4,933 matches
-
genocidul pus la cale de regim în ultimele săptămâni. Dominația sovietică în Europa de Est a înlesnit instaurarea unui sistem rupt de tradițiile noastre, ineficient și inuman. Vechile structuri de putere abolite, valorile autentice puse sub interdicție ori distruse, lupta formațiunilor de partizani lichidată cu o teribilă cruzime, populația stoarsă treptat de resurse, elita politică și intelectuală aruncată în închisori, era firesc ca rezistența anticomunistă să nu aibă șanse de succes într-o luptă deschisă. Ea a luat însă forme mai subtile, a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
politică a țării era concepută (se putea altfel?) ca un front, ca o mobilizare unidirecționată a societății noastre. Alegerile întreprinse atunci, pentru a legitima noul regim, au fost falsificate, iar demonstrațiile de protest au fost înăbușite cu o violență implacabilă. Partizanii "democrației populare" (nu se putea admite o democrație pură și simplă) au recurs atunci la toate resursele dezinformării și demagogiei pentru a-i asigura succesul. Camioane cu demonstranți aduși de te miri unde și dispunând de mijloace contondente au intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Decembrie ca o minune, ca un eveniment miraculos, depășind orice așteptare și chiar putința noastră de a-l integra logic în durata colectivă. Mi-am adus aminte că nici pașoptiștii nu înțelegeau altfel propria mișcare. Bălcescu însuși, în plin tumult partizan, îi scria unui prieten despre "minunea și miracolul revoluției ce va schimba fața lumii". Orice ruptură intempestivă cheamă ideea de intervenție divină, un scenariu providențial, unde actorii nu mai sunt deplin responsabili de rolul în care intră. Excepționalismul românesc, invocat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Mai întâi respins, iată-l acum amenințat cu dispariția. La începutul mileniului al treilea, de vreme ce era gata să dispară, s-a dorit reintroducerea lui în ecosistem. În timp ce vreo douăzeci de indivizi încearcă, de bine, de rău, să supraviețuiască, adversarii și partizanii venerabilului urs se înfruntă, se contrazic, organizează manifestații. Dintre numeroasele întrebări care intervin în aceste discuții, una este pe cât de stupidă, pe atât de jenantă: la ce folosește ursul? La ce folosește ursul? La ce folosesc picturile de la Lascaux, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
întâmplare nefericită, după spusele celui care a tras) și-a găsit sfârșitul în 2004. În Béarn, mai exact, a pierit ultima ursoaică brună. Aceasta avea un nume frumos, parfumat: se numea Scorțișoară. Am stat de vorbă cu oamenii. Julien, cioban partizan, cioban militant, are un discurs politic: "Trebuia să fim lăsați să rezolvăm noi înșine problema ursului. Dacă am fi fost ascultați, dacă ni s-ar fi permis să acționăm, ursul n-ar fi dispărut. Astăzi, este prea târziu...". Și, după
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
octombrie, prima etapă către revoluția socialistă, consideră Lenin și Troțki. Atitudinea față de revoluția sovietică va constitui de acum înainte un punct de ruptură în interiorul mișcării muncitorești occidentale. Dincolo de tradiționalele neînțelegeri dintre socialiști, o atitudine fundamentală îi separă de aici încolo: partizani sau opozanți ai revoluției și regimului sovietic. Rusia sovietică și partidul bolșevic nu-și impun voința oamenilor și partidelor care îi susțin, dar reprezintă o linie de demarcație. În spiritul învingătorilor din octombrie, revoluția rusă nu se poate menține fără
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
direcția urmată, numeroase decizii sînt aprig discutate, urmînd exemplul votului în tratatul de la Brest-Litovsk sau în chestiunea sindicală din Rusia sovietică. Pe de altă parte, faptul că în sînul mișcării muncitorești occidentale își face apariția o linie de demarcație între partizanii și oponenții revoluției ruse nu presupune însă și o armonie a vederilor și concepțiilor între toți simpatizanții puterii sovietice. Între pacifiștii, anarhiștii, socialiștii "de stînga", deosebirile sînt mai mult decît simple nuanțe. Originea și evoluția partidelor comuniste stau mărturie în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
1928 și 1.500 în 19297. Cazul irlandez este unic. În 1921, micul partid socialist din Irlanda exclude "aripa sa dreaptă" și cere aderarea la Komintern. Dar influența sa este nulă. În războiul civil din 1922-1923 în care se confruntă partizanii și opozanții tratatului de la 1921, partidul nu reușește să influențeze sau să atragă nici una dintre grupările radicale. Să amintim că tratatul acordase independența a 26 de comitate predominant catolice la sud -, dar menținuse cele 6 comitate predominant protestante sub influența
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
