2,193 matches
-
a literaturii, la păstrarea și creșterea prestigiului ei artistic. Iată de ce criticii literari nu pot fi simpli funcționari sau contabili ai literaturii, ci trebuie să fie luptători pasionați pentru o măreață literatură socialistă în conținut și națională în formă, luptători pasionați pentru dezvoltarea multilaterală și armonioasă a omului nou. Critica noastră literară are nobila misiune să prelucreze bogata moștenire a scriitorilor clasici și să generalizeze experiența literaturii noastre noi, să contribuie la creșterea ideologică și artistică a literaturii noastre". Fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dispară. Acum eu, poate mai încolo dumneata, n- ai de unde să știi, monsieur Ionel. Când citești despre vreun mare artist, nu afli niciodată cu cine și-a împărțit el durerile și berile, poate doar amoru- rile, că asta-i mai pasionează pe oameni, cine cu cine și cum și-a frecat-o. Asta e tot ce rămâne dintr-un om. Noi suntem oamenii din spate, trăgătorii de cortină. Atâta tot. Și ar fi bine să avem grijă să nu-i dăm
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cercuri Închise” și autorități enigmatice, ironice și ultime; și, când am avut acces la lumea, la universul goethean de hârtie, am aderat spontan și definitiv la acel vers celebru: Das ewig weibliche zieht mich an! - eternul feminin mă atrage, mă pasionează ca și la numeroasele și extrem de variate texte pe care le subîntinde. Apoi, devenind de bine-de rău un adult, a trebuit să accept și cealaltă „poartă de a intra În existență”, În „existența psihică”, mai ales, cea a Probabilului. Dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În ea, de parcă toate bătăliile și probleme lumii se duc, Înainte de orice și „după”, când totul pare a se fi terminat, epuizat, acolo, În temnițele și coridoarele minții și sufletului uman, loc secret și incitant care i-a interesat și pasionat pe cei din vechime; Grecii, În primul rând, și care le-au exprimat desăvârșit și inegalabil, Într-un fel, prin limbajul lor ce era cel al măștilor și al figurilor hibride, numiți monștri, sau prin Zeii lor care s-au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a avut România În secolul al XIX-lea; venit din Franța și naturalizat român, el a fondat Învățământul medical și a organizat serviciile sanitare românești. Bucureștiul este și un oraș cultural. Încă din secolul al XIX-lea, bucureștenii s-au pasionat de teatru și tradiția a continuat, neabătută, până azi. Actorii de teatru sunt printre personalitățile cele mai cunoscute din România; repertoriul este variat, iar experimentele scenice adesea Îndrăznețe. Și Opera se bucură de o bună reputație, ca și sălile de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Fălticenilor există ceva În acest sens. Mi-au adus multă bucurie aprecierile Dstră și faptul că urmăriți să cunoașteți modesta mea activitate. Sunt prea puțin folcloristă, deoarece lucrările mele sunt mai mult din domeniul istoriei literare și a folcloristicii. Mă pasionează cercetarea documentelor. Munca mea didactică și de directoare, ca și problemele diferite ale vieții, dar poate și o exigență exagerată față de propriile mele lucrări, au făcut ca numele meu să apară mai rar. Lucrez și În domeniul literaturii universale, În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la Marcu și la Matei cele mai multe descrieri; după care, evenimentul pare a nu mai avea nevoie de niciun fel de adjuvant. Copiii Bibliei își învață geografia odată cu ebraica, cei ai Evangheliei se mulțumesc cu istoria (sfântă). Pe cât de mult îi pasionează pe savanți timpul lui Isus, pe atât le este de indiferent locul. Universitatea lasă acest pitoresc în seama călătorilor și a ghizilor de profesie. Știm cu toții că Isus a murit în anul 30 și ne încurcă faptul că apostolului Pavel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
până la balustradă, mă aplec peste ea și descopăr, la nivelul solului, un mic bazin de decantare cu apă mai curând stătută și aparent puțin adâncă, de culoare nedefinită, ceva între murdar și cafea cu lapte. Repet, apa nu curge, stagnează. Pasionați de botezuri sacre, e mai bine să vă abțineți! Iar pentru a vă spăla de păcatul originar găsiți ceva mai bun oriunde în altă parte. Afundarea nu poate fi decât repugnantă. Spălarea nerecomandată. Doi colaci de salvare, vopsiți în roșu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu el să viziteze inclusiv Memorialul din "La Valle de los Caidos"." "Desigur, mergeți să vadă, căci este păcat să treacă de două ori pe aici și să nu-l ajutăm să-și îmbogățească orizontul cultural, mai ales că este pasionat de cultura hispanică." Sper să am plăcerea să-i mulțumesc direct pentru amabilitatea Domniei Sale, atât de diferită de atitudinea ciudată a omologului său de la Lima. Ai avut probleme, acolo? Destule, o să-ți povestesc mâine pe drumul spre Escorial. