2,639 matches
-
paralelismului etc. Variația stilistică rezidă în asocierea a două sau mai multe registre stilistice în același text/discurs. Schimbarea bruscă (anticlimaxul) ori alternanța registrelor este o caracteristică a modernismului și postmodernismului, semnalând scindarea în „voci“, ruptura de nivel sau ironia, parodia, intertextualitatea. Mărci textuale: limbaj banal, prozaic, alături de cel retoric/emfatic, de exemplu; lexic eterogen, alăturând arhaisme și neologisme; mijloace expresive în contrast etc. Simetria constă în structurarea unui text sau a unui discurs pe principiul analogiei sau pe cel al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.). Ca „artă a Limbajului“, mai mult decât celelalte genuri, genul liric apelează la procedee expresive care evoluează de la simplul strigăt emoțional la rafinata utilizare a tuturor tipurilor de imagini, de figuri de stil sau de metrică și la organizarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
contemporan a creat un nou model de spectacol, în opoziție cu modelul teatrului ca mimesis, prin care spectatorului i se crea iluzia realității. Dramaturgia neomodernistă și postmodernistă apelează la alegorie, la simboluri și metafore scenice, la mitizare sau demitizare, la parodie sau la absurd, propunând spectatorului parabole ale condiției umane. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale operei dramatice pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea întro tipologie, întrun curent cultural/literar, întro perioadă sau întro orientare tematică O
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
într-a patra primară în care arăt, mai mult ca de obicei, frumos era pe vremea când mă băteam cu Haimovici Mandy și-i aruncam în față că "ei au omorât pe Domnul Nostru Isus Christos..." Temă analoagă într-o parodie de G. Topîrceanu: Testamentul unui poet cunoscut, după Mihai Codreanu. Alteori, jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
creator de mare audiență și poate cel mai notoriu scriitor român în străinătate. Mentalul rustic de adâncime, vizibil nu numai în serialul La Lilieci (proză ritmată), coexistă cu suflul intelectual discret, conferind dicțiunii vivacitate și farmec. După ce îi citase o parodie pe tema textelor de "muzică ușoară" și după ce primise din partea poetului douăzeci și unu de poeme ("tăieturi din Luceafărul") G. Călinescu îl semnala elogios în Contemporanul (oct. 1964, nr. 43): "Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
parodiază L'Ingénu; în Le Nouvel Ingénu, un huron descinde la Paris după al doilea război mondial, în intenția de a-l vedea pe Sartre, dar află contrariat că acesta fusese "detronat" de Marcuse. De la G. Topîrceanu, cu ale lui Parodii originale, până la Marin Sorescu și Mircea Micu (acesta cu Parodii de la A la Z, cu Cetăți-le ziua), parodia e reconstrucție amabilă, un fel de ca și cum, demers îngânător exhibând și îngroșând, punctând reliefurile, bagatelizând și ironizând ticurile. Meritul primordial al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la Paris după al doilea război mondial, în intenția de a-l vedea pe Sartre, dar află contrariat că acesta fusese "detronat" de Marcuse. De la G. Topîrceanu, cu ale lui Parodii originale, până la Marin Sorescu și Mircea Micu (acesta cu Parodii de la A la Z, cu Cetăți-le ziua), parodia e reconstrucție amabilă, un fel de ca și cum, demers îngânător exhibând și îngroșând, punctând reliefurile, bagatelizând și ironizând ticurile. Meritul primordial al parodistului inteligent e de "a vorbi ca alții" însă rămânând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se disting inflexiunile unei voci cunoscute. Trecând lejer de la un registru la altul, demontând, recompunând și concentrând procedeele, singuraticul Sorescu (rătăcit "printre poeți") abordează modurile cele mai diverse. În Noaptea de octombrie, după Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu de pitorească
