12,831 matches
-
fim doar golanii afiliați), trebuie să ne dea încredere în viitor. Și, în loc să persistăm într-un grotesc și complet nejustificat dispreț, ar fi mai bine să medităm la lecția pe care golanii ne-au oferit-o;” Societățile comuniste se cred perfecte; nu există motive de nemulțumire în ele înseși; de aceea nemulțumiții sunt totdeauna instigați din exterior și totdeauna de rea credință. De aici provine și tendința discursului puterii de a deprecia pe participanții la nemulțumire; dacă, în societățile totalitare, nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
înțeles nimic din ce a zis... - Nici eu, recunoscu tânărul, măsurând-o pe fată din cap până-n picioare. Apoi, plăcut impresionat de cele văzute, o invită la o cola. - Cu plăcere, zise fata dezvelind, cu un zâmbet sublim, o dantură perfectă. Și uitând instantaneu că Takamura existase vreodată. (Mi se pare inutil.) 27 mai-1 iunie 2005 2 MAI Muzica: David Bowie - Wood Jackson Sunt în 2 Mai și am 16 ani. E noapte. Sunt pe plaja de la nudiști, mai precis în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
orchestra omuleților de sticlă și-a acordat instrumentele: în mijloc este cimpomatul, încă nu ies flăcări din el; la stânga, alămurile: trompeta-păpușă, axafonul, tringhiera; apoi, și mai la stânga, sub bolta scării, xilofonul din vertebre; în partea opusă, pentru a crea stereofonia perfectă, țambalul-biturbo. Chiar în față, lângă ringul de dans, toba cu gușă; iar de tavan atârnă limbochitara și străvebasul. După mirosul aerului, muzica va începe în curând, hai să intrăm! Haideți! Începe! Dansatorii și-au luat pozițiile pentru cadril! Uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o față dulce, care stătea sub semnul celor doi ochi de un albastru isteric; dintre ei pleca un nas fin, nici prea lung, nici prea scurt. Iar sub nas era cea mai senzuală gură din câte văzusem vreodată, o gură perfectă, blândă, ah, da... Apoi era corpul, despre care știam prea multe ca să mai pot spune ceva și al cărui punct forte era ceafa, lungă, atrăgătoare, acoperită de puf auriu. Iar spatele era dureros de frumos, de milioane de ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
hotărât lucru. - Mona, am zis, termină. Înnebunesc. Nu m-a auzit. Mânuia vioara cu ochii închiși, din când în când își dădea capul pe spate, izgonind o șuviță delicată de păr negru. Era deosebit de frumoasă în jeanșii mulați pe picioarele perfecte și tricoul alb, strâmt, care-i punea în evidență sânii, talia și umerii. Dar vioara, ah, vioara... M-am ridicat din pat și am descoperit mirat că aveam pe mine niște chiloți. Nu îmi aduceam aminte când îi pusesem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prea multă fantezie și prea puțină artă, înțelegi? Adică nu știu, am impresia, și poate greșesc, că tu nu ai fi în stare să scrii ce a scris Magda. Magda era deci Ronaldinho. - Nu, nu aș putea, recunoscu Luca. Ai perfectă dreptate. - Da, vezi? Știam eu... - Mhm. Ne-am ridicat de la masă sub pretextul că e cam târziu și trebuie să mergem la culcare, să prindem a doua zi niște plajă. În taxiul care ne ducea înapoi în 2 Mai, Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îi cunosc foarte bine și pentru că aici trăiesc... - Da... - Dar la urma urmei, biletele la concertele mele se vând la fel de bine în Seattle ca în Paris, nu? Așa că nici... - Vezi, ieșirea următoare este înspre aeroport... - Da, am văzut. - Dar ai perfectă dreptate cu ce zici. - Știu că am. La ce terminal trebuie să mergem? - La șapte, la United. - Ok. Manson m-a lăsat în fața terminalului, ne-am luat rămas bun, i-am amintit să-mi trimită muzicile lui. - Ți le trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe care vreunul dintre noi o văzuse vreodată: Miruna. Avea 19 ani și era manechin. Pe bune, cu poze în reviste, cu aerul rezervat și caustic al fetelor care știu că arată peste medie de bine, cu picioare lungi, față perfectă, tot tacâmul. Eram cu ea, Yves și încă vreo șase persoane la o terasă din centru. Beam cafele și vorbeam despre muzica românească. Miruna îl aprecia pe Nicu Alifantis. - Cântecul ăla cu „Acuma trec pe stradă femei cu cur frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o sabie de foc, în cea dreaptă, o țigară. Și-a aprins țigara de la sabie și m-a privit. Avea ochi