3,143 matches
-
scriu ultimele versuri despre acel ce sunt sigură că nu se va mai putea întoarce. Nici ușa și nici fereastra de vise nu-l va mai putea aștepta la fel ca ninsorile răvășite ale sufletului. PUTERILE LUMILOR ÎNDOLIATE Pe un peron pustiit de iluzia descărnată de aer, mi am pierdut sufletul în goana de tren hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de saturația vitezelor nu reușeam să-mi adun măruntaiele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
reglezi la milimetru sonoritățile, perspectiva, volumele, cromatica. Altfel, oricine poate scrie un roman fluviu despre cum l-a părăsit iubita În gară lîngă țîșnitoare. Și cum a mîncat el pe urmă o pungă Întreagă de semințe agricole de tristețe pe peron. Așa te lași de scris. În ziua În care-o citești pe Danielle Steele. Iar cînd ai atins acel maximum În ce privește tehnica, e posibil să nu mai poți scrie. Să vrei să te bucuri de viață. Să-ți iei automobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poți fi decît palid sau obosit, cu perspectiva căzută pe dale. Printre stampe japoneze și bălți triste de urină mulți făceau pipi sub pervazul ghișeului. Eram hirsut, deoarece nu ne lăsau cu lame de ras În rezervă și nici pe peron. Nu știu de ce m-a Întrebat Ștefan ce cred despre statutul scriitorului dinainte de ’89, pe vremea aceea nu făceam altceva decît să-mi doresc din răsputeri să ajung scriitor, nefiind convins absolut deloc că eram așa ceva. Acum sînt tată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la filmul pe care abia l-am văzut. 13 iunie. „Metroul nu oprește În stația Universității.” Vocea metalică din tavanul vagonului. Clicul microfonului care se Închide. Priviri speriate. Metroul nu oprește, Într-adevăr, dar Încetinește suficient pentru a zări pe peron cel puțin o duzină de indivizi Îmbrăcați În uniforme de camuflaj, cu șepci și bocanci Înalți, legănînd alene bastoane albe. Au aerul soldaților americani din trupele speciale de intervenție peste tot. Și e firesc să poarte uniforme de camuflaj, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Început să-mi fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești dinaintea Vestului, mita țiganilor Întrecuse cu siguranță orice așteptări, vameșul nici n-a mai intrat În compartimentul nostru și trenul s-a smucit În timp ce eu continuam să Înjur tremurînd de furie, persistînd În aceeași atitudine, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ridicat paharul cu votcă și, înainte de a-l da pe gât, a strigat: „Hai, noroc!“. În următoarea seară, pe măsură ce se îndepărta de aerul sărat și de briză, evitând să se mai gândească la felul cum Ioana Sandi îl privea de pe peron, tăcută, cu brațele încrucișate peste piept și ținându-și umerii în palme, de parcă i-ar fi fost frig dintr-odată, uitându-se la el rugătoare, deși nu-l ruga nimic, cu albul ochilor strălucind în ovalul ciocolatiu, parcă tristă, zâmbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din fundurile mașinilor, camioanelor și autobuzelor și plutea în aer, silindu-mă aproape să-mi țin respirația ori de câte ori trebuia să traversez o intersecție aglomerată. Dar apoi, când am ajuns la stație și am coborât pe scara rulantă, imediat ce am zărit peronul, mi-am dat seama că era ticsit de lume. Avusese loc o defecțiune și probabil că nu mai venise un metrou de circa un sfert de oră. Deși linia de la Sloane Square nu e la mare adâncime, mișcarea constantă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care fiecare centimetru al fiecărui vagon era umplut cu trupuri asudate, încovoiate, strivite. Nici măcar n-am încercat să mă urc, dar în învălmășeala de oameni care se luptau să-și facă loc am reușit să-mi croiesc drum până la marginea peronului ca să mă pregătesc pentru următorul metrou. A venit după câteva minute, de data asta un Circle Line, la fel de aglomerat ca ultimul. Când s-au deschis ușile și câțiva pasageri conestionați la față reușiseră deja să-și forțeze înaintarea prin mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stăteam eu, lângă uși - o ființă micuță, liniștită, îmbrăcată cu lucruri scumpe: clasica blondă rece, gen Grace Kelly. Se urcase la Knightsbridge. Iar în