sosi, să o găsești frumoasă. Nu voia să-i vezi chipul,ros de cariile bolii. S-a îmbrăcat singură ca într-o zi de sărbătoare. Frumos și elegant! ... Sunt aici! Dar cum poți auzi un suflet
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
principal, nea Sami. Vom afla că are o soție - Mira, pe care o iubește încă din vremea în care erau studenți și s-au căsătorit. Rodul dragostei celor doi studenți a fost Lorena, o fetiță frumoasă, cu ochi albaștri și păr cârlionțat, care a crescut și a copilărit, „când la poalele Parângului, când pe meleaguri vâlcene în zona Horezului, după cum părinții ei, amândoi ingineri, migrau cu serviciul”. Acestea și multe altele, care ne furnizează informații prețioase cu privire la etapele din pregătirea profesională
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]