3,023 matches
-
lumea presei editând Curiosul, un ziar de format asemănător Curierului românesc. Apoi, visa să organizeze prima societate pur literară din țară. Poate că a fost vorba de invidie, poate că Heliade Rădulescu s-a simțit concurat, nu știm cu certitudine. Pamfletul care îl desființează pe Bolliac vizează explicit calitatea de scriitor a acestuia. Heliade Rădulescu îl acuză de impostură auctorială și îi reproșează ambiția de a se afirma ca poet. Oarecum surprinzător, după ce i-a vegheat și i-a încurajat începuturile
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de deputat la Târgoviște 28, și înfrângerea îl va face să dea din nou importanță sarsailismului. Într-un text scris un an mai târziu, "Aproposito de Sarsailă", criticul justifică extinderea ariei de aplicație a cuvântului și chiar o reactualizare a pamfletului: Însă de la 1838 până la 1860 sunt vreo 22 de ani. Câte evenimente de atunci până acum! Câte n-a mai învățat d. Sarsailă? Câte roluri n-a mai jucat? El e revoluția împielițată, el - România în carne și oase, el
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
p. 470. 22 I. Heliade Rădulescu, "Despre epopee" (1870), în Critica literară, p. 264. 23 Heliade Rădulescu, Literatura. Critica, p. 36. 24 Ibidem, p. 70. 25 Ibidem, p. 55. 26 Ibidem, p. 14. 27 Ibidem, p. 148. 28 Contextul reactualizării pamfletului e expus de Anghelescu, Echilibrul între antiteze. Heliade - o biografie, pp. 275-276; în prelungirea acestuia, e evocat și un alt moment de revenire la "sarsailism", în 1865 (p. 289). Despre același episod, Papadima, Cezar Boliac, pp. 217-218. 29 I. Heliade
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
al nihilismului, traversează într-un anume sens întreaga operă a lui Nietzsche și devine, după explorarea literaturii franceze și studierea Eseurilor lui Bourget, un filon tematic central în gândirea speculativă din ultimii ani de luciditate. Un bun exemplu îl reprezintă pamfletul Nietzsche contra Wagner, unde încă din Cuvânt-înainte dăm peste urmele influenței lui Bourget. Nietzsche declară că este vorba despre "un eseu (Essai) pentru psihologi, dar nicidecum pentru germani"78, făcând evident aluzie la perspectiva "psihologică", opusă celei morale, pe care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
declară că este vorba despre "un eseu (Essai) pentru psihologi, dar nicidecum pentru germani"78, făcând evident aluzie la perspectiva "psihologică", opusă celei morale, pe care Bourget o adoptase pentru a putea să înțeleagă decadența din perspectivă pozitivă. Iar pe parcursul pamfletului în care, după cum s-a observat, sunt reunite reflecții făcute în altă parte Nietzsche dă glas repertoriului de motive despre décadence acumulat prin intermediul explorării literaturii franceze urmând călăuzirea "psihologică" al lui Bourget. Un motiv, mai cu seamă, pare să-l
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
imoralist și distrugător prin excelență, va fi legat de o profundă coliziune a conștiințelor, de un cataclism al spiritului fără seamăn. O mărturie elocventă a răspândirii "mitului" său, dar și a dublului său efect, de atracție și de respingere, este pamfletul sociologului Ferdinand Tönnies Cultul lui Nietzsche. O critică (Der Nietzsche-Kultus. Eine Kritik, 1879). După ce el însuși a fost un nietzschean entuziast prețuise mai cu seamă Nașterea tragediei în care vedea prefigurată ideea unei "comunități dionisiace", care stă la baza celebrei
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lui Bergson și Nietzsche la o filozofie a vieții pesimistă, cu tentă mistică, a cărei expresie este mai ales opera Intuiția vieții. Patru capitole metafizice (Lebensanschauung. Vier metaphysische Kapitel, 1918). Este semnificativ că în 1897 Simmel recenzează în termeni critici pamfletul mai sus-menționat al lui Tönnies, apărându-l pe Nietzsche de acuzația de imoralism și opunându-i o valorizare a conceptului nietzschean de "noblețe" sau "distincție" (Vornehmheit) în numele dreptului la excelență. Această recenzie arată gradul în care Simmel s-a implicat
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
-l face să râdă sau să zâmbească pe spectator, pe cititorul dialogului, dacă oscilează între absență - identificabilă cu lașitatea, cu refuzul de a lupta - și imbecilitatea crasă, incapacitatea intelectuală, cum să acordăm mai mult timp examinării cazului lor? 4 Un pamflet în costum de scenă. Philebos pare un pamflet îmbrăcat în costum de scenă. Nimic altceva. Pentru că tezele cirenaice merită o analiză, o critică, o examinare demnă de acest nume. Corpusul aristipian permite, într-adevăr, unele confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
