1,893 matches
-
văzînd că acest avertisment pregătește o revenire la ipoteza privind ciclul totemic inaugurat pri uciderea tatălui primitiv. Cu toate acestea, la fiecare revenire, o abordăm dintr-un alt unghi și plecăm din alt punct. Dacă victimele apăsate de jugul oprimării paterne se răzvrătesc, înseamnă neapărat că au început să-și făurească, cu ajutorul experienței lor, viziunea unei societăți mai bune. Putem presupune că acea societate era egalitară prin scopurile ei și că admitea o morală deschisă, dar cu moderație. Pentru a o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
conține sloganul: "În sîngele lor se află o picătură din sîngele lui Lenin". Între timp, cel care-și propune să-i ia locul și-a anunțat candidatura: Stalin. Încă din 1926, el anunță că trebuie repusă în drepturile ei autoritatea paternă: "Să nu uităm, declară el la o adunare cu cei apropiați, că sîntem în Rusia, pămîntul țarilor. Poporului rus îi place un singur om la cîrma statului". Am fi dezamăgiți de am afla că Stalin era un om subțire și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
j. Dolj - 21.I.1910, Sibiu), autoare de versuri și prozatoare. Este fiica cea mai mică dintre cei opt copii ai Adelinei și ai lui Constantin Olteanu-Maior din Reghin, profesor de geografie și istorie stabilit la Craiova în 1859; bunica paternă era fiica surorii lui Petru Maior. După studii liceale în Craiova este numită profesoară la Azilul „Elena Doamna” din București. Moartea surorii ei Silvia, căsătorită cu profesorul Daniil Barcianu, o aduce la Sibiu, pentru a îngriji copiii orfani. Aici se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290095_a_291424]
-
din punct de vedere socioantropologic, că este superior altor aranjamente domestice. 4.3. Descendența cognaticătc "4.3. Descendența cognatică" Bilateralitatea (biliniaritatea). Cea mai răspândită formă de descendență cognatică (adică luarea în considerare la același individ deopotrivă linia maternă și cea paternă) este bilateralitatea. Regula bilateralității presupune că linia maternă și cea paternă participă egal și simetric la descendență, ceea ce înseamnă că averea, drepturile și privilegiile vin din amândouă părțile. O formă mai aparte de bilateralitate este cea complementară, specifică anumitor populații
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
4.3. Descendența cognaticătc "4.3. Descendența cognatică" Bilateralitatea (biliniaritatea). Cea mai răspândită formă de descendență cognatică (adică luarea în considerare la același individ deopotrivă linia maternă și cea paternă) este bilateralitatea. Regula bilateralității presupune că linia maternă și cea paternă participă egal și simetric la descendență, ceea ce înseamnă că averea, drepturile și privilegiile vin din amândouă părțile. O formă mai aparte de bilateralitate este cea complementară, specifică anumitor populații exotice, unde un gen de bunuri și privilegii vin de la tată
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
tată și familia lui, iar altele de la mamă și de la rudele din partea ei (Fox, 1972). Ambiliniaritatea. Cea de-a doua variantă mai cunoscută de descendență cognatică este ambiliniaritatea, unde de asemenea se iau în considerare și linia maternă și cea paternă, dar nu la fel. Ca și în biliniaritate, ego-ul are ca anceștri atât bărbați, câtșifemei, numai că linia de descendență include unele femei și le exclude pe altele. La fel se întâmplă cu bărbații. Altfel spus, în formula ambiliniară, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ego-ul are ca anceștri atât bărbați, câtșifemei, numai că linia de descendență include unele femei și le exclude pe altele. La fel se întâmplă cu bărbații. Altfel spus, în formula ambiliniară, deși la descendență participă și linia maternă și cea paternă, ele nu sunt prezente în mod egal și, mai ales,simultan. Contrar a ceea ce credea L. Morgan, teză preluată apoi în concepția engelsiană a evoluției familiei în funcție de proprietate (vezi 1.5.2), structurile familiale și regulile de descendență n-au
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
că se bazează pe bilateralitate. Și în mare măsură așa este. Proprietatea, averea și alte bunuri materiale sau spiritual-simbolice vin și dinspre tată și dinspre mamă. Să observăm însă că numele de familie este de obicei patronimic, adică urmează linia paternă. 4.4. Sistemul terminologic parental. Caracterizare generală și tipologiitc "4.4. Sistemul terminologic parental. Caracterizare generală și tipologii" În orice cultură și societate funcționează o rețea de rudenie recunoscută ca atare, rețeaua și elementele ei având termeni specifici. Termenii care
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de situația critică În care se află persoana În cauză), iar pe de altă parte, pe seama relației afective speciale existente Între cele două persoane (de exemplu, un sentiment de iubire sau de prietenie de excepție; o relație fraternală, maternă sau paternă exemplară etc.), care potențează În așa măsură sensibilitatea celor două persoane, Încât, de fiecare dată când acestea se află Într-o situație de viață deosebită (de exemplu, un succes foarte mare, o nenorocire etc.), ea intră În vibrație, reacționând ca
