5,290 matches
-
Avea în cuină un pat din lemn cu strujac. Strujacul este o saltea umplută cu ghije (pănușă de porumb) și acoperită cu pânză. Dulapuri nu avea în cameră. Avea o ladă de zestre unde ținea două pricovițe de lână, o pernă și o poneavă. Hainele le ținea pe o prăjină așezată deasupra lăzii de zestre. Îmbrăcămintea ei era alcătuită din poale, cătrânță, opreg, ciupag, sfetăr, laibăr, cojoc, cârpă. Vesela o ținea pe cele patru rafturi de lemn ale stelajului. Soba era
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
2341 din 29 mai 2017 Toate Articolele Autorului AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE Așteptările-s lungi iubite.. Bat la uși ce-s zăvorâte, Lacătele ferecate zăngănesc Și sufletu-mi rănesc Așteptările-s grele iubite.. Și lacrimile-s absorbite De-o față de pernă scrobită Și noaptea-mi pare ciobită Așteptările-s puse-n pâlpâiri, De-o lumină galbenă-n priviri Fâlfâiri de-aripi îmi îngheață, Privire rătăcită și vorba răzleață . Deșteaptă sunt ..și-n așteptare... Simt adiere, se stinge-o lumânare, Înec durerea
AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372532_a_373861]
-
curant al poetului. Tot ce s-a încercat a fost zadarnic. Congestia celebrala era gravă și ireparabilă. În ziua de 6 mai lucrurile s-au complicat: s-a ivit și o congestie pulmonară. Permanent cu mâna stângă strângea ușor coltul pernei iar cea draptă era paralizată. Agonia a durat două zile. În ziua de 7 mai 1938, la orele 14 și un sfert poetul s-a stins din viață. Avea numai 57 de ani. ( relatare făcuta de Victor ȚINCU). Rășinarii este
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
Și când mă gândesc la noroaiele de pe uliță ... - Du-te repede, nu zăbovi! Dacă până deseară nu-și revine, chemăm salvarea ! Bunicul se îmbrăcă, cam bombănind, și plecă de îndată. Ionuț stătea nemișcat în pat, înfofolit în plapumă și în perne, de abia suflând. Nici nu putea respira pe nas. Părea că se sufocă. Cu greu, adormi. În așteptarea bunicului și-a antibioticelor, bunica tot veghea copilul care dormea chinuit. La o vreme, îi vine în minte să-l trezească, să
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]
-
pe-o farfuriuță ce gătise, luă vreo două turte din dulap, făcute pe plită în acea dimineață. Apoi veni cu toate astea la patul copilului, îmbiindu-l să mănânce. Ionuț deschise ochii mai bine, se ridică doar un pic pe pernă, încercând să soarbă din ceai. Luă câte puțin și din farfuria cu banuș, ba și câte o bucățică din turte, chinuindu-se să-și astâmpere foamea. Bunica îl tot îmbia să mănânce, mângâindu-l pe cap, rostind vorbe blânde: - Așa
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]
-
devreme, dar nici foarte târziu. Împreună cu bunica, reușiră să-l doftoricească cu pastile pe copilul bolnav. Trei zile la rând trebuia să ia acele pastile, câte una dimineața, la prânz și seara. L-au așezat din nou pe Ionuț între perne, să doarmă. Se lăsă noaptea. Copilul adormi liniștit, nu se mai sufoca în somn. Bunica îl urmărea din vreme în vreme, s-audă cum respiră. Se făcu dimineața. Ionuț încă dormea profund, dar parcă din ce în ce mai liniștit. Bunica se ruga întruna
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]
-
pe care, cuprinsă de emoție și bucurie, o podidi plânsul. Se aplecă peste trupul acoperit al fiului, își lipi fața de a lui și din lacrimile de bucurie ale celor doi se formă un râu cald, ce se aduna pe perna din fulgi de gâscă de sub capul băiatului. El nu avusese până atunci o bucurie mai mare, nici atunci când fusese declarat campion național, el, țăranul Nicu din Domneștiul Muscelului, pe podiumul cel mai înalt al Balcanilor, doi ani la rând, în
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Ardeal. Ne-am împrăștiat în lumea satelor românești. Aici, bătrânii mei au găsit așezați, cu totul vreo sută cincizeci de turci și tătari. Cam neglijenți cu pământul. Fumau mult și se așezau, cât era ziua de lungă, în tindă pe perne, cu picioarele încrucișate, turcește. Cultivau tutunul. De la ei ai mei au învățat cum să-l recolteze, când să pună frunzele la uscat și tot procesul acela tehnologic. Băteam la pas satul că era de dimensiune mică, am spus mai sus
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
