1,787 matches
-
Biserica Ortodoxă Română, au dreptul să poarte cruce pectorală Patriarhul (care o poartă împreună cu două engolpioane) și toți arhiepiscopii și episcopii, episcopii-vicari și arhiereii-vicari. În diferitele tradiții ale Bisericii Ortodoxe (greacă, slavă și românească) există obiceiuri diferite cu privire la purtarea crucii pectorale de către preoți. Astfel, în Ortodoxia de tradiție slavă, în general, crucea pectorală este însemnul distinctiv al preotului. Majoritatea preoților (în special din tradiția rusească) poartă o cruce simplă, de culoare argintie (cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru și
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
poartă împreună cu două engolpioane) și toți arhiepiscopii și episcopii, episcopii-vicari și arhiereii-vicari. În diferitele tradiții ale Bisericii Ortodoxe (greacă, slavă și românească) există obiceiuri diferite cu privire la purtarea crucii pectorale de către preoți. Astfel, în Ortodoxia de tradiție slavă, în general, crucea pectorală este însemnul distinctiv al preotului. Majoritatea preoților (în special din tradiția rusească) poartă o cruce simplă, de culoare argintie (cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru și cositor). În Biserica Ortodoxă Rusă îndeosebi, care are un ceremonial mai elaborat
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
simplă, de culoare argintie (cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru și cositor). În Biserica Ortodoxă Rusă îndeosebi, care are un ceremonial mai elaborat decât altele, se face distincția între diferitele tipuri și materii din care este făcută crucea pectorală pe care o va purta preotul. Astfel, crucea de argint este acordată la hirotonie tuturor preoților, potrivit unei tradiții din vremea țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Crucea de aur simplă se acordă de drept stareților și arhipresbiterilor [1
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
de episcopi, o poartă de drept arhimandriții și protopresbiterii, iar alți preoți o pot primi ca pe o distincție specială. Cea mai înaltă distincție care poate fi acordată unui preot este dreptul de a purta și o a doua cruce pectorală. În practica grecească și românească, nu toți preoții poartă crucea pectorală. Astfel, în tradiția greacă, crucea pectorală se acordă doar atunci când preotul este înălțat la rangul de iconom; nu se face distincție între diferitele tipuri de cruce purtate. În practica
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
preoți o pot primi ca pe o distincție specială. Cea mai înaltă distincție care poate fi acordată unui preot este dreptul de a purta și o a doua cruce pectorală. În practica grecească și românească, nu toți preoții poartă crucea pectorală. Astfel, în tradiția greacă, crucea pectorală se acordă doar atunci când preotul este înălțat la rangul de iconom; nu se face distincție între diferitele tipuri de cruce purtate. În practica românească, dreptul de a purta cruce pectorală se acordă preoților odată cu
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
o distincție specială. Cea mai înaltă distincție care poate fi acordată unui preot este dreptul de a purta și o a doua cruce pectorală. În practica grecească și românească, nu toți preoții poartă crucea pectorală. Astfel, în tradiția greacă, crucea pectorală se acordă doar atunci când preotul este înălțat la rangul de iconom; nu se face distincție între diferitele tipuri de cruce purtate. În practica românească, dreptul de a purta cruce pectorală se acordă preoților odată cu rangul de iconom stavrofor (pe viață
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
toți preoții poartă crucea pectorală. Astfel, în tradiția greacă, crucea pectorală se acordă doar atunci când preotul este înălțat la rangul de iconom; nu se face distincție între diferitele tipuri de cruce purtate. În practica românească, dreptul de a purta cruce pectorală se acordă preoților odată cu rangul de iconom stavrofor (pe viață) sau pentru pentru a semnifica funcția administrativă a acestora. Astfel, pe durata cât ocupă funcția, poartă cruce pectorală protopopii, precum și toți vicarii administrativi (eparhiali și patriarhali), inspectorii și consilieriii eparhiali
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
tipuri de cruce purtate. În practica românească, dreptul de a purta cruce pectorală se acordă preoților odată cu rangul de iconom stavrofor (pe viață) sau pentru pentru a semnifica funcția administrativă a acestora. Astfel, pe durata cât ocupă funcția, poartă cruce pectorală protopopii, precum și toți vicarii administrativi (eparhiali și patriarhali), inspectorii și consilieriii eparhiali (patriarhali) cu funcții de conducere. Crucea pectorală purtată de preot este mai puțin elaborată și mai puțin împodobită decât cea a episcopului, dar nu se face distincția între
