2,472 matches
-
și dumneavoastră să sponsorizați, cel puțin împreună cu alți parteneri, un dialog fără restricții asupra viitorului Orientului Mijlociu. Prin aceasta nu sugerez o discuție în grup cu învățați idealiști. Am în vedere un forum sponsorizat de un parteneriat al mass-mediei occidentale, persane, arabe și israeliene care să pună pe tapet o gamă de opinii, necenzurate, și care să dispună de timp suficient pentru întrebări și combatere prin argumente, de la partidele cele mai conservatoare ale Israelului și liderii spirituali din întreaga regiune la
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
sistemul politic, statul și șeful clasei conducătoare. Iranienii nu erau considerați drept cetățeni, ci mai degrabă "supuși" ai conducătorului, care revendica faptul că este Umbra lui Dumnezeu pe pământ, o fundamentare a legimității care era comună cu cea a regilor persani ai trecutului, mai ales în timpurile vechi. Prin urmare, politica în Iran exista doar în interiorul cadrului politic stabilit și mereu modificat de către șah și nicio opoziție la acest cadru nu era tolerată. Elitele politice ale Iranului pot fi mai bine
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
limba arabă o mare parte din lucrările cărturarilor antichității referitoare la spațiul arabo-mediteraneean, limba arabă devenind astfel în evul mediu un vehicul al transmiterii bagajului cultural și de cunoaștere al antichității greco-romane. Ahmed ibn Sahl al-Balkhi (850-934), geograf și matematician persan, a redactat lucrarea “Suwar alAqalim” (921), ce cuprinde cele mai vechi reprezentări cartografice ale Golfului Persic. Ibn Khurradădhbeh (sec. IX), considerat inițiator al geografiei arabe, a redactat în anul 846 lucrarea “Cartea drumurilor și țărilor”, în care descrie regiunile peninsulei
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
pentru Rusia era coordonată din Chișinău de către Cuciulei, șef serviciu în Inspectoratul General de Siguranță local, care primea rapoartele prin curieri și se ocupa de trecerea lor peste Nistru. Dintre colaboratorii lui Bogomoletz au fost identificați Alioglu Ismail Bey (pașaport persan), Arnoldov, Sima și Rostovski-Bruharov (toți foști ofițeri de Stat Major în armata țaristă), Lidia Deliss (poloneză, deținea un atelier de pălării în str. Sf. Ștefan nr. 5), Witgenstein și Hasnikov (ruși), Arzuman Arzumanian (armean rus, comerciant de covoare). Alături de aceștia
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Punctele Constanța, Cuiugiuc, Oboriște, Turtucaia și Giurgiu au primit ordin să informeze despre toate persoanele care intră în România, indiferent de destinația acestora. La rândul lor, oficiile de graniță din vestul țării au primit misiunea să verifice pașapoartele bulgare și persane (uzitate de revoluționarii croați, macedoneni și comuniști) sau a celor care vin fără oprire din Cehoslovacia, prin Austria și Ungaria, direct în România. De asemenea, măsuri sporite de pază au fost luate la granița de sud, îndeosebi pe „canalurile clandestine
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
evreiești și cele creștine au fost protejate în schimbul plății unui tribut. În realitate, „oamenii cărții” erau cetățeni de mâna a doua. Pentru a avea drepturi depline, foarte mulți dintre ei s-au convertit la islam. Este cazul locuitorilor din imperiul Persan al secolului al VII-lea, unde zoroastrismul era o religie în declin. Ei s-au convertit în masă la islam ca urmare a jihadului. În aceeași situație au fost și unele regiuni din Spania, africa, Asia Mică și centrală, afganistan
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