caprui. „Sunt evreu“, a zis. „Ai suferit destul. Uite o pereche de chiloți. Sper că-ți vin bine“. Erau perfecți. DOMNII ACEIA Încă emoționat de ardoarea cu care tânărul inginer își prezentase proiectul, directorul Jean-Pascal Trinité intră în largul closet al biroului său. Se gândi o vreme la acest om, atât de inteligent, atât de înflăcărat... Apoi privi în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mi dacă un sărman librar trebuie să se facă de râs din cauza neglijenței altora. Ne înnebunesc de tot. Am controlat volumele de Calvino unul câte unul. Câteva exemplare corecte există, din fericire, și putem înlocui Călătorul defect cu unul în perfectă stare, abia ieșit de sub tipar. Un moment. Concentrează-te. Reordonează-ți în minte ansamblul de informații cu care ai fost inundat dintr-o dată. Un roman polonez. Deci cartea pe care începuseși s-o citești ieri cu atâta interes nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ploaie. Mă privea cu ochi senini și hotărâți. Am evadat, a spus. Nu mă trădați. Ar trebui să mergeți să avertizați pe cineva. Vreți s-o faceți? Locuiește la hotelul Crinul de Mare. Am simțit imediat că în ordinea perfectă a universului s-a deschis o breșă, o ruptură ireparabilă. IV A asculta pe cineva citind cu voce tare nu seamănă deloc cu cititul în gând. Când citești, te poți opri sau sări unele fraze: tu decizi ritmul. Când altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sau mie. Așteptam clipa în care lațul privirii Irinei avea să slăbească. Și iată că închide ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese din gâtul ei, găsesc foaia împăturită în patru cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe bătrânul autor de thrillers să-mi încredințeze începutul romanului pe care nu reușea să-l continue, dar pe care computerele noastre aveau să-l completeze cu ușurință, căci sunt programate pentru a dezvolta toate elementele unui text cu fidelitate perfectă față de modelele stilistice și conceptuale ale autorului.“ Aducerea acelor pagini la New York nu a fost ușoară, dacă e să credem ce scrie Marana dintr-o capitală din Africa neagră, lăsându-se copleșit de spiritul lui de aventură: „...Zburăm cufundați, avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
păcate nu știu japoneza. Chiar dacă ați cunoaște limba, n-ați recunoaște cartea - mi-a spus vizitatorul meu. E o carte pe care dumneavoastră n-ați scris-o niciodată. Mi-a explicat că marea abilitate a japonezilor în a fabrica echivalente perfecte ale produselor occidentale s-a extins la literatură. O întreprindere din Osaka a reușit să-și însușească formula romanelor lui Silas Flannery și este capabilă să producă romane de-ale sale, absolut inedite și de prima mână, gata să invadeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să înțeleagă asta. Spune că se interesează de mine mai ales din două motive: primul, pentru că sunt un autor falsificabil; al doilea, pentru că își închipuie că am însușirile necesare pentru a fi un mare falsificator, pentru a crea lucrări apocrife perfecte. În viziunea lui, aș putea fi încarnarea autorului ideal, adică a autorului care se dizolvă în norul gros de ficțiuni care acoperă lumea. Și cum, pentru el, artificiul este adevărata substanță a întregului, autorul care ar imagina un sistem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era fără îndoială adevărat: am rămas extrem de uimit de răspunsul său, căci mă gândeam într-adevăr la contactul trupurilor fiicei și soției sale, atunci când îi comunicam observațiile mele despre frunze. Domnul Okeda a continuat să vorbească despre senzații tactile cu perfectă naturalețe, de parcă era subînțeles că spusele mele n-ar fi avut alt subiect. Pentru a îndrepta conversația spre alt teren, am încercat să fac o comparație cu lectura unui roman, în care curgerea liniștită a narațiunii, pe un ton egal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