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
iconom stavrofor (pe viață) sau pentru pentru a semnifica funcția administrativă a acestora. Astfel, pe durata cât ocupă funcția, poartă cruce pectorală protopopii, precum și toți vicarii administrativi (eparhiali și patriarhali), inspectorii și consilieriii eparhiali (patriarhali) cu funcții de conducere. Crucea pectorală purtată de preot este mai puțin elaborată și mai puțin împodobită decât cea a episcopului, dar nu se face distincția între diferitele tipuri de cruci purtate de preoții înșiși. În Biserica Ortodoxă Română, în mod excepțional, pentru activitate îndelungată și
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
elaborată și mai puțin împodobită decât cea a episcopului, dar nu se face distincția între diferitele tipuri de cruci purtate de preoții înșiși. În Biserica Ortodoxă Română, în mod excepțional, pentru activitate îndelungată și deosebită, dreptul de a purta cruce pectorală se poate acorda și diaconilor din clerul de mir, odată cu ridicarea la rangul de arhidiacon. În practica românească, mai pot primi dreptul de a purta cruce pectorală și starețele de la mănăstiri, ca distincție specială. În tradiția rusă, starețele poartă de
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
în mod excepțional, pentru activitate îndelungată și deosebită, dreptul de a purta cruce pectorală se poate acorda și diaconilor din clerul de mir, odată cu ridicarea la rangul de arhidiacon. În practica românească, mai pot primi dreptul de a purta cruce pectorală și starețele de la mănăstiri, ca distincție specială. În tradiția rusă, starețele poartă de drept crucea simplă de aur. În Biserica rusă, se mai poate acorda ca distincție onorifică dreptul de a purta crucea pectorală și unor monahii care nu sunt
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
primi dreptul de a purta cruce pectorală și starețele de la mănăstiri, ca distincție specială. În tradiția rusă, starețele poartă de drept crucea simplă de aur. În Biserica rusă, se mai poate acorda ca distincție onorifică dreptul de a purta crucea pectorală și unor monahii care nu sunt starețe (dar nu și monahilor care nu sunt clerici).
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
unul de altul. Corpul este acoperit cu țepișori, plăci mici, solzi sau este golaș. Au două înotătoare dorsale, prima țepoasă mai scurtă, a doua formată din raze moi, lungi. Înotătoarele ventrale sunt apropiate una de alta și au o poziție pectorală. Vezica înotătoare lipsește. Această familie cuprinde mai mult de 300 de specii, grupate în 70 genuri. Cele mai multe specii sunt răspândite în mările temperate, iar câteva în apele dulci. În apele dulci din România trăiește un singur gen, "Cottus", cu 3
Cotide () [Corola-website/Science/335094_a_336423]
-
le (s) sunt un ordin de pești osoși acantopterigieni de talie mică cu corpul alungit la care înaintea înotătoarei dorsale se găsesc 2-17 țepi (spini) izolați, înotătoarele ventrale așezate puțin înapoia celor pectorale au o radie spinoasă și 0-2 radii articulate divizate și înotătoarea anală este opusă dorsalei. Corpul, fără solzi, este acoperit cu scuturi (plăci) osoase, mai ales pe flancuri. Au gura mică și protractilă, așezată în vârful unui bot de regulă
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
fusiform mai mult sau mai puțin alungit. Înaintea înotătoarei dorsale, care este formată din radii articulate ramificate, se găsesc 2 până la 17 țepi izolați, mobili și liberi (nereuniți de membrana înotătoarei). Înotătoarele ventrale mici sunt așezate abdominal, puțin înapoia celor pectorale și au un spin (țep) independent și 0-2 (mai rar 3) radii articulate ramificate; "Indostomus" nu au spin în înotătoarea ventrală. Înotătoarea anală este opusă înotătoarei dorsale și este formată din radii ramificate, prima radie este spinoasă, adică are forma
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
singură înotătoare dorsală, lungă, situată posterior, formată în întregime din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarea dorsală și anală sunt unite cu înotătoarea caudală printr-o mică membrană, incompletă. Înotătoarele pectorale largi în formă de evantai. Înotătoarele abdominale formează o ventuză ventrală puternică cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
din radii moi. Înotătoarea anală fără spini, asemănătoare ca mărime, formă și poziția cu înotătoarea dorsală. Înotătoarele dorsală și anală nu sunt unite cu înotătoarea caudală, fiind despărțite net de un spațiu scurt de caudală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Înotătoarele pectorale, rotunjite, largi în formă de evantai. Înotătoarele abdominale formează o ventuză ventrală cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
