KorAP: Find »[drukola/base=pahar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...749 >

18,714 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse prin dulapuri, ca niște secrete urâte, sau pângărite de eticheta unui agent de licitație. Am lovit ușor paharul din sticlă de Waterford, iar în clinchetul său am auzit ecoul unui glas care-mi spunea: Am impresia că, de fapt, nu doriți să vă recăpătați soția. Și i-am răspuns glasului din inima mea: o asemenea legătură este mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am putut să o mint, zise Georgie. Își îndreptă piciorul și-și frecă glezna. Apoi coborî de pe masă prelingându-se în jos și se îndreptă șchiopătând spre dulap de unde scoase o sticlă de gin. Se pare că nu mai avea pahare curate. Arăta absolut sfârșită. — Ești complet nebună, am spus, și pe deasupra ești o trădătoare fără pereche. Ai lăsat-o pe femeia aia să facă ce vrea din tine. — Eram sătulă de atâta minciună și atât de furioasă pe tine din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ușa din dos, de parcă te-ar fi prins cineva sărutându-te cu servitoarea, m-au umplut de scârbă. Totul mi s-a părut detestabil, Martin. Spuse toate acestea cu glas răgușit și încărcat de emoție. Luă de pe polița căminului două pahare folosite. — N-a fost Antonia, am spus. A fost Honor Klein. — Aha, acum înțeleg, spuse Georgie rar. Vărsă puțin gin și-l șterse cu un șervețel. Vasăzică așa a aflat. Chiar mă întrebam. Lăsasem pe masa din hol două cărți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Honor Klein am avut sentimentul că e un mesager al zeilor. Și pentru nimic în lume n-aș fi putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat, mi-a întins paharul. Mânia mea se topise, copleșită de disperare. — Doamne, iubita mea, nici nu-ți dai seama ce-ai făcut, am spus. Dar nu contează. Oricum, eu am greșit ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
pentru nimic în lume n-aș fi putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat, mi-a întins paharul. Mânia mea se topise, copleșită de disperare. — Doamne, iubita mea, nici nu-ți dai seama ce-ai făcut, am spus. Dar nu contează. Oricum, eu am greșit ca un dobitoc. Nu trebuia să te pun într-o asemenea situație. — Vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
un dobitoc. Nu trebuia să te pun într-o asemenea situație. — Vrei să spui că nu mă iubești și că nu m-ai iubit niciodată, zise Georgie și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. — Of, Doamne! am exclamat. Am lăsat paharul și m-am apropiat de ea. Georgie stătea țeapănă, cu mâinile pe masă iar eu am cuprins-o în brațe. Lacrimile îi picurau pe tricoul albastru. — Știi foarte bine că te iubesc, prostuțo! am spus. Te rog să judeci rațional

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
mă ajuți, Georgie. Am zgâlțâit-o până mi-a pus o mână pe braț ca să mă opresc. A luat un șervețel ca să-și șteargă ochii și a mai turnat puțin gin. A luat o înghițitură și apoi mi-a întins paharul. Ritualul bine-cunoscut ne-a ajutat să ne revenim. Am strâns lângă mine trupul ei cald și fără vlagă. Și-a lăsat capul pe umărul meu. Măcar trupurile noastre erau prieteni vechi. — Ce este atât de îngrozitor în felul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Palmer, făcându-le să scânteieze din când în când în mod misterios, dar semnificativ. Antonia stătea în picioare pe covorul negru gros din fața căminului. Lângă ea, pe o măsuță acoperită cu mozaic, era pregătită o tavă cu băuturi și trei pahare. Avertizată printr-un telefon, Antonia era gata. Antonia, care acordase o atenție mai mare decât de obicei înfățișării sale, era îmbrăcată într-o rochie verde închis, dintr-un tricot subțire italienesc, pe care i-o cumpărasem eu din Roma. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