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de Dinescu pe care mi le arătase cineva (unul dintre colegi visa o reîntoarcere la poezia latină eu pariam pe Dinescu), citisem antologia de poezie a lui Philippide, din literatura germană, dar a fost un moment când nu mă mai pasiona nimic. Nu găseam cartea, cărțile care să-mi placă. Să mă provoace. Să mă oblige asemenea unui drog să renunț la mine. Și, deodată, la anticariatul din Piatra Neamț, din colț, de lângă casa Hogaș (tu îl știi prea bine, îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? După cum te-ai putut convinge, eu sunt arhaică, așa că această ceartă, deși îmi strică, de fapt nu mă pasionează. Crezi că e nevoie de o "istorie morală" a literaturii române din "secolul trecut"? O reevaluare "la sânge"... Cine o va scrie? Sau tot timpul (săracul!) va rezolva și acest lucru? Nu. Cred că e nevoie de o morală. Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
robot" al scriitorului român ieșit din comunism? Nu poc. Și cred că fauna scriitoricească posedă atâta varietate încât, înainte de a se apleca asupra ei Mihai Dinu Gheorghiu, sociologul bourdivin al bunurilor simbolice, antropologul societal ori istoricul mentalităților, mai degrabă ar pasiona pe vreun Teophrastos de ocaziu, iute în a alcătui galerii de caractere. Lui Sandu Mușina i-a ieșit un șir de epigrame (unde nu se iartă nici pe sine, darmite pe Blandiana, Mihăieș, Zaciu, Marino, Manolescu, Alex. Ștefănescu, Gheorghe Crăciun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prin nobila alcătuire interioară. Toate mărturiile confirmă această fundamentală boierie sufletească. Născut la București, în 1873, a urmat liceul în orașul natal și cursurile universitare la Paris unde a absolvit medicina și științele naturale; dar și alte discipline l-au pasionat, printre acestea psihologia, dreptul, sociologia. A fost colaboratorul celebrului Ilia Metchnicov și al școlii lui Pasteur care domina lumea științelor timpului. Când și-a dat doctoratul, în 1901, cu o lucrare experimentală (Septicemie experimentală, "Essais d'immunisation"), era una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Ivașcu s-a implicat atât de mult în destinul ei, încât se poate spune că i-a închinat efectiv aproape toată ultima parte a vieții. Preocuparea pentru revistă îi absorbea toate energiile, tot timpul, dar este drept că îl și pasiona la culme. Misiunea pe care și-o asumase în toamna lui 1971, anul minirevoluției culturale de inspirație chineză, apărea însă tot mai complicată, tot mai grea, pe măsură ce dictatura ceaușistă bicefală se întărea și devenea tot mai ahtiată de proslăvire. Forurile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unde se lăsa însă asediat de vrafuri uriașe de corespondență conținătoare de manuscrise, căreia îi răspundea, cu metodă, la rubricile de poșta redacției deținute succesiv la România literară, Luceafărul, Flacăra. Azi a renunțat și la această îndeletnicire, care l-a pasionat mulți ani, și trăiește departe de lumea scriitoricească, departe de lume în general.* Acceptă numai vizitele apropiaților. Se observă însă un lucru: estomparea sa ca persoană fizică este compensată de o tot mai vie și mai activă prezență literară, nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de care am amintit, și alții care scapă acum memoriei mele, dar aceștia mai cu seamă, îngrămădiți după-amiezile în vreo încăpere mai retrasă a sediului din Ana Ipătescu (azi Ambasada Libiei), încingeau aprige controverse pe teme de tot felul, discuții pasionate până la inflamare, debordante, infinit digresive, astfel încât niciodată nu li se putea pune punct la ora regulamentară de terminare a programului redacțional. Erau continuate în vreunul dintre micile localuri care populau zona Ana Ipătescu-Romană- Amzei, la Jerca, pe Povernei, la Grădinița
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
personaje comice ale căror peripeții le urmăream de la un episod la altul cu sufletul la gură. Imaginea lor se împlinea vizual în desenele pline de haz ale pictorului Pascal Rădulescu, un alt element de atracție. Îmi mai amintesc că mă pasionaseră și acele inteligente prelucrări ale lui N. Batzaria după mituri istorice sau legende ale popoarelor, de sorginte mai ales germanică (povestea Nibelungilor, povestea lui Lohengrin), spre a li se face, probabil, plăcere aliațiilor noștri vremelnici de război. Dar pentru mine