spectator, pe cititorul dialogului, dacă oscilează între absență - identificabilă cu lașitatea, cu refuzul de a lupta - și imbecilitatea crasă, incapacitatea intelectuală, cum să acordăm mai mult timp examinării cazului lor? 4 Un pamflet în costum de scenă. Philebos pare un pamflet îmbrăcat în costum de scenă. Nimic altceva. Pentru că tezele cirenaice merită o analiză, o critică, o examinare demnă de acest nume. Corpusul aristipian permite, într-adevăr, unele confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Momentul al cincilea - Salvați prin polemică: trei muschetari hedoniști 139 VIII. Philebos și „viața fericită” 141 1) Luptător și dramaturg. 2) Hedonistul asasinat. 3) Dincolo de caricatură. 4) Un pamflet în costum de scenă. 5) Cotonogirea unui țap ispășitor. IX. Eudoxos și „obiectul dorinței pentru toți” 153 1) Un discipol heterodox al lui Platon. 2) Un platonician hedonist! 3) Slabă agoniseală în traista filosofică. X. Prodicos și „fericirea” 159 1
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lucreze timp de peste două decenii. Adevăratul debut al scriitorului poate fi considerat volumul Romanul fantasticelor pățanii și aventuri și coșmaruri ale curajosului James B. Clawhead, marele Maestru al Obiectivității, omul care a trecut Cortina, roman satiric, cu accente de furibund pamflet politic, apărut în 1954, și cunoscut îndeobște sub titlul prescurtat de pe copertă: J.B.C. trece Cortina. În anii ’50, ca ziarist la „Scânteia”, F. dobândește în mediile culturale un renume de „comisar” al „rectitudinii” ideologice comuniste. Ca scriitor însă abandonează destul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
, revistă care a apărut la Focșani, într-un singur număr, la 15 aprilie 1937, redactor fiind Pavel Nedelcu. Subtitlul publicației este „Literatură și pamflet”, iar articolul-program, Precizări, nesemnat, pune problema raportului poet-critic în termeni ireconciliabili: „Tu nu numeri, de fapt, stelele în versurile tale [...] - ca un pezevenghiu cu ochelari să-ți dea nota 5 în literatură, pentru că nota 10 o poate primi numai dânsul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285419_a_286748]
-
apel la tot felul de cunoștințe speciale, cum ar fi paleografia, bibliografia, lingvistica si istoria. Dintre demascările mai recente, nici una n-a fost mai ingenioasă decât aceea care a dus la condamnarea lui T. J. Wise pentru falsificarea a vreo 86 pamflete din secokil al XIX-lea : investigațiile, făcute de Carter și Pollard *37, au inclus studiul filigranelor și al tehnicilor tipografice, cum ar fi metodele de cerneluire, folosirea anumitor feluri de hârtie și garnituri de litere și altele. (Implicațiile literare directe
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
cu sarcasm și întărâtare, Domnilor Eliade și Tell (1850-1851), dar mai ales în cele trei epistole adresate domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei. Întreprinzând o critică amplă a regimului, scrisorile acestea sunt o adevărată diatribă, folosind o gamă de mijloace din arsenalul pamfletului, de la apelul familiar, în bătaie de joc, la atacul dur, necruțător. Finețea și subtilitatea sunt însușiri mai rar valorificate de R., înclinat, atunci când nu polemizează dur, spre stilul măreț, grandilocvent, câteodată căzând în delir, tinzând spre sublim și neevitând, întotdeauna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
și artistic”. Eterogene - atribut al cărui corelativ este coerența excelenței stilistice, indiferent de regimul violent-vitriolant, rece sau cald-patetic -, cuprinzând editoriale, analize politice sau sportive, cronici și eseuri literare, reportaje, un scenariu cinematografic (Timp mort, ucronie proiectată asupra evenimentelor din 1989), pamflete sau ficțiuni propriu-zise, aceste culegeri de texte „circumstanțiale” sunt în fond rezultatul unei acțiuni de scriere la două mâini, prozatorul adaptându-și vocea și instrumentele la cele ale gazetarului. Va avansa, de altfel, în nume propriu, sintagma „literatură a zilei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
potentaților vremii, ale clerului ahtiat de putere lumească și văzând în politica de unire a Bisericii Ortodoxe cu cea Catolică doar un mod de expansiune, de aservire totală a românilor. Prezența autorului în text, intervențiile patetice, pasajele cu aspect de pamflet, spiritul polemic și adresarea directă reușesc să învie adesea masa amorfă a documentelor. Când familiar oral, când înalt oratoric, stilul său produce expresii lapidare, sentențioase, concentrate, prin utilizarea unor elemente plastice sau lexicale de sorginte populară sau livrescă. Apreciată superlativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
acordării Premiului „Năsturel-Herescu” al Academiei Române pentru romanul Ion, în 1921, alegerea ca membru al Academiei Române în 1939, compunerea în trei variante succesive a discursului de recepție Lauda țăranului român, rostit la 29 mai 1940, relațiile cu Tudor Arghezi după apariția pamfletului acestuia la adresa romanului Ion ș.a. Bine structurat și cu informații inedite este capitolul consacrat receptării operei lui Liviu Rebreanu în străinătate. De asemenea, elucidarea pseudonimului Ion Jalea, cu care Liviu Rebreanu a publicat în 1919 broșurile Basarabia. Descrierea. Istoria. Unirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
