2,745 matches
-
putea să pară chiar risipitor, profesa însă prudența. Era pățit și poate, mai mult decât asta, proceda astfel din atavism. O sumă de bani o diviza în două-trei porțiuni, aruncând o parte prin sertare, făcînd-o uitată. Îi era cu deosebire penibil să apeleze la alții și nu voia să se angajeze în lucrări antipatice. Ioanide era un arhitect cu reputație, pe care mulți l-ar fi solicitat. Clienții burghezi înțelegeau, din păcate, arhitectura ca o dexteritate de a ridica pe sol
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ce-ar fi o statuie greacă de femeie cu veșmântul în cute întrerupte anarhic? Arta spălatului și a drapării, în antichitate, mergea mînă-n mână cu arta arhitectonică. În legătură cu doamna Ioanide se petrecu în acest timp un incident și comic, și penibil. Pomponescu nu întîrzie, firește, să afle de felonia lui Ioanide (după gândul lui intim) și cea dintâi reacție când i se comunică de către amicii malițioși fu că se acoperi de o paloare mortală și-și mușcă mustața cu o violență
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întrebarea ei turburătoare: - Atunci pentru ce faci ceea ce faci? - Ascultă, Sultana, zise Ioanide punând stăpânire pe sineși cu un ton de familiaritate mai mult paternă, întrebarea ta n-are nici un sens și n-aș vrea să cădem pe un teren penibil. Pentru ce? Presupunând că este vreun temei să pui această întrebare, ce legământ există între noi? Ești tu logodnica mea, am dezertat de la vreo obligație? - Ai spus că consimți să mergi în Egipt, am făcut pregătiri,am crezut în tine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Machiavel la Forli, la contesa Caterina Sforza. Natural, mistificam, pentru că noi înșine nu citeam excesiv, și întrebările de mai sus le preparam viclean, cu ajutorul cărților găsite pe acasă sau la rude studenți. (Ioanide: "M-aș fi mirat să fie altfel!") Penibilă mi se părea nu neștiința profesorilor, foarte scuzabilă, dar lipsa lor de demnitate intelectuală, incapacitatea de a face față situației. Dacă ar fi răspuns: "Nu mai citesc nimic peste Victor Hugo", ni s-ar fi părut sublim, asta ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gust pentru inedit, însăși ideea de a fi în mizerie îl amuza. Semăna puțin cu Gabriel-Jean-Anne-Victor-Benjamin-Georges-Ferdinand-Charles-Edouard Rusticoli, comte de la Palferine al lui Balzac, boem amator. Toamna mergea la vânătoare invitat de prietenii săi, iar când existența în Capitală îi devenea penibilă, se plasa cu săptămânile și chiar cu lunile pe la moșiile rudelor. Afară de aceasta, Max făcea și gazetărie, și anume reportaj, primind cele mai umile comenzi. Contribuția lui era importantă în recepțiile sau reuniunile la care presa obișnuită n-avea acces
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mediu. Acuzatul, vânăt la față, ciuruit de furunculoză, trădând sângele său bolnav, privește încruntat sala indignată, drapat de regizorii săi într-un costum național de operetă. Uitătura feroce, ochii săi mici aparțin criminalului înnăscut și produc în sală o impresie penibilă." Ar fi inutil a copia în întregime reportajele, esențialul este de a urmări modificările produse de ele în spiritul lui Ioanide. Extragem deci ceea ce l-a frapat mai mult. (Din interogator). Președintele: Acuzat, de la cine ai învățat în școală să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șoseaua dinspre care venea acuzatul, admițând că acesta se risca să-l lovească fățiș? Neștiindu-se din ce parte a sosit glontele, orice identificare e o pură speculație polițistă. O anume fatalitate îl pune încă o dată pe acuzat în situația penibilă de a fi suspectat printr-o denaturare enormă în interpretarea faptelor. Admit, acuzatul e un spirit mobil, plin de elan și nestatornicie, toți românii care s-au ilustrat în viața publică au fost astfel, ajungând până la bizarerie. C. A. Rosetti
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
om, conchise Ioanide izbind foile cumîna, care nu face parte din tagma mea. Ioanide - Gavrilcea, cum se potrivesc aceste două sunete? - Vorbiți de Gavrilcea? Întrebă smerit Butoiescu, intrat în birou fără ca Ioanide să se fi scuturat bine de impresiile sale penibile. - Cum? Cunoști pe Gavrilcea? - Da! mărturisi Botticelli punîndu-și în funcție ironia sade tip danbogdanian. - Nu mi-ai spus niciodată, de atâtea ori a fost vorba deGavrilcea. - Nu m-ați întrebat. - Mă rog, dacă zici că-l cunoști, ce fel de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trimită mașina. Gaittany telefonă imediat lui Ioanide acest rezultat al întrevederii sale, rugîndu-l să vestească pe doamna a fi gata când va veni madam Valsamaky-Farfara cu mașina. Încolo se mulțumi să adauge că speră în succesul cercetărilor. Scăpase de o penibilă scenă. Madam Ioanide arătă în aceste împrejurări o față nouă a caracterului ei. Revelă o liniște tristă și decisă, o extraordinară capacitate de a se orienta în mijlocul dezastrului, în timp ce Ioanide, energic în treburile lui, dovedi în nenorocire apatie și dezgust