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în limbajul ei emfatic: "Așa cum ne dăruim gândurile, vorbele, sentimentele, / Să ne dăruim unii altora parfumuri, batiste, mănuși..." În alte substituiri figurează Nichita Stănescu, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Ion Horea, plus nume de al doilea raft. De curată virtuozitate sunt parodiile după traduceri, grupate sub genericul Clasicii la noi acasă. Ni se oferă o baladă după François Villon în versiune imaginară de "dânsul ROMUL AL LUI VULPESCUL". Cine este grăsana Margot? "Ipac o hoașcă războită / Cu negi robuști dormind pe ea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un nonconformist structural. Nu primele lui Versuri în partitură neoromantică îl reprezentau; practicant al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură, poetul ieșean se lăsa condus de un demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea liniilor și inițiind în aria lucrurilor mărunte totdeauna din perspectiva unui ironist sentimental. Excelând în relaționări lexicale nemaiîntâlnite, propunând scenarii frapant-novatoare, textualizând și muzicalizând, poemele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1982); Flamingo (1984); Orpheus. Versuri (1986); Dilatarea timpului (1991, reeditat 1993); Morena (1991); Noul Adam (1994). Cu Andreas Rados antologia: Odele Mării Egee poeți greci contemporani (1990). MARIN SORESCU Bulzești (Dolj): 19 febr. 1936 București 8 dec. 1996. Singur printre poeți. Parodii. Cuvânt înainte de Marcel Breslașu (1964; ed. a doua 1972); Poeme (1965); Moartea ceasului (1966); Unde fugim de acasă (1967); Tinerețea lui Don Quijote (1968); Tușiți (1970); Suflete bun la toate (1972); Astfel (1973); La Lilieci. Poeme, I-VI (1973-1998); Descântoteca (1976
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
plimbării, a privitului, a pierderii în mulțime. Este ora petrecerilor „super” sau conviviale: nebunia festivă a cedat locul rațiunii distractive. Carnavalul era momentul veseliei „de sărbătoare”, a râsului general, nestăvilit 38, manifestat prin bufonerii și insulte gratuite, batjocuri și glume, parodii și travestiri ale vieții obișnuite. Acest râs popular și colectiv s-a cam epuizat; a expirat ca tendință dominantă râsul agresiv, grosolan, scatologic. În mod iremediabil, râsul se „civilizează” în cursul acestui marș forțat al individualizării reflexive a moravurilor. Râsul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Astfel, acțiunile zise de „rezistență culturală” (mâzgălirea panourilor publicitare, logouri deturnate de la sensul inițial, spargerea pneurilor arogantelor 4x4, „raiduri” pe Internet) tind să împrumute forme specifice civilizației ludice de piață (umor, animație gadget-izată, kidnapping al clovnului Ronald de la McDonald’s, parodii de slujbă religioasă în „biserica Prea-Sfântului-Consum”). În timpul acțiunilor de nesupunere civică, „spectacolul” continuă: chiar și antipublicitatea este încărcată de spirit publicitar. 15. Marcel Gauchet, op. cit., pp. 321-325. 16. În plus, nu putem separa noul destin al drepturilor omului de expansiunea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai aproape de acel centru al teatrului spre care credem că ne-ar putea conduce fantoma. Un centru ascuns care transgresează frontiera genurilor. Indeterminabilul vis/realitate și parodierea luitc " Indeterminabilul vis/realitate și parodierea lui" Departe de a distruge forța aparițiilor, parodia comică hrănește reflecția shakespeariană asupra puterilor iluziei, pe care se întemeiază ambivalența apariției și a aparenței. Puteri care, în egală măsură, confirmă adevărul și autentifică minciuna. Dar, pentru a ajunge aici, mai trebuie și ca, prin mijlocirea vreunui miracol ori
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
amăgirilor, capcane de felul acelora cu care bravul Petruchio, cel ce nu se sperie nici de furtună și nici de răgetul leului, îi va veni de hac „mâței turbate” numită Catarina. Chiar și îmblânzirea Catarinei nu este, în fond, o parodie a înfruntării sălbăticiei și sălbăticiunilor? Iar Petruchio n-ar putea reprezenta și el figura parodică a eroului războinic? Până și tragediile, inclusiv cele cu fantome, vor fi tratate uneori de Shakespeare din perspectiva derizoriului. Să ne amintim de pitorescul portar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sub influența impresionismului și cubismului. Spre 1911, a Început să practice o disociere a formelor apropiată de futurism. După 1923, a abandonat pictura. Încă din 1913, a practicat un soi de nihilism estetic, expunând obiecte scoase din context, Într-o parodie a operelor de artă, Portsticle. După o epocă de dadaism, a Început să nege calitatea estetică obiectivă a operei de artă, devenind precursorul conceptualizării artei. Cel mai lung râu cu drenaj interior din Africa: 1.200 km