Intrat în Partidul Conservator, se vede ales deputat de Ilfov în colegiul al doilea (1899). A mai fost cenzor la Societatea Presei (1894) și secretar în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. A scris enorm, aproape două mii de articole, schițe și pamflete. A colaborat la „Literatorul”, unde a și debutat, „Emanciparea”, „Contemporanul”, „Epoca”, „Gazeta muncitorului”, unde era redactor, „Dezrobirea”, unde figurează în comitetul de redacție, „Democrația socială”, unde e de asemenea redactor, „Lumea nouă” ș.a. Împreună cu I. L. Caragiale, întemeiază revista umoristică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
mai direct posibil. 4. În centrul fiecărui material informativ se află un nucleu format din informații, date și fapte. Evitați pe cît posibil adjectivele sau superlativele. În nici un caz nu comentați informațiile, de asemenea în astfel de materiale bancurile și pamfletul nu-și au rostul. În ceea ce privește numele proprii ale conducătorilor sistemului, acestea pot fi folosite, dar nu foarte des. Ele nu trebuie însoțite de domnul X sau doamna X, ci pur și simplu X (Popescu Gabriel). Este de preferat ca, alături de
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
el cu trei ani. Un bătrân de treizeci și nouă de ani. Judecătorul socotea că termină cu problema într-o o oră. După câteva întrebări, anunță acuzația principală, aceea pe care depozițiile președintelui colhozului o făceau de necontestat. Nikolai întocmise pamflete, pe care soția lui le citea colhoznicilor, făcând astfel propagandă antirevoluționară... Nikolai izbuti să nu-și trădeze emoția. Explică foarte calm pentru ce imputarea adusă soției sale era imposibilă. I se păru că vede trecând prin privirea judecătorului toate versiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acestea. Prin urmare, mă aflu acum în imposibilitatea de a exprima ceea ce reprezintă la modul figurat textul acestei rude „umile” ale lui Camon. Acest text, ca să ne înțelegem cât de cât, se numără printre acelea care pentru noi constituie un „pamflet”, o „predică”, un „eseu critic”, o „invectivă”, dar nu este nimic din toate astea. Asemănările cu aceste „figuri” structurale sunt complet întâmplătoare; după cum sunt întâmplătoare referirile la noțiuni și la termeni pe care autorul îi preia de sus: cultura parohială
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dintre artist și societate. Cerea scriitorilor opere literare accesibile unor categorii întinse de cititori. Fără a respinge, în principiu, noutățile, le atribuia o valoare infimă. Spirit foarte riguros și caustic, criticul a dat mai totdeauna articolelor sale o turnură de pamflet, prin întrebuințarea frecventă, dar urbană, a ironiei. Stringența logicii și răceala judecății păstrează în argumentări influențe din Maiorescu. SCRIERI: Fenomenul social, în Lui T. Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 391-395; „Poezii” de Al. Macedonski, ASO, 442-460. Repere bibliografice: Encicl. rom., III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
mărturie a condiției umane" 105. De aceea, unui romancier nu trebuie să-i ceri, "așa cum de atâtea ori fac susținătorii catolicismului și ai comunismului", să facă propagandă în favoarea unei teze, românul nu servește unor astfel de interese, pentru asta există pamfletul, conferința de ateneu, cartea politică sau de sociologie, dar nu românul; chiar dacă -spune Sábato românul este aspru și aparent negativ, este, în orice caz, o mărturie a epocii sale, care cutremura conștiințele, le trezește ca să se confrunte cu marile dileme
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
știrile și notițele paginii a treia, semnând și B., D., V., Același țăran, Juvenal, Un amic, Un cetățean, Un oltean, Un țăran, Un visător, Unul din Ligă, Vr. Pseudonimul Juvenal îl folosea și N. D. Xenopol, autor de nuvele și pamflete publicate sub titlul comun Tipuri ministeriale, în care sunt criticați politicieni conservatori (P. P. Carp, Al. Marghiloman, Titu Maiorescu) sau radicali (G. Panu). Diverse cronici și articole dedicate literaturii scriu T.G. Djuvara (Încercare asupra literaturii române de la origini până în zilele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290632_a_291961]
-
parlamentară, dar și activitatea guvernării junimiste din 1888 a lui Theodor Rosetti și a celei conservatoare a lui Lascăr Catargiu, care i-a succedat, sunt urmărite cu atenție, fervoarea critică a tinerilor comentatori atingând adesea cotele polemicii înverșunate și ale pamfletului. Informații privind actualitatea culturală și literară autohtonă și europeană, cronici muzicale, plastice și literare, notițe și știri teatrale, o consistentă rubrică bibliografică se adaugă publicisticii politice. I. Nenițescu (semnează și Isn.) își publică aici câteva poezii (Moartea lui Decebal ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]