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să luăm în seamă ultima argumentație susținută de Ion Filipciuc și care atribuie articolul cu pricina lui Gr. H. Grandea (Dar autoarea sintezei nu se mai încurcă și cu această nouă ipoteză, menită a inflama spiritele în rândul istoricilor literari pasionați de dezlegarea enigmelor). Sunt luate în considerare apoi comentariile unor Petre Grădișteanu, Duiliu Zamfirescu, ale canonicului blăjan Alexandru Grama, firește scandalul provocat de atitudinea, mai mult decât de epigrama, lui Al. Macedonski în tocmai momentul declanșării primei crize și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al XIX-lea. Nu s-a oprit la Goethe, Schiller, Heine sau Holderlin, ci a mers până la Platen, Ruckert sau Geibel. Nu s-a oprit nici la acest nivel. Din textele publicate de Helmuth Frisch, reiese limpede că Eminescu era pasionat de experimentul liric în sine..." Aprecieri pozitive aflăm în legătură cu studiul lui Iosif Cheie Pantea, intitulat Literatură și existență (1998) în care se face un paralelism între Blaga și Eminescu, autorul beneficiind de "o solidă orientare istorico-literară, care îl ajută să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sau de-acasă), încercări de sinucidere", de asemenea "neglijență în legătură cu persoana proprie, ce poate ajunge până la murdărie crasă și chiar gatism"; nu mai puțin "răspunsuri sau acțiuni alăturate" Etc., etc. Luând la rând, această grilă simptomatică, dr. C. Vlad se pasionează de "o simptomatologie așa de complexă cum o găsim la poetul nostru". Să-l urmărim deci. În privința neadaptării la realitate și negativismul lui Eminescu, exemplificarea se face cu atitudinea acestuia ca revizor școlar, reținându-se faptul că "a știut [...] să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aceste proze, unele doar fragmente nefinisate, vădesc ambiția de a privi "creația universului și epopeea lumii într-o oglindă românească". Publicistica lui Eminescu pune în valoare spiritul polemic al autorului articolelor, beneficiar al unui discurs politic în forță, "un ideolog pasionat până la obsesie de cauza românității și de destinul a ceea ce el socotește a fi clasele pozitive ale societății". Eugen Simion punctează câteva teme majore abordate de gazetarul Eminescu, cum ar fi aceea a formelor fără fond ("pune în ostilitatea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fost această ceartă, ea a avut efectul bun de a întrona imperiul ideei în locul beției de cuvinte și a detrona câțiva pseudosavanți și pseudopoeți cu pretenții de genii. Aș putea zice că a fost chiar interesantă această polemică care a pasionat vreo doi-trei ani publicul cetitor nu numai din România liberă, ci și din Transilvania și Bucovina. A fost singura luptă ce s-a dat în țara noastră pe un alt tărâm decât acel politic, și ne-a redeșteptat la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe urmă, din nou, țoca-țoca până seara. Pur și simplu, omul mă deprima. Am povestit despre el cuiva și ăsta a râs cinic, he, he, ce noroc să dai peste așa meseriași buni. Mă îndoiesc că nea Mitică era foarte pasionat de ceea ce făcea. Nici nu putea fi suspectat că era prea fericit. Mă rog. O concluzie ar fi că am învățat să scriu atunci când mi-am pierdut auzul. Ar trebui să încerc să-mi explic logic tot mecanismul ăsta, apetența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
este acasă sau de cum Îți oferă amantul dubios și fără imaginație - care vă târăște, prostite, prin hotele dosnice cu dormeuzele poluate și cu noptierele duh nind [...]. O manieră, de pildă, ca a acelei ilustre a noastră prietenă, călătoare mistică și pasionată printre „ciobanii de la munte cu ștoagăru până n ghenunche“, cu cioarecii lăsați până din jos de buric, fără izmene pe ei, cu cămășile muiate În zăr și barba țăpoasă: Aoleo, cioarecii mei, Dârlii, dârla, Cum se uită la femei Dârlii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mi se pare a fi pe varianta din urmă. Așa este și bine pentru că istoria, pentru a fi însușită, trebuie să fie, până la un prag desigur, accesibilă unui număr mare de potențiali cititori ce trebuie să înțeleagă și să se pasioneze de subiectele tratate. Nu e ușor de ținut cumpăna între rigoarea redării documentului, interpretarea faptelor, reconstituirea personajelor și, pe de altă parte, relatarea captivantă a acestora fără a cădea în trivializarea narațiunii prin senzațional. După ce am citit primele două volume
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]