încep să se frământe pe loc, neștiind dacă să-i întindă mâna sau nu. Amândouă femeile respirau anevoie. Nu doriți ceva de băut? întrebă Antonia. Emoția îi îngroșa glasul. Vă rog să luați loc, și începu să toarne lichior în pahare. — Nu, nu, mulțumesc, spuse Georgie. — Nu fi caraghioasă, am spus. Nici unul dintre noi nu se așeză. Antonia se opri și ridică spre Georgie o privire plină de tristețe în care se citea clar o rugăminte. Apoi rosti cu glas tensionat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Antoniei ca fiind total nepotrivite. Atunci am spus: — Pune-mi mie ceva de băut, Antonia. Mai puternică decât spaima mea de o posibilă „scenă” era durerea surdă și sfâșietoare de a le vedea pe cele două împreună. Îmi întinse un pahar, turnă și în celelalte două, așeză unul la capătul dinspre Georgie al măsuței situate între ele. Eu m-am oprit la mijloc, cu fața spre cămin. — Pot să-ți spun Georgie? întrebă Antonia. Am sentimentul că te cunosc deja. — Firește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
clipă. Era perfect conștientă de mâna Antoniei pe brațul meu. — Cum așa, Georgie, dar totul trebuie discutat! spuse Antonia. — Cred că ar fi bine să plecăm, am spus. Ați dat ochii una cu cealaltă, exact ceea ce vă doreați. Am pus paharul jos și m-am eliberat din strânsoarea blândă a Antoniei. — Vai, nu plecați! se rugă Antonia. Nici măcar n-am apucat să mă uit bine la Georgie. Te rog să mă ierți, copila mea. N-ai nici un motiv să te simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-i așa, Martin? N-am decât cele mai bune intenții, te rog să mă crezi! Te rog, stai jos și mai ia o înghițitură de vișinată. Nici unul dintre noi nu s-a așezat, iar Georgie nu s-a atins de paharul de băutură. S-a întors spre mine, așteptând să dau încă un semnal de plecare. Dacă în clipa aceea m-am temut că s-ar putea să-i fie milă de Antonia, privirea ei ar fi trebuit să-mi liniștească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
care de obicei era atârnată în hol. În mod evident Honor Klein își continua operațiunea de dezmembrare a casei. N-am găsit whisky, dar am găsit o sticlă de coniac excelent. M-am întors la masă cu sticla și două pahare. — Beți cu mine? Făcând parcă un efort, îmi răspunse cu o privire. Chipul ei, în care identificam acum pentru o clipă o oarecare asemănare cu Palmer, purta o expresie somnolentă pe care n-o puteam descifra. Poate să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
adus vinul. Apoi am auzit glasul Antoniei: — Vino până aici la noi. — V-ați culcat? am întrebat. Îmi cer scuze că am ajuns atât de târziu. — Nu e târziu, spuse Palmer. Vino sus. Și adu și o sticlă și trei pahare. Trebuie neapărat să te vedem. Am găsit trei pahare, am luat o sticlă de Château Lauriol și am început să urc scările. Până acum nu mai fusesem în partea de sus a locuinței lui Palmer. Aici suntem, spuse Antonia. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
aici la noi. — V-ați culcat? am întrebat. Îmi cer scuze că am ajuns atât de târziu. — Nu e târziu, spuse Palmer. Vino sus. Și adu și o sticlă și trei pahare. Trebuie neapărat să te vedem. Am găsit trei pahare, am luat o sticlă de Château Lauriol și am început să urc scările. Până acum nu mai fusesem în partea de sus a locuinței lui Palmer. Aici suntem, spuse Antonia. Un val de lumină caldă îmi indica poziția ușii. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
te rog să aduci unul, Martin? — Totdeauna am unul la mine, am spus. Am desfăcut tirbușonul și am deschis sticla. — Mă tem că în felul ăsta încălcăm toate regulile tale, spuse Palmer. Poți să-l bei rece? Atunci toarnă în pahare și pune sticla lângă foc. Am pus paharele pe o măsuță din marmură roz de lângă ușă și le-am umplut. Am pus cu grijă sticla lângă radiatorul montat în perete aproape de podea. Desenul de pe tapetul galben deschis îmi juca înaintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
unul la mine, am spus. Am desfăcut tirbușonul și am deschis sticla. — Mă tem că în felul ăsta încălcăm toate regulile tale, spuse Palmer. Poți să-l bei rece? Atunci toarnă în pahare și pune sticla lângă foc. Am pus paharele pe o măsuță din marmură roz de lângă ușă și le-am umplut. Am pus cu grijă sticla lângă radiatorul montat în perete aproape de podea. Desenul de pe tapetul galben deschis îmi juca înaintea ochilor. M-am întors să iau paharele. Antonia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