lumea spiritelor aliate omului, extaz cu sau fără droguri halucinogene”. Capitolul XIX Magia XIX.1. Semnificațiile sociale ale magiei Etimologic, termenul magie are o semantică foarte bogată. Trimiterile sunt la asirianul maga - „sacerdot”; grecescul mAgeia - „vrăjitorie”, „farmece”; latinescul magus - „preot persan”; chaldeeanul maghdim - „înaltă înțelepciune”, „filosofie sacră”. Magia este, așadar, un sistem de ritualuri și practici întemeiate pe credința în puterea magului de a acționa asupra realității cu ajutorul unor forțe neomenești, prin mijloace oculte sau paranormale. Supoziția gândirii magice este aceea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
reflectându-le pe cele mainstream).800 "Narațiunile super-eroice dau substanță miturilor ideologice ale societăților cărora li se adresează", personajele examinând realitatea din punctul lor de vedere, neobișnuit (ei fiind extratereștri, mistici, zei, fantome), în parabole moderne care amintesc de "Scrisorile persane" ale lui Montesquieu sau de "Micromegas"-ul voltairian, completează Reynolds. Aceste povestiri nu sunt alienatoare, ci înrădăcinate în familiar (amenințările sunt mai înfricoșătoare dacă sunt plasate pe fundal recognoscibil), iar valorile etice nu sunt cele neapărat legale, cât cele americane
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
von Kotzebue. Într-un șir de numere se inserează o versiune în limba română a studiilor de estetică ale lui Arthur Schopenhauer, pe cât se pare prima lor traducere într-o limbă străină. S-au tălmăcit, de asemenea, multe basme indiene, persane, turcești, precum și numeroase schițe umoristice din literatura engleză și americană. Partea de critică literară și dramatică a gazetei este redactată de D.C. Ollănescu-Ascanio, cronicar circumspect și obiectiv al spectacolelor Teatrului Național din București, D.D. Racoviță- Sphinx, Șt. C. Michăilescu (Stemil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289317_a_290646]
-
1848. C. este una dintre cele mai pregnante personalități ale culturii românești de la jumătatea secolului al XIX-lea. Își formase încă din adolescență o excepțională pregătire enciclopedică. Poliglotismul său era puțin obișnuit: știa limbile greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, franceză, engleză, maghiară. Cunoștea opera lui Im. Kant, Voltaire, J. Michelet, L. Feuerbach. Lecțiile de filosofie le preda având ca model manualul lui W.T. Krug, pe care l-a și tradus în 1861. A stăruit încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
târziu, când a înțeles că întoarcerea sa în Principate, dacă va fi vreodată posibilă, nu se va produce curând, în Malta. Aici a aflat despre jefuirea reședinței sale din București și despre distrugerea bibliotecii, care conținea cărți și manuscrise arabe, persane, grecești. Intr-un raport de o rară forță narativă, Summerers descrie aceste evenimente. încrezător în posibilitatea continuării carierei sale diplomatice, Summerers culegea informații despre noii domni și despre intrigile agenților francezi, pe care le trimitea la Constantinopol. Răcirea relațiilor între
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
să‑și revendice stăpânirea asupra fiarelor pământului și păsărilor cerului. Aceștia aduceau în menajeriile lor animale capturate în diferitele vânători, posibile simboluri ale stăpânirii lor universale”. Pe de altă parte, ahemenizii cunoșteau deja succesiunea a trei monarhii: asiriană, medă și persană. Autorul capitolului în discuție înlocuiește însă Asiria cu Imperiul Babilonian. Această triplă configurație, transmisă de Herodot (Istorii I, 95, 130) sau de Cartea lui Tobit (14,4‑7), se modifică după cucerirea Orientului de către Alexandru cel Mare. Noua configurație, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Împrejurările morții lui Antiochos al IV‑lea îi sunt necunoscute autorului capitolului 11 din Cartea lui Daniel. Versiunea sa asupra faptelor nu corespunde realității istorice. Potrivit mărturiei lui Polibiu (Hist., 31,11), regele și‑ar fi sfârșit zilele în orașul persan Tabae. Potrivit 1Mac. 6,1‑16, el ar fi murit de supărare la primirea veștii pierderii Ierusalimului. În 