celălalt capăt al vagonului era o brunetă mai înaltă, cu o înfățișare ascetică: o remarcasem pe peronul de la Earl’s Court, dar atunci, ca și acum, era greu să-i deslușesc trăsăturile în spatele frumoasei perdele de păr negru și al ziarului care era clar că o absorbea. M-am uitat din nou la blondă, cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fantezia și pentru a înrăutăți și mai mult situația, i-am aruncat o ultimă privire exact înainte de a se deschide ușile și ea mi-a întors privirea cu o curiozitate leneșă în ochi, inconfundabilă și hipnotică. Când am coborât pe peron, îmi simțeam membrele ca de plumb; mă legau de tren, prohibitive și elastice, firele emoțiilor. Trenul a pornit; m-am întors, n-am văzut-o și în următoarele minute, în timp ce mi-am croit drum spre St Pancras, mi-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din ele, obiectul pasiunii mele își dădea brusc seama că uitase să coboare unde trebuia, cobora la Caledonian Road, oprea un taxi și ajungea la țanc ca să sară în trenul în care eram eu, exact când acesta se desprindea de peron. Jalnic! Am închis ochii și am încercat să mă gândesc la altceva. Ceva folositor în sfârșit! Cuvântul: asupra lui trebuie să mă concentrez, cuvântul care-mi scapă... Era vital să găsesc propoziția finală înainte de a ajunge în Sheffield. ...exact acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în mod special. Mi-a fost uluitor de greu să spun asta. Povestind toată întâmplarea, frumusețea Alicei îmi răscolea din nou imaginația și dintr-odată Joan mi se păru urâtă și neatrăgătoare ca în prima clipă când o văzusem pe peronul gării. M-am luptat să alung acest gând, dar în zadar: am simțit fiorul dorinței scuturându-mă când mi-am amintit râsul lui Alice și ispitoarea invitație din privirea ei. — Ți-e frig? spuse Joan. Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
firul gîndurilor. Puse revista la loc În raft și se depărtă. Nici urmă de băiatul care se ținuse de ea, fredonîndu-i la ureche. Ceasul indica ora zece și douăzeci opt de minute. Traversă sala casei de bilete, dar nu spre peron, ci Înapoi, spre intrare. Se apropie de un stîlp și privi spre stradă, strîngîndu-și mai mult pardesiul În jurul ei, pentru că i se făcuse frig pierzînd vremea acolo. Peste cîteva clipe, o mașină trase la bordură; se opri la cîțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
libere pe care și le luase pentru a-l vizita pe Duncan. În metrou, se așezară unul lîngă altul, dar nu puteau să vorbească din pricina zgomotului și zăngănitului trenului. CÎnd ea coborî la Marble Arch, el ieși cu ea pe peron să-și ia la revedere. Peronul era folosit drept adăpost pe timp de noapte. Erau priciuri, găleți, hîrtii aruncate și un puternic miros de urină. Oamenii Începuseră deja să se adune: copii și bătrîne care se instalau acolo. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a-l vizita pe Duncan. În metrou, se așezară unul lîngă altul, dar nu puteau să vorbească din pricina zgomotului și zăngănitului trenului. CÎnd ea coborî la Marble Arch, el ieși cu ea pe peron să-și ia la revedere. Peronul era folosit drept adăpost pe timp de noapte. Erau priciuri, găleți, hîrtii aruncate și un puternic miros de urină. Oamenii Începuseră deja să se adune: copii și bătrîne care se instalau acolo. Am ajuns, Îi spuse Viv tatălui ei, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lovind cu tocurile pavajul din beton. Oricine care ar fi ascultat conversația de dinainte ar fi rămas contrariat, pentru că nici nu băgă În seamă treptele care duceau În stradă, nici măcar nu privea În direacția aceea. În schimb, merse țintă pe peronul de vest și așteptă trenul acolo; cînd trenul trase la peron, se urcă În el și călători În direcția din care tocmai venise. Și la Notting Hill, schimbă pentru Circle Lane și merse spre Euston Square. Nu trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