pus paharele pe o măsuță din marmură roz de lângă ușă și le-am umplut. Am pus cu grijă sticla lângă radiatorul montat în perete aproape de podea. Desenul de pe tapetul galben deschis îmi juca înaintea ochilor. M-am întors să iau paharele. Antonia s-a urcat în pat și l-a traversat în genunchi până pe partea cealaltă, sprijinindu-se de umărul lui Palmer. S-a ghemuit acolo cu picioarele sub ea, înfășurată în halatul vișiniu. Părul, pe care gulerul ridicat îl ținuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
zvelt și foarte alb, acoperit cu fire lungi de păr, pus peste celălalt. Era în picioarele goale. — Ares și Afrodita, am rostit. — Dar tu nu ești Hefaistos, nu-i așa, Martin? zise Palmer. M-am apropiat și le-am dat paharele, mai întâi lui, apoi Antoniei. — N-am cum să mă înalț mai sus de atât, am răspuns. — Ești chiar foarte sus și pentru asta te iubim, zise Palmer. Ai ajuns pe culme. Asta înseamnă că urmează coborârea pe partea cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Ai ajuns pe culme. Asta înseamnă că urmează coborârea pe partea cealaltă, am spus. — Poate ai ajuns pe un platou înalt, spuse Antonia. Platourile sunt zone locuite. — Numai de către cei ce pot rezista la mare înălțime, am zis. Am ridicat paharul spre ei și am băut vinul. Era rece și amărui. Trupul gol al lui Palmer, acoperit doar cu halatul de mătase, mă tulbura. — Antonia mi-a povestit discuția voastră de astăzi, rosti Palmer. Mi-a părut grozav de rău că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
care mirosul sulfuros al ceții se contopea cu cel de lemne putrezite și de piatră rece și umedă. M-am așezat pe un scaun de bucătărie rupt. Mă durea piciorul cu care lovisem lada. Am constatat că băgasem în buzunar paharul din care băusem și m-am gândit că n-ar fi rău să mai beau puțin vin. Fără să mă ridic de pe scaun, am întins mâna, am apucat o sticlă și am scos-o din ladă. Mi-a trebuit ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am scos-o din ladă. Mi-a trebuit ceva timp să bag tirbușonul și să deschid sticla. Mi-am turnat niște vin vărsând o parte pe pantaloni și pe jos. L-am băut repede și mi-am mai pus un pahar. Era frig în pivniță și mirosul, pe care-l identificasem ca fiind al ceții, părea că se intensifică. M-a trecut un fior și mi-am ridicat gulerul hainei. M-am trezit întrebându-mă cum o fi arătat o cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
dus și am închis ușile care rămăseseră întredeschise. Mi-am dat seama că făcusem praf un zăvor. Am tras perdelele care erau și ele tot din stambă. M-am întors spre șemineu. În fața lui, pe o măsuță, se aflau două pahare, o sticlă de whisky și o cană cu apă. Mi-am turnat niște whisky, vărsând destul de mult pe masă. Am băut. Mi-am mai pus, am zgândărit focul și am așteptat. Încă din momentul de la podul Waterloo, când avusesem revelația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
privit și eu dus pe gânduri, apoi mi-am întors privirea către foc și din nou spre el. Mi-am impus să nu tremur. Am stat așa, în tăcere, preț de un minut. Apoi am turnat niște whisky în celălalt pahar și i-am făcut semn lui Palmer să se apropie. A venit, a luat paharul și a privit lung în fundul lui. Mi-a dat impresia că își caută în gând și cu mare atenție cuvintele cu care să înceapă. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
nou spre el. Mi-am impus să nu tremur. Am stat așa, în tăcere, preț de un minut. Apoi am turnat niște whisky în celălalt pahar și i-am făcut semn lui Palmer să se apropie. A venit, a luat paharul și a privit lung în fundul lui. Mi-a dat impresia că își caută în gând și cu mare atenție cuvintele cu care să înceapă. De aceea primele lui cuvinte m-au surprins. — De unde ai știut că sunt aici? Am ezitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]