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru cariera din infinit a fetei sale. Dorea deocamdată să-i facă un mormânt confortabil, cu inscripțiile de rigoare, cu candelă și flori. Pentru madam Ioanide "Fie-i țărâna ușoară" avea un înțeles literal, gravitația pământului, rău studiată, o credea penibilă pentru umeri, pentru piept. A călca cu picioarele pe un mormânt i se părea oribil. Madam Ioanide concepea trecerea de la planul istoric la cel transcendental în forma unei metamorfoze lente, a. o adevărată endosmoză între material și aerian. Un mort
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e în tradiție. . - Te-am salutat! zise Ioanide fugind. Când lui Pomponescu, Gulimănescu, vestitorul specializat al tuturor lucrurilor neplăcute, îi spuse că, după cât se auzise, Ioanide a fost însărcinat să ridice o catedrală în București, ministrul făcu o figură mai penibilă decât de obicei și după o sincopă morală prelungă anunță o îndoială. - Trebuie să fie vorbe, nu mi-a spus nimeni de așa ceva. Amicii nu se lăsară, veniră cu jurnalul și arătară clișeul proiectului. Înainte, Pomponescu, contrariat, își mușca mustața
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să mă execut. . - Atunci e regretabil, va trebui să scrii, recunoscu șiGaittany, care, ca om cu experiență, nu se lăsa surprins de nici o eventualitate. - Eu să scriu împotriva domnului Ioanide? Uite, mă jur dacă am ceva contra lui! - Știu, e penibil. Fă-l și dumneata mai cu mănuși. . - Crezi că mă lasă Pomponescu? Și pe urmă, cu mănuși,fără mănuși, ce-o să zică domnul Ioanide? . - Da, e o problemă gingașă... De obicei el nu citește. . - Dar conștiința mea nu contează? . - Ai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a izbucnit războiul!" - De unde vii? Întrebă Gaittany. Ți-am telefonat acasă spre a-ți reaminti și nu ai răspuns. - Am fost la Școala de Arhitectură. Cei de față lăsară ochii în jos, evitîndu-i, după aparenta intenție a gestului, o confruntare penibilă. Ioanide traduse astfel: "Îl dă afară de la catedră și el mai speră!" " Este curios cum oamenii, printr-o răutate înnăscută și inconștientă, reflectă Ioanide, agravează situația altuia, numai spre a-l compătimi." Comizerația aceasta i se părea absolut stupidă, un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amar răsfoind ilarianta broșură, recunoscând totuși că ea cuprindea singurul elogiu deschis și din inimă asupra operei sale. Aceasta fusese soarta lui, să fie adorat de familie și adulat în afară. Numai distincții oficiale și onoruri, niciodată discuție. O suferință penibilă îi pricinui lui Pomponescu goliciunea anticamerei. El era un om care nu putea nici să mănânce liniștit la masă dacă nu-l aștepta cineva în sala pentru musafiri. Oricât era de mizantrop, ex-ministrul nu se putea dispensa de oameni și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmă, devenind nervos, începu a se plimba de-a lungul casei, trecând din birou în sala de primire și de aci în salonul doamnei Pomponescu, abandonat și el. Văzuse odată un film în care o pereche tânără aștepta în mod penibil invitații, care nu mai veneau, la o serată, până ce, ora fiind înaintată, își dădură seama că nu mai este nici o speranță. Însă întrucît îi privea, faptul se explica într-un mod simplu. Invitațiile nu fusese, din greșeală, transmise. Chiar și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trecere. Ioanide ar fi întrebat-o, auzind asemenea aprecieri: "Dar despre furunculele lui ce zici? Sunt tot așa de aprinse?" Pomponescu nu vedea lucrurile la fel. Cultul succesului intrase într-atît prin familie în sângele său, încît cuvintele Ioanei îi erau penibile pentru adevărul pe care îl admitea în ele. Din moment ce Gavrilcea parvenise, meritul constând în acest unic fapt nu se putea tăgădui. Pomponescu se sili să elimine din convorbirea sa cu Ioana tot ce avea raport la viața publică și să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asemenea tristă reputație postumă, păcat este că și-a pierdut viața, bunul cel mai scump. Ioanide zise în gînd: "Tușul!" - N-ar fi rău, spuse madam Ioanide, să intervii pe lîngăacest nefast Gavrilcea să ne scutească de o asemenea onoare penibilă. " Nu-mi spui nimic de tuș!" gândi arhitectul, din ce în ce mai impacient. Astfel urmă colocviul între madam Ioanide și amuțitul Ioanide, fără ca cea dintâi să facă vreo cât de mică referință la comision. Madam Ioanide se ridică de la masă, invitând pe Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