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
intimitatea nu este absorbită fără rest de construirea unor identități sexuale. Expunerea este mai puțin a cărnii sugerate, reprezentate, vorbite de cuvinte, cît a textului Însuși. Avem, cu alte cuvinte, o proză vorbită a trupului, care Însă nu contestă autoritatea (paternă?) a Rațiunii logocentrice, și, pe de altă parte, o proză pathetică opacă la sugestia carnală tocmai pentru a nu distrage atenția de la limbaj, de la discurs. O a doua tendință ilustrată de romanul lui Adely aparține viziunii franceze despre vîrsta culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de care te atașezi sentimental (dragosteă; bă sentimentele familiale, care apar, se dezvoltă, există și sunt specifice relațiilor care se stabilesc Între membrii familiei; ele au un caracter nuanțat și se manifestă prin următoarele forme de sentimente: conjugale, materne sau paterne, filiale, fraterne; că sentimentele patriotice vizează atașamentul față de patrie, de grupul etnic-național din care faci parte și sunt expresia originii și identității tale; dă sentimentele umanitare sunt forma cea mai largă a sentimentelor altruiste și ele exprimă apropierea, iubirea și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
putea fi răsturnată sau Întoarsă. Odată intrat În Cetate, omul se schimbă și nu o mai poate părăsi. Ieșirea din cetate echivalează cu anularea persoanei. Fiecare individ aparține unei cetăți cu care se identifică. Cetatea deține semnificația arhetipală de apartenență paternă. Ea devine „patria” pentru individ. Plecarea din cetatea sa Îl va face pe om să-și piardă identitatea, rădăcinile, iar dacă va intra Într-o altă cetate, străină de a sa, nu se va mai putea recunoaște și nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sale cu ceilalți; bă tipul Închis, rece, rigid, izolat, dominat de nevoile primare, indiferent față de lume, cu dificultăți de identificare În raport cu ceilalți; că tipul expansiv, de factură mitomaniacă, Înclinat către fabulații, instabil și agresiv, proiectat către viitor, atașat de modelul patern; dă tipul regresiv, nesigur, Întors către trecut, de modelul matern, cu tendințe de refugiu, incapabil de a relaționa cu alții sau de a menține o relație Îndelungată. Există o diferență Între patologia psihiatrică și patologia psihomorală? Răspunsul la această Întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de către părinți a unor anumite conduite la copii, deci rezultatul unei dezvoltări nevrotice și expresia uneii stări de nesiguranță. Agresivitatea față de tata, de exemplu, nu constituie altceva decât o „gelozie de putere” și un protest împotriva obstacolelor ridicate de „dictatura paternă” în calea inițiativelor copiilor sau a liberei realizări a dorințelor lor egocentrice; „primul născut”, simțindu-se frustrat în poziția lui în familie, odată cu nașterea unui alt copil, reacționează specific: prin dorința de a recâștiga interesul părinților sau teama de a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în sensul strict; există o selecție a temelor în corespondență cu scopurile grupurilor comunitare. Acolo unde asociațiile dependente sunt preponderente există o oarecare articulare și o oarecare selecție: articularea este mai pronunțată când asociațiile dependente ies încet de sub tutela grupului "patern", în timp ce selecția predomină când autoritățile publice dețin în continuare frâiele asupra asociațiilor, în mod autoritar; sistemele comuniste au constituit un exemplu clar al unei astfel de strategii. Natura ambiguă a entităților asociative Distincțiile în privința rolului grupurilor sugerează trei remarci. În
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Europa de Est (inclusiv Uniunea Sovietică), cât și în China, au apărut manifestări de independență ale sindicatelor, cea mai semnificativă fiind dezvoltarea sindicatului independent "Solidaritatea" din Polonia, la sfârșitul anilor '70. Dependența grupurilor clasiale, religioase sau etnice de entitățile tradiționale sau instituționale "paterne" se diminuează astfel treptat chiar în situațiile în care autoritățile sistemului politic fac tot posibilul pentru a-și menține dominația asupra rețelei acestor grupuri dependente. Tipuri de dezvoltare asociativă Sentimentele comunitare nu dispar pentru că, pe de altă parte, asociațiile sunt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de clientelă pe care se bazează. Partidele tradiționale nu au "filiale" sau "secțiuni"; proprietarii de pământ și subordonații lor sunt articularea partidului la nivelul local. În mod asemănător, un partid poate fi restrâns dacă se bazează puternic pe un grup "patern", etnic sau religios, sau chiar, în primii ani, pe un sindicat. Există diferențe substanțiale în extensiunea partidelor. Partidele comuniste au fost totdeauna cele mai extinse dintre toate; partidele creștine și socialiste sunt de obicei mai extinse decât partidele conservatoare din