conversația de dinainte ar fi rămas contrariat, pentru că nici nu băgă În seamă treptele care duceau În stradă, nici măcar nu privea În direacția aceea. În schimb, merse țintă pe peronul de vest și așteptă trenul acolo; cînd trenul trase la peron, se urcă În el și călători În direcția din care tocmai venise. Și la Notting Hill, schimbă pentru Circle Lane și merse spre Euston Square. Nu trebuia să se Întoarcă la birou. Mergea la un hotel din Camden Town. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o legătură amuzantă, dacă stai să te gîndești. Julia zîmbi și-și plecă fruntea. Erau doar la cincizeci de metri de intrarea În gara Marylebone, și printre sunetele potolite ale traficului se auzi un zgomot puternic venind de la unul dintre peroane: un fluierat, urmat de fum. Deschise ochii. — Îmi place sunetul ăsta. — Și mie, zise Helen. E un sunet de vacanță, nu-i așa? Unul amintind de găletușe și lopățele. Mă face să-mi doresc să plec, să părăsesc Londra, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
masă puteau să stea zece sau doisprezece oameni, așa că zgomotul conversației, rîsetele, tîrÎtul scaunelor, strigătele ofițerilor, toate erau insuportabile - și devenea și mai atroce datorită acusticii ciudate a locului, care făcea ca fiecare sunet să semene cu vocea crainicului de peron de la gara King’s Cross. De exemplu, acum gălăgia bruscă Îi făcu pe fiecare să tresară. Domnul Garnish, ofițerul, o luase la trap prin sală și Începuse să urle și să Înjure un om: Jigodie mică! - și asta pentru că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tot În Londra acum. Mi-a zis că pe ăsta l-a prins În Leicester Square! Nu-mi vine să-l cred. O prietenă care face pe pompierul mi-a spus că a văzut un iepure Într-o seară pe peronul gării Victoria, așa că, probabil, l-a prins acolo. — Un iepure la gara Victoria! Aștepta trenul? — Da. Se pare că se uita la ceasornicul de buzunar și părea enorm de enervat. Julia rîse. Avea alt rîs, nu acela pe care Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
piept unde firul acela intra cu finețe În inimă și trăgea de ea. Ajunse la stația de metrou din Russell Square, și aici străzile erau mai aglomerate. Fu prinsă pentru scurt timp, Într-un nod de lume care ieșea de pe peroane și stătea neajutorată, așteptînd să se obișnuiască Încet cu Întunericul de-afară. La fel ca sunetele din cîrciumele din Rathbone Place, imaginea aceasta Îi dădea mai multă Încredere. Își continuă drumul, trecu de grădina din Foundomnul ing Estate, ezită o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am! Desfăcu rucsacul și scoase de acolo un caiet studențesc mototolit, pe care i-l întinse lui Eduard, apoi se urcă în tren fără să-și ia rămas-bun și fără să se mai uite înapoi. Eduard citi jurnalul Clarei pe peron. Trenul lui Bobo plecase de mult, venise noaptea, dar el nu se putea dezlipi de banca de pe peron și de caietul studențesc mototolit. Toate întrebările care-i roiseră la început prin cap (cum? de unde? de ce acum?) își pierduseră orice rost
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apoi se urcă în tren fără să-și ia rămas-bun și fără să se mai uite înapoi. Eduard citi jurnalul Clarei pe peron. Trenul lui Bobo plecase de mult, venise noaptea, dar el nu se putea dezlipi de banca de pe peron și de caietul studențesc mototolit. Toate întrebările care-i roiseră la început prin cap (cum? de unde? de ce acum?) își pierduseră orice rost în fața cuvintelor Clarei. Clara descria ceva nou, necunoscut lui. Ceva nou și fascinant. Avea un alt mod de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
continuă să tacă, ascultând fermecați. Brusc, melodia se întrerupe. Prezentatorul anunță emoționat: "Întrerupem programul pentru a transmite că starea de sănătate a Primei Doamne este în continuare gravă, dar stabilă. Biserica cheamă poporul argentinian la rugăciune pentru însănătoșirea doamnei Eva Peron... " Dumnezeu să-i dea sănătate! A făcut enorm de mult bine la milioane de oameni din țara asta. Viața ei este în mâinile Domnului, răspunde Antonio. El va face cum crede că este mai bine. Femeia scoate din poșetă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
permisionari oprește în Gara de Nord, furnicar uman pestriț de hamali, vânzători de semințe, ceferiști, precupeți, cerșetori, călători înfrigurați cu cearcăne adânci săpate de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în vacarmul asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]