domnule, așa îmbrăcat din ac? E vreunbal undeva? Întreba unul. - Nu, domnule, nu știi? Azi e reuniune la "bietul Ioanide". Pomponescu nu mai puțin îl vedea pe "bietul Ioanide" alungat și din baraca lui într-o magherniță, cîștigîndu-și existența cu penibile mici reparații. Un alt simptom al alterării caracterului și sănătății morale fu modificarea pentru un timp a instinctului de grijă corpo G. Călinescu rală. Pomponescu, care nu ieșea niciodată din dormitorul lui nebărbierit nici spre a da la o parte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
greutate fenomenele pur gripale fură stăvilite, însă temperatura nu ceda și Conțescu începu să se simtă din ce în G. Călinescu ce mai rău. Îl apăsa parcă ceva la vârful unui plămân și respira greu. Apetitul îl părăsise și dureri penibile îl supărau la ceafă, ceea ce îi turbura somnul. Gonzalv, în devotamentul lui ieșit din nevoia de a afla și de a se ilustra, venea și noaptea, făcând de veghe cu rândul împreună cu cei ai casei. Bolnavul respira pe gură, sufocîndu-se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un Conțescu malițios, care se îmbolnăvește ca să trezească speranța în Gonzalv și se face bine ca să-l dezamăgească. În realitate, cum explica conferențiarul Conțescu, geograful era un biet muribund demn de milă, care, având o complexiune viguroasă prin ereditate, murea penibil în rate. Era deci o iluzie că se scoală de pe boală, ieșită din faptul că accidentele sale erau incomplete, cum se întîmplă din nefericire adesea în asemenea cazuri. La machine craque, adăuga conferențiarul, iar Suflețel traduse mitologic astfel această idee
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
hârtie scrise cu stiloul, mare și caligrafic: "Domnule profesor, ministerul e dispus să plătească suplinitorul în cazul când ați cere unul. Ar fi o mare ușurare pentru dumneavoastră." Și întinse foaia lui Conțescu (voise să cruțe pe geograf de o penibilă sforțare vocală, știindu-l bîlbîit). Conțescu privi atent foaia, o citi și o reciti, fără a ridica privirile, ca și cum i s-ar fi propus un text dificil, apoi se uită la Gonzalv, clipind din ochii mărunți și ridicând mâna dreaptă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
durerea s-a realizat de medicii alopați un model gradual de 5 pentru a o evalua senzorial (5 simțuri) și a o descrie extrasenzorial într-un concept, ce se dorește inteligibil, dar se constată, că de fapt este desuet și penibil, iar singura modalitate de înțelegere este cea propusă [Botez-Donțu, 2004] de teoria cunoașterii senzoriale/extrasenzoriale (analizatorul tactil este responsabil de astă dată cu > 80% din informația dureroasă - nespecifică). Durerea cronică are un impact important asupra calității vieții, iar depresia complică
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
că ne aparține" (Holmes, Holmes, 2001, p. 135)66. Pretinzând exclusivitatea, persoana geloasă se concentrează mental și volițional atât asupra obiectului infidel (sau perceput ca infiel), cât și asupra terțului rival (sau perceput ca rival). Ea are un sentiment de penibilă iritare, de furie și de revoltă asociat cu impulsul de a-l alunga pe concurent. Văzută ca expresie a tulburării unei relații (Baumgart, 2008), gelozia este una dintre cele mai chinuitoare stări sufletești. Aflată într-o perioadă de gelozie, dispoziția
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în cazul privirii unui tablou la o expoziție) și halucinații vizuale cinematografice în care scenele, ființele, obiectele sunt în mișcare. Halucinațiile vizuale pot fi agreabile, plăcute, frumoase, situație mai puțin frecvent întâlnită (viziuni paradisiace, exotice etc.) sau mai frecvent sunt penibile, chiar terifiante (incendii, cataclisme, scene de luptă etc.). După modul în care sunt percepute ("văzute"), ele mai pot fi necolorate sau colorate. Imaginile pot fi nete sau mai obscure, șterse, unice sau multiple, mobile sau fixe. În halucinațiile vizuale la
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pentru care se adresează diferiților medici, solicitând examinări și investigații paraclinice repetate. 2) Obsesia este un gând sau o idee ce se impune spontan conștiinței individului și care nu reușește să se debaraseze de ea. Ideea este percepută ca fiind penibilă ș absurdă, având un caracter de constrângere și de impunere. În practica psihiatrică obsesiile se întâlnesc mai ales în nevroza obsesivă; obsesia apare și în schizofrenie, în psihoza delirantă și depresie. Obsesia trebuie diferențiată de ideea fixă, în acest caz
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]