condiții. În ajunul congresului de la Livorno, în partid sînt trei grupări divergente. Extrema stîngă a lui Bordiga căreia i s-au alăturat Antonio Gramsci, Palmiro Togliatti și alți conducători ai grevei de la Torino din septembrie 1920; tendința animată de către Serrati partizan în continuare al IC, dar ostil unora dintre cele 21 de condiții și ezitant în privința căii politice ce trebuia adoptată în țară; în sfîrșit, curentul de "dreapta" condus de Turati, împotrivindu-se celor 21 de condiții. Chestiunea congresului se concentra
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
adevărați conducători, care să nu încerce să domine masele și să nu le trădeze, și, atît timp cît nu-i vom avea, noi vrem ca totul să se facă de jos în sus, chiar prin dictatura maselor"14. În Spania, partizanii și opozanții Internaționalei Comuniste se înfruntă în sînul partidului socialist. PSOE îi trimite pe Daniel Anguino, favorabil aderării, și pe Fernando de Los Rios, ce reprezenta aripa moderată a partidului, la congresul Komintern-ului. Dar prezența lor la Moscova nu va
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la cauza proletariatului, neîndeplinind astfel prima condiție"4. În diferite rînduri, Executivul IC admonestează secțiunea franceză, fără prea multe rezultate. Această luptă între IC și conducerea PCF se cristalizează în jurul persoanei lui Boris Souvarine, reprezentantul francez pe lîngă IC și partizan al autorității acesteia. În decembrie 1921, la congresul de la Marsilia, majoritatea din partid respinge propunerile de reorganizare sugerate de cea de a III-a Internațională. Acestea sînt: * Comitetul director să fie format din cinci membri. * Organizația sindicală să fie subordonată
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
intelectuali de valoare. O anumită rigiditate protestantă nu era străină de toate acestea. Olanda cunoaște astfel o fracțiune troțkistă, foarte activă, condusă de către Hank Sneevliet, ce avea să dispară sub ocupație, chiar dacă mult timp subzistaseră, în jurul lui Anton Pannekoek, Raden-Communisten, partizani ai Consiliilor muncitorești. În contextul șomajului ce creștea, partidul comunist olandez trecuse de la 1.100 de membri și 2,9% din voturi în 1930, la 6.000 de aderenți și 3,2% din voturi în 19339. Dacă procesul incendiului Reichstag
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Petain, alții se angajează, și mai direct, în colaborarea cu ocupantul. În Belgia, după ce a dizolvat POB-ul a cărui președinte era, Henri De Man regrupează noul Ordin și creează cu sprijin german un sindicat unic în care atrage mulți partizani. El proclamă că debandada regimului parlamentar, această prăbușire a unei lumi decrepite este o eliberare. În Olanda, o parte a partidului susține apariția cotidianului său timp de peste un an. Înțelegem că odată cu ofensiva lor revendicativă, comuniștii încearcă atragerea militanților socialiști
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
acțiune, ce reprezintă poporul la arme, grupări populare de acțiune în Italia, miliții patriotice în Franța și în Belgia. Dar pretutindeni, după 22 iunie 1941, partidele comuniste creează și păstrează un control strîns asupra grupărilor armate propriu-zise, FTP în Franța, Partizanii armați în Belgia, Mil în Olanda, Brigăzile Garibaldi, ulterior, în Italia. Aceste grupări ocupă un loc central în gestul eroic al războiului, așa cum îl va prezenta tradiția comunistă, dar ele polarizează, de asemenea, frisoanele și fantasmele adversarilor lor. O altă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
trei cazuri diferite, cărora partidele le determină în mică măsură destinul. Toate cele trei partide ating atunci apogeul lor, aureolate de victoriile Armatei Roșii, respectate pentru martiriul lor, puternice prin fronturile ce le asigură simpatizanți, admirate pentru faptele vitejești ale partizanilor lor. Cu mulți aderenți și conștiente de forța morală ce le-o conferă rezistența, toate își pun problema participării la putere. ELIBERAREA Bucuria și euforia populară ce marchează zilele de eliberare nu poate anula faptul că războiul împotriva Reich-ului continuă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
comuniste, dar cu o culoare proprie particularităților acțiunii comuniste norvegiene din timpul războiului, care face ca PCN să se înscrie totalmente în această perspectivă. Chiar dacă partidul comunist susține toate orientările diplomației sovietice, diviziunea bipolară a lumii reînvie lupta internă dintre partizanii și opozanții secretarului general. Ca și celelalte partide comuniste, comuniștii norvegieni obținuseră cel mai bun rezultat electoral al lor de după război, cu 11,9%. Campania anticomunistă care urmează sprijinului necondiționat acordat de PC norvegian atît URSS-ului, cît și proceselor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