urmeze sfaturile. Și au două ținte principale, cugetă Mma Ramotswe. În primul rând, oamenii grași, care deja s-au obișnuit cu campania neîncetată împotriva lor; în al doilea rând, bărbații. Mma Ramotswe știa că bărbații sunt departe de a fi perfecți - că mulți bărbați sunt răi, egoiști și leneși și că, una peste alta, au făcut o treabă de mântuială la conducerea Africii. Dar acesta nu-i un motiv să-i tratezi rău, așa cum făceau unii din oamenii aceștia. Erau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei să aibă un cămin împreună cu noi. Și ne gândim la ziua fericită pe care o au părinții lor răposați, care ne privesc din ceruri. Domnul J.L.B. Matekoni nu putu să adauge nimic la rugăciunea aceasta, pe care o consideră perfectă din toate punctele de vedere. Exprima în întregime simțămintele lui, iar inima îi era mult prea plină pentru a putea vorbi. Așa că tăcu. CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Universitatea Dimineața e cel mai bun moment pentru rezolvarea unei probleme, reflectă Mma Ramotswe. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Makutsi. Apreciase dintotdeauna comentariile secretarei sale, dar nu se așteptase să facă din țânțar armăsar. Astfel de probleme întâlneai în fiecare zi. Nu era ceva plăcut. Ajuți alți oameni să-și rezolve problemele, dar nu-i nevoie să găsești soluția perfectă. Ce face clientul cu informația pe care i-o dai e treaba lui. E viața lui și el trebuie să ia hotărârile legate de ea. Totuși, chiar în timp ce chibzuia pe tema asta, își dădu seama că în trecut făcuse mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
doctorul Ranta cu propriile lui arme și câștigase, la fel cum într-un alt caz folosise înșelăciunea pentru a-l învinge pe acel vraci neomenos. E un lucru regretabil, dar necesar într-o lume care-i departe de-a fi perfectă. CAPITOLUL DOUĂZECI Bulawayo Cu noaptea în cap, pe când orașul era încă adormit și cerul încă întunecat, porni cu dubița albă spre Francistown Road. Chiar înainte de-a ajunge la intersecția cu drumul spre Mochudi, unde șoseaua coboară spre izvoarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mal... CÎteva pagini s-au udat, dar e Încă bun. Oberlus Întinse mîna, luă cartea groasă și grea, prinsă Între niște coperte de piele uzată și Închisă la culoare, o Învîrti În mîini deschizînd-o, studiind literele mici, cu o caligrafie perfectă, precum și paginile care rămăseseră nescrise. - Nu știu să citesc, recunoscu În cele din urmă, Înapoindu-i-o. Nimeni n-a vrut să mă Învețe, niciodată. Celălalt nu răspunse, Închise cartea grea și o puse la spate, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de tăișul ascuțit ce-i retezase gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat poate puțin mai Înclinat spre piept. Apoi, fără grabă, Iguana Închise și blocă tambuchiurile de pe puntea-platformă, asigurîndu-se, ca un perfect cunoscător al acelui tip de baleniere, că nu lăsase nici un singur gol prin care să poată scăpa marinarii. Știindu-se de-acum stăpîn absolut pe suprastructură, dădu jos dintr-un singur șut ușa de la cabina căpitanului, aflată la castelul pupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și brutale, a cărei simplă prezență Îi stîrnea greața? Să-l accepte ar fi Însemnat să accepte autenticitatea dezechilibrului ei mintal și faptul că aceia care o făcuseră nebună cînd Își distrusese căsătoria sau relația cu Germán de Arriaga avuseseră perfectă dreptate. Și În fond, nu era o formă de nebunie acea incalificabilă relație pe care o avea cu răpitorul ei, pe care-l ura și Îl respingea uneori, dar pe care În același timp Îl dorea și de care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndrăznit vreodată să-i spună cum era chipul său. Ar fi fost „fiul lui”, moștenitorul lui, „Regele Insulei Hood” și al tuturor sclavilor și bogățiilor lui, educat de către tată să aibă convingerea că ei doi aveau dreptate și că erau perfecți și, pentru că ei dețineau puterea, restul oamenilor trebuiau să le slujească și să le dea ascultare. Dar pînă și acest vis era imposibil, iar dacă se năștea diform, pruncul era condamnat să-i pășească pe urme, nu drept prinț moștenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu i-ar mai fi fost de folos Înaintea unei ființe care se transformase din nou În ceea ce fusese Întotdeauna: o bestie cu o inteligență ascuțită și cu inima de gheață. O bestie care, pe lîngă toate celelalte, ca o perfectă demonstrație de sadism rafinat, nici măcar nu se mai arăta brutală și tiranică cu ea și nici nu o mai viola, maltratînd-o ca odinioară, ci se mărginea la a o poseda, cu autoritatea soțului sever care-și cere drepturile cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]