și noaptea târziu mă prind pe piscuri. Scările iubirii sunt doar urcătoare. Pe umărul drept soarele, pe umărul stâng luna și eu la mijloc iubire curgând. Când iubesc totul e verde, păsărelele cântă, apele curg până și norii sunt doar perne uriașe pe care dorm fericiți îngerii. De fericire uneori le curg șuvoaie de lacrimi. Deh,...îngeri! Fără tine, iubitule, eu nu știu ce aș fi. Fără ochii tăi, fără mâinile tale, fără trupul tău în care mă pierd mereu până la contopire. Buzele
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
zbenguie-n al meu stomac și vis. Visez să fiu bolta albastră din ai tăi ochi, uitându-te la mine... te rog să nu mă deochi! Să văd ciocârlia cum se-nalță spre văzduh și copacii cu mușchi moale ca perna de puf. Visez să fiu parfumul tău ușor de lăcrămioare, pe marea cerului să zboare păsările călătoare ce sunt vâslași aducători de bucurie, voie bună, a lor cântece inconfundabile natura o inundă. Citește mai mult Visez să fiu firul de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
se zbenguie-n al meu stomac și vis.Visez să fiu bolta albastră din ai tăi ochi,uitându-te la mine... te rog să nu mă deochi!Să văd ciocârlia cum se-nalță spre văzduhși copacii cu mușchi moale ca perna de puf.Visez să fiu parfumul tău ușor de lăcrămioare,pe marea cerului să zboare păsările călătoarece sunt vâslași aducători de bucurie, voie bună,a lor cântece inconfundabile natura o inundă.... XVII. MAMA, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
al gloriei și exaltării, Tandrețea iubirii, deci, să lăudăm inefabilul, Mormăia serjantul în somn, DREPȚI, se auzi În liniștea cazărmii, vrăjitorul se ridică în coate, Inima i se trezi, păcatul îi apăsa greu inima, Încercă să-și îngroape fața în pernă, de rușine, În ochii lui se zărea o lumină arzătoare, Duhurile rele, se foiau prin copacii Parcului Copoului, DREPȚI,se auzi din nou strigătul, , Străjerul nopții își desfăcu aripile întunericului, Leii și vulturii se adăposteau sub aripile lui, Cartea pe
CARTEA PIERDUTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373031_a_374360]
-
un vis de frate, o iubire de frate, un dor de frate, o umbră a lui, o atingere a umbrei acesteia de umbra inimii artistului, de ochii săi, de conștiința sa, de visul său, de diminețile și serile lui, de perna lui, de amintirile toate, ale sale, de ecoul cântecelor...! „Zăpezile copilăriei”! Inspirată metaforizare a unei vieți pline de poveste, cu infinite mergeri oprite și repornite pe infinite drumuri. Viața artistului a fost și este o zăpadă. În sensul de alb
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
și-a făcut simțită prezența îngreunându-mi pleoapele. Sosise ora la care, de ani și ani mă las de bună voie somnului sclavă, cale de câteva ceasuri. Am stins lumina și m-am urcat în pat, culcându-mi capul pe perna moale, credinciosul meu tovarăș de pe timpul nopții. Pleoapele grele ca pământul mi s-au lăsat numaidecât peste ochii dornici de odihnă. Dornici numai, fiindcă lucrurile au luat o întorsătură aparte. În loc să mă ia în brațe somnul, mă aștepta ceva inedit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
și-a făcut simțită prezența îngreunându-mi pleoapele. Sosise ora la care, de ani și ani mă las de bună voie somnului sclavă, cale de câteva ceasuri. Am stins lumina și m-am urcat în pat, culcându-mi capul pe perna moale, credinciosul meu tovarăș de pe timpul nopții. Pleoapele grele ca pământul mi s-au lăsat numaidecât peste ochii dornici de odihnă. Dornici numai, fiindcă lucrurile au luat o întorsătură aparte. În loc să mă ia în brațe somnul, mă aștepta ceva inedit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe. Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și o așeză pe pat, lăsându-i capul pe perna albă. - Sărută-mă, sărută-mă, șopti Săndica, ridicându-și buzele țuguiate spre Mircea. Alăturându-se cu plăcere partenerei, își plimba necontenit mâinile pe obrazul său, coborând pe corp și ajungând în zonele sensibile ale petecuțului de mătase cârlionțată, tresăltând de
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
dovadă de cretinism sunându-l la ora asta și mai aruncă încă doi bușteni pe foc. Este totuși un tânăr inteligent. Știe că dacă ridici telefonul nu ai decât o singură șansă: primirea unei sarcini! În consecință, acoperi cu o pernă nenorocitul de telefon, unul de colecție, cu manivelă, rămas de la fostul consul al U.R.S.S. și se duse la culcare. Adormi fericit, gândindu-se la țâțele blondei care-l omorâse în figuri noaptea trecută când se afla în misiune la