n-au spini. Au singura înotătoare dorsală mai mult sau mai puțin alungită, deplasată în jumătatea posterioară a corpului și așezată la același nivel cu anala, înotătoarele ventrale au o poziție abdominală, mai mult sau mai puțin apropiate de cele pectorale. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, nu este bifurcată. Linia laterală lipsește, dar mugurii senzitivi sunt bine dezvoltați pe cap. Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști) sau este absentă. Marea majoritate a ciprinodontiformelor trăiesc în apele dulci și
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
spațiul interorbital, ca și la zglăvoaca comună. Preoperculul cu 2 spini bine dezvoltați, îndreptați înainte.Vezica înotătoare lipsește. Atât capul cât și corpul sunt complet lipsite de solzi, în afară de țepișorii foarte fini, uneori abia vizibili, care se găsesc sub înotătoarele pectorale. Linia laterală este incompletă, ajunge până sub jumătatea celei de a doua înotătoare dorsală, sau depășește cu puțin acest punct, dar nu ajunge până la baza înotătoarei caudale și se întinde deasupra mijlocului flancurilor; câteodată, extremitatea ei posterioară se continuă printr-
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
înălțime. Înotătoarele ventrale lungi, ajung de obicei până la anus, iar la mascul depășesc anusul, atingând uneori înotătoarea anală. Cea de a patra radie internă a înotătoarelor ventrale este foarte scurtă, fără a egala jumătate din lungimea celei mai lungi. Înotătoarele pectorale mari, largi, în formă de evantaliu, ating începutul celei de a doua înotătoare dorsale. Înotătoarea caudală scurtă, rotunjită. Colorația variabilă, mai puțin marmorată ca la zglăvoaca comună. Coloritul spatelui și laturilor este uniform, verzui-măsliniu, cafeniu-verzui, bruniu, fără dungi transversale; uneori
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
porcușorul de vad ("Romanogobio uranoscopus"). Spre deosebire de acesta are botul și mustățile mai scurte și opt radii ramificate în înotătoarea dorsală. Formula înotătoarelor: înotătoarea dorsală: III, 8 (9); înotătoarea anală: II (III), (5) 6 (7—8); înotătoarele ventrale: I, 7; înotătoarele pectorale: I, 13-15 (16); pe linia laterală 39-42 solzi. Dinți faringieni 3.5-5.3 (2.5-5.2 sau 2.5-5.3). Spini branhiali 1-2. Vertebre 36. Corpul alungit, fusiform, gros, de înălțime mică, slab comprimat lateral, cilindric în secțiune transversală, acoperit
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
cilindric în secțiune transversală, acoperit cu solzi destul de mari, mai mari decât la restul porcușorilor, persistenți. Gâtul (istmul) și pieptul este lipsit de solzi, iar suprafața goală este limitată posterior de o linie ce unește extremitățile posterioare ale bazelor înotătoarelor pectorale; uneori, această linie prezintă un unghi, cu vârful îndreptat înapoi. Pe solzii de pe spate sunt 3-5 striuri epiteliale longitudinale în relief. Trei rânduri de solzi între linia laterală și originea înotătoarelor ventrale. Solzii de pe linia laterală sunt mai înalți decât
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
alungite în sensul longitudinal sau pătrate; ele se contopesc, uneori, într-o singură dungă în lungul liniei laterale. Abdomenul de culoare albă. Solzii din lungul liniei laterale au câte un punct negru deasupra, iar altul dedesubtul liniei laterale. Înotătoarele dorsală, pectorale și caudală cu pete negre sau brun-negricioase difuze, dispuse în linii transversale. Înotătoarele ventrale și anală palide, fără pete. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana consta din mici nevertebrate psamofile: insecte acvatice și larvele lor, crustacee copepode și gamaride, moluște
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
stau în ape puțin adânci, iar iarna caută zone mai adânci, în care iernează imobili sau au o activitatea redusă. Lungimea obișnuită 7-8 cm și excepțională 15 cm. Formula înotătoarelor: înotătoarea dorsală: II - III, 6-8; înotătoarea anală: II-III, 5-7; înotătoarele pectorale: I 12-15; înotătoarele ventrale: II 5-7; înotătoarea caudală 19. Pe linie laterală se află 40-43 solzi. Spini branhiali 3. Dinți faringieni cu formula 3.5-5.3 sau 2.5-5.2. Vertebre 36. Numărul cromozomilor: 2n = 50. Corpul alungit, fuziform, acoperit
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
Porcușorul carpatic ("Gobio carpathicus") este un pește dulcicol bentopelagic, cu o lungime de 6-12 cm, din familia ciprinidelor. Are corpul fusiform, acoperit cu solzi mijlocii. Gâtul și pieptul lipsite de solzi până la marginea posterioară a bazei înotătoarelor pectorale. Pedunculul caudal înalt. Capul masiv, botul obtuz și fruntea bombată. Gura inferioară, orizontală, în formă de potcoavă; buza inferioară este întreruptă la mijloc; la colțurile gurii, câte o mustață ce ajunge până sub marginea posterioară a ochiului sau trece puțin
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]