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
et al., 1960: 120-67; Budge et al., 1976). În acest moment ne putem întoarce la distincția făcută de Duverger între partidele "de cadre" și "de mase". Când un partid își atrage sprijinul indirect de la populație, prin atașamentul membrilor față de grupul patern, nu există o "masă" la baza sprijinului partidului. Un astfel de partid poate să nu fie instabil dacă grupul tribal, etnic, religios sau chiar clasial pe care se sprijină este legitim; dar nu are legitimitate ca atare și, mai ales
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acela care nu are nevoie să se bazeze pe unul sau mai multe grupuri comunitare pentru sprijin. Acest caracter se dezvoltă treptat, cu cât sunt mai mulți susținători care se identifică direct cu partidul și încetează să folosească grupul comunitar "patern" ca punct de referință. Ca rezultat, dezvoltarea partidelor de mase legitime este un semn că viața politică este din ce în ce mai autonomă și probabil are și un caracter din ce în ce mai național. Partidele de mase legitime apar în mod caracteristic în contextul unei dezvoltări
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nivel de grupuri sau la nivel de indivizi, sau, mai frecvent, poate rezulta dintr-o combinație a acestor două tipuri. Competiția este la nivel de grupuri când, așa cum am văzut în capitolul 7, partidele sunt strâns dependente de o organizație "paternă" tribală sau geografică, etnică, religioasă sau clasială. Există atunci un război între tabere bine definite, un "război" dus (în mod normal) prin mijloace electorale. Alegerile determină puterea fiecărui grup făcând apel la loialitatea membrilor grupului. Din când în când poate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
grupului. Din când în când poate exista un armistițiu, iar partidele pot ajunge la un acord acest tip de acord între "pilonii" societății a fost numit "consociaționalism" (Lijphart, 1977: 25-52). Când partidele încetează să mai fie dependente de o entitate paternă și pot apela direct la sprijinul celor care se identifică cu ele, o anume schimbare se petrece treptat. Partidele încep să caute noi "identificatori" în exteriorul grupurilor care le-au sprijinit inițial, din moment ce în acest mod își pot spori electoratul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ale acestui fenomen se mai pot găsi în Europa contemporană și în America de Nord. Există unele excepții în zone răzlețe din mai multe țări, dar în general, identificarea legitimă directă cu partidele a înlocuit loialitatea indirectă care are loc prin grupurile "paterne". Conducerea personalizată are o importanță considerabilă, dar mai curând în cadrul partidelor decât în vederea construirii unui partid. Doar în cazul gaulliștilor francezi un lider a creat și susținut un partid mare. După al Doilea Război Mondial, în Germania și Italia, democrația
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Bogdan Baghiu preferă totuși, de cele mai multe ori, formele discursive în care pe (sub)stratul metafizic se inervează accente ironice sau parodice datorate unei percepții halucinate asupra realului aproape agonic : Mai devreme cu un apocalips,/ morții pleacă să-și colinde viii/ patern și autobiografic./ (...) Mitice timpuri, cu fața desfigurată/ de virusul străinului,/ se tămăduiesc/ în clepsidre de/ chilie zdrențuită./ Pâinea și vinul altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la piept de icoană,/ alină fiece rostuire a cărnii/ evadată/ de pe oameni/ și dăruită,/ fibră cu fibră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți de erotoman jertfit adesea pe altarul dragostei conjugale sau paterne, ca dovadă suita de texte închinate celor trei ipostaze ale alterității sale în variantă feminină, Julieta, Sandra și Elleny, adunate într-o antologie intitulată Cele mai frumoase poezii de dragoste (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2008), este contaminată de misterul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că nu pot fi salvați decît prin solidarizarea cu un Conducător". Această constatare face parte dintr-unul din studiile cele mai temeinice ale lui Erik Erikson asupra modalităților de inserție a adolescentului în normele de organizare socială 36. Repudiind autoritatea paternă existentă, explică Erikson, i se pare foarte greu sâ-și asume răspunderea autonomiei personale. Imaginile prenatale, recuzate sau contestate, sînt astfel, în mod firesc, "înlocuite de ierarhia imaginilor conducătorului, imagini care populează ierarhia imaginilor disponibile". Refuzul disciplinei tradiționale conduce la căutarea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]