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
R.S.S. și se duse la culcare. Adormi fericit, gândindu-se la țâțele blondei care-l omorâse în figuri noaptea trecută când se afla în misiune la Stocholm. Telefonul se mai zbătu o vreme apoi își dădu duhul sufocat de căldura pernei. Să aflăm câte ceva despre acest avanpost al diplomației autohtone, acest vârf de lance al prosperității noastre econo- mice aflată în plină ascensiune, în plin proces de afirmare, în acea perioadă.... Cu trei ani în urmă, domnul Talașman, tatăl consulului Titișor
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
când ninge peste lume Dar nu cu morți și jale, se țin de râs și glume, De șotii și de joacă, și ei se zbenguiesc... Se bucură-n zapădă, se bat, se tăvălesc... Și îngerii, iubito, când fulgii cad din perne De puf de păpădie lăptos ce cerul-l cerne, Sunt veseli, se răsfață și-s fericiți că noi De fericire plângem și râdem amândoi... Și îngerii au îngeri, iubito, au îngeri păzitori Cum eu te am pe tine, și tu
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371138_a_372467]
-
a nedreptății si nepăsării. Tu, spirit rătăcit, verși lacrima înțelegerii, privești trist dar cu demnitate obrazul schimonosit al răutății și chipul hidos, stafidit al mârșăviei. Tremuri! Răceala indiferenței, frigul neantului îți tulbură aura. Poți să-ți culci gândul obosit pe perna inimii mele. Sufletul meu să-ți fie înveliș, să nu simți furtuna sau viscolul ce agită perfecțiunea clipelor. Închide pleoapa-ți obosită, călătorește în lumea pasiunii! Visurile de basm să te poarte pe tărâmuri necălcate de necurăția coșmarului! O liniște
DANTELA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371253_a_372582]
-
perle albe cu ochii tăi ce-ascunzând smaralde oglinzi deschid mereu în fața mea. ți-am spus că nu e lume mai frumoasă că ochii tăi înconjurați de gene, țesuta nu-i niciunde vreo mătase că părul tău ce cade printre perne. iubirea mea ce-ți calcă-ncet pe urme ca un ogar ce știe a mirosi vânătul te-ar fi găsit ascunsă orșiunde că nu e vânător mai mare ca păcatul. hai strange-mă în brațe de ți-e dor iubirile
DECLARAŢIE DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371251_a_372580]
-
Ca să ajung la tine! Să pot fura chiar și în somn Eterna TA privire... Și prin pădurea deas-alerg Cu pieptu-mi dezvelit, Să pot șopti în pragul nopții: Frumoasa mea, eu am venit. Și chiar de dormi atît de fin Cu perna strînsă lîngă suflet, EU te ating cu buze moi Și roua de pe față-mi scutur. Dar, te trezești asemeni unei zîne Cu chipu-ți alb, de catifea, Și-nspăimîntat de-ata trezire Am sărutat privirea TA. Să pot să fiu înconjurat
PRIVIREA TA de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371281_a_372610]
-
la nisip, pișcoturi cu gust adevărat și șampanie roz, franțuzească. Îmi amintesc și acum, balconul miniatural al acestui apartament, ce lăsa să se vadă arborii Cișmigiului, și pisica mare și albă, cu adevărat aristocrată, picotind într-un jilț, pe o pernă pufoasă, pe care tronau aruncate la întâmplare, în broderie, un pachet de cărți de joc. Din perete, de pe o tapiserie de sec. XIX, mă priveau un el și o ea, pe care eu i-am numit atunci, Georges și Collette
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
că-i plesnește inima de suferință, pe care în zadar încerca să o ascundă. Se simțea precum o bombă gata să explodeze dintr-un moment, în altul. -Doamne! Cum să mai rezist? Ajută-mă tu! Și plângea înăbușind suspinele în pernă pe care o strângea în brațe cu disperare. În felul acela, scuturata de suspine dureroase a adormit. Într-un târziu o trezesc dintr-un coșmar teribil ce continuă să se repete de câte ori închidea ochii, chemările cuiva ce-i strigă numele
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
nu făcu excepție de la regulă! După vreo jumătate de ceas, pleoapele îi căzură grele, de parcă erau prinse cu magneți. A doua zi, sării din pat ca arsă, furioasă foc că nu rezistase, din nou, ispitei de a pune “cornul în pernă”, cum o persifla tatăl. Iar îl ratase pe Moș! Alergă glonț în camera cu bradul, să vadă dacă găsește vreun cadou. Sub crengile mari și încărcate de globuri tronau trei pachete frumos ambalate: unul mare, pe care scria numele ei
DAR DE CRĂCIUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344807_a_346136]