lungime, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Împovărat sufletul și Îl separă de antimimon pneuma 84, și rugăciunea de mijlocire pentru cei morți 85. Mitul fabricării sufletului o dată cu spiritul contrafăcut este relatat În detalii pe parcursul capitolului 131 și al următoarelor din același text86, care sînt o impresionantă parodie a dialogului Timaios (41d. sq.) al lui Platon. Cei cinci Arhonți ai Fatalității astrale (heimarmene) trimit În lume sufletele preexistente sau creează noi suflete. În primul caz, dau sufletelor care coboară să bea din Cupa Uitării sămînța (sperma) relelor (kakia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Internetului - world wide web - provine din cobweb care, în engleză, înseamnă „pânză de păianjen”Ă. După cum am observat deja, cyberfeminismul continuă și aprofundează teorii postmoderniste sau poststructuraliste și unele teorii ciberculturale precum multiplicitatea identităților virtuale, subiectivitățile alternative la practica puterii, parodia și ironia subversivă sau trecerea de la umanism la postumanism. Astfel, direcțiile ciberfeministe se înscriu în direcția demontării distincției minte-corp și proliferează discursuri despre trup și încorporare în conformitate cu paradoxul hipervizibilității corporale. În ciuda reprezentării și a simulării exhaustive a trupului, acesta rămâne
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de ce veți ajunge să spuneți dacă veți continua să vorbiți. Așa că mai bine tăceți. Când sângele pulsează în tâmple, este momentul să vă calmați și să ascultați. V. Să nu folosești sarcasmul pentru a răni sentimentele celorlalți. Comentariu: sarcasmul (o parodie batjocoritoare cu privire la ce spune cealaltă persoană), în același timp umilind și tratând de sus, trezește mânia persoanei atacate. Parafrazându-l pe Shakespeare, vorbiți cu sinceritate și lăsați să se decidă cine e mai deștept. VI. Să spui că ești nemulțumit
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil. Oricât am vrea să nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spiritualității populare" (Ion Pop) la crearea unei mitologii autohtone, din care nu lipsesc vagi indicații din istoria Traciei. Apariția "Zoosophiei" (1967) a generat multe discuții, provocate de fructificarea deosebită a limbajului, de invenția teribilă de cuvinte, de rima rară, de parodia naivă prin care Ion Gheorghe reprezintă istoria, geografia, zoologia, științele naturii, cu aluzii permanente la contemporaneitate. Ion Gheorghe traduce istoria așa cum îi vine în minte, cu oameni, întâmplări, fără o logică a spațiului și a timpului, istoria este cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
direct, în contextul unei poezii care își caută o formulă cât mai alambicată, apreciind ca "semn de inteligență" faptul că "simplifică versul și-i descrețește fruntea." Marin Sorescu parodiază în permanență de la volumul "Singur printre poeți" la volumul "La lilieci". Parodia lui înseamnă de fapt un anumit fel de a privi lumea, cu bunăvoință, cu ironie, înveselindu-se și întristându-se totodată. Așa se explică succesul de public pe care l-a avut poetul și rezervele pe care le-a formulat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bejeniei (dimensiunea timpului scurs bine susținută scenografic și prin costume); apoi soldatul cu mințile rătăcite, dar cu blajinătatea statornică (nouă apariție memorabilă a lui Mircea Diaconu) și invalidul care merge în mâini totul amintind, prin detalii, ca și prin aură, parodia fanfaronadei... (Valerian Sava) Valeria Seciu Ana și Liviu Rozorea Stavrache Alexa Visarion ne oferă momente de mare artă, bijuterii filigramate de o înălțătoare emoție (suita de stop-cadre din generic echilibrată de ecoul sec al cizmelor: cenușiul pereților hanului cu reflexe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cetățeni și nu "vulgari consumatori", ei își propun să lupte pentru educație: Pentru ca mîine cei mai instruiți să poată fi un model pentru ceilalți, pentru ca națiunile bogate și educate să poată oferi tinerelor națiuni sărace și altceva decît gadgeturi și parodii politice, pentru ca ele să le ofere o societate sănătoasă și sinceră drept model, ca să-și depășească egoismul și teama acceptînd ca cele sărace să le devină concurente..."7. Participarea cetățenilor la construcția unei societăți mai corecte, importanța educației și a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]