va fi nevoie de mai mult pentru ca o criză internă să izbucnească. În ciuda faptului că nu este semnificativă, vechea gardă, ajutată de delegații Kominform-ului, operează o adevărată lovitură de stat22 în cadrul partidului pentru a-l înlătura pe Furubotn și pe partizanii săi. Acuzați de titoism, de troțkism,... ei sînt excluși din partid. Înlăturarea secretarului general norvegian din motive de titoism este singurul exemplu din Europa occidentală al unei sancțiuni la nivelul cel mai înalt al conducerii unui partid comunist. Nu numai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Fischer, liderul reformatorilor și figură principală a opozanților politicii sovietice, nu mai este reales în comitetul central. El va fi exclus din partid în octombrie 1969, cu cîteva luni înainte de al XXI-lea Congres, care va marca victoria definitivă a partizanilor liniei pro-sovietice. Rezoluția ce condamna intervenția este în mod curios anulată de către comitetul central, în martie 1971. Numeroși intelectuali, și anumiți conducători locali sînt excluși sau părăsesc partidul. Tinerii militanți care fuseseră seduși de speranțele de înnoire pe care le
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și mai ales la condițiile participării guvernamentale, percepute de către minoritari ca o minimalizare a identității lor. Rezoluțiile votate de către congrese se apropie mult de cele susținute de către celelalte partide din mișcarea eurocomunistă. Fiecare tendință controlează propriile federații și își organizează partizanii minoritari din federațiile adversare. Timp de peste cincisprezece ani, comuniștii finlandezi vor fi incapabili să găsească un compromis durabil. O parte importantă din energia lor va fi investită și pierdută în lupte interne și în dezbateri sterile. Fiecare fracțiune va avea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
importantă. El permite într-adevăr o punctare a forțelor favorabile transformării partidului într-o nouă formațiune democratică. După mai multe luni de dezbateri, două treimi dintre delegați se declară de acord cu opțiunea preconizată de către secretarul lor general, Occhetto. Dimpotrivă, partizanii lui Ingrao își exprimă scepticismul lor privind posibilitatea reală de a fonda un nou partid și se tem de dispariția valorilor fundamentale ale PCI, îndeosebi voința unei transformări radicale a capitalismului. Doar o mică minoritate se opune dipariției etichetei comuniste
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
nu va fi identică peste tot, ci în funcție de un cadru național dat. Dincolo de elementul revoluționar pe care-l reprezintă în fața trădării socialiste din 1914, ele reprezintă partidele care marchează atașamentul lor pentru revoluția rusă. Linia de demarcație dintre adversarii și partizanii noii puteri sovietice este hotărîtoare pentru scindarea comunistă a organizațiilor social-democrate. Partidele comuniste vor întrupa repede anumite valori, o concepție despre viitor și o utopie. Aceasta acoperă construirea unei societăți ideale, ale cărei fundamente sînt o reacție la mizeria socială
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
scrie această carte 36. Tot Nicolae Manolescu, în studiul citat, aprecia că primul roman al lui Blecher are influențe expresioniste, naturaliste și suprarealiste, ,,fără a-i ignora existențialismul hrănit de Kierkegaard și Blake, care i-a indus în eroare pe partizanii autenticității în anii '30"37. La un an distanță, în 1937, Blecher publică romanul Inimi cicatrizate, lucrând în paralel la ultimul său roman, Vizuina luminată. Acesta va apărea postum, în 1971. Mihail Sebastian, în Jurnalul său, notează, în luna martie
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
interesele puterilor, ar fi fost în stare să facă și concesii Turciei slăbite, a cărei menținere părea problematică pentru unii și a cărei ruină părea sigură pentru cei mai mulți. Kogălniceanu nu putea fi dintre aceștia; era prin studiile sale din tinerețe, partizan al unei acțiuni alături de creștini, și nu înțelegea, deci să nu pornească în anume împrejurări alături de Rusia. El care a rămas până la sfârșit în fundul sufletului său, prieten al creștinilor ortodocși și al rușilor, s-a găsit de acord cu opinia
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
cu cât eutanasia nu presupune doar dreptul unei persoane de a alege să moară, ci și povara ce îl apasă pe cel ce ar trebui să ducă la bun sfârșit această decizie. În Franța se desfășoară o adevărată luptă între partizanii eutanasiei și opozanții lor, care consideră că varianta optimă nu poate fi obținută decât prin administrarea de îngrijiri paleative, care să reducă suferințele fizice ale bolnavului, dar care să-l mențină totuși în viață. Aceștia din urmă susțin că, dacă
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
de eutanasiere ar scădea cu 90%, însă uită să menționeze că sunt numeroși pacienți în cazul cărora astfel de tratamente nu dau rezultatul sperat și, confruntați cu suferințe insuportabile, respectivii pacienți insistă în continuare să fie eutanasiați, precum și că aceiași partizani ai îngrijirilor paleative sunt de acord ca, în astfel de situații, să se administreze doze sporite de sedative, chiar cu riscul de a interveni, fără însă a se urmări expres acest lucru, decesul pacientului. Cei care susțin necesitatea legalizării eutanasiei
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]