2Mac. 9,2‑10, se spune că regele ar fi căzut din carul său în apropiere de orașul Ecbatana, iar căzătura i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa. În realitate, el avansează două variante ale acestei cronologii. În II, 12, afirmă că Imperiul perșilor a dăinuit 245 de ani, iar cel al grecilor, 300 - babilonienii și romanii fiind lăsați deoparte; în IV, 3, susține că durata dominației persane ar fi fost fie de 230, fie de 255 de ani, cea a grecilor rămânând aceeași. Această ultimă versiune este reluată în IV, 24, unde se face o estimare a duratei vieții Imperiului Roman: „Întrucât perșii au stăpânit și domnit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
același timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura cristologică. Instructiones 41 În acrostihul 41 al Instructiones apare o versiune sintetică a mitului Anticristului: 1 Dixit Esaias: Hic homo, qui commouit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ceea ce este făcut prin putere omenească să nu fie distrus prin putere neomenească. Cu adevărat, lucrurile pieritoare sunt lucrare a celor pieritori” (7, 15). Imperiul Roman va urma pur și simplu destinul altor mari imperii care l‑au precedat: egiptean, persan, grec și asirian (respectăm ordinea dată de Lactanțiu). Viziunea politică a apologetului este constant una organicist‑ciclică. Imperiul Roman este asemenea unui organism viu, care se naște, ajunge la maturitate, îmbătrânește și moare. Pentru a fi încă și mai convingător
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la partea dinapoi a capului, În părți: Îngroșări izbitoare Încărcare dorsală Capul: mărime aproape normală Fruntea: normală Ochii: normali Nasul: normal Gura: normală Fața: delimitată normală Gâtul: ceva prea gros, delimitarea către partea dinapoi a capului lipsește Încărcare dorsală (bust persan) Capul: mărime normală, partea dinapoi a capului Însă prea mare Fruntea: normală Ochii: normali Nasul: găsit spart la bustul original descoperit Gura: normală Fața: delimitată normal Gâtul: prea gros, delimitarea către partea dinapoi a capului lipsește Încărcare dorsală și laterală
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
care-i obligă pe adversarii săi să-i restituie toate cuceririle lor. În 629, consfințind o evoluție începută de multă vreme, Heraclius renunță la titulatura romană și adoptă titlul de Basileu prin care era desemnat pînă atunci, în grecește, regele persan. Imperiul Roman la acea dată devenise, deci, un regat grec, în care latina nu mai era folosită. Secolul de aur al Bizanțului Lunga domnie a lui Iustinian, în ciuda problemelor interne și a asalturilor barbarilor, conicide cu o perioadă de mare
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cea italiană, Primul veșmînt al cuvîntărilor animalelor, de Agnolo Firenzuola, 1548, ce a dat naștere uneia franceze; una directă, de A.F. Doni, La moral filosofia, 1552; tot din arabă, una persană, sec. al XII-lea (din care una nouă, persană, sec. XV-XVI, din care, direct și indirect, au rezultat versiuni în dialectele indiene, altele franceze, una engleză, germană, turcă, olandeză, suedeză, ungară și chiar malaeză, sec. al XIII-lea, o alta spaniolă, sec. al XIII-lea" [33]. Este greu de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
puțin interesați de religia și cultura țării. Dar dintre ei nu lipseau și excepțiile: călătorii-negustori aduceau uneori și "marfă" culturală minunată. Menționăm aici că un călător francez, Bernier (1620-1688) [44], a adus acasă, la întoarcerea sa în Franța, o versiune persană în manuscris a operelor sanscrite vechi, Upanisadele; versiunea a ajuns în mîinile unui alt renumit călător și om de știință francez, Anquetil Duperron (care, în 1771, descoperise și Avesta). Duperron a tradus-o într-un soi de limbă bizară
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
italiană de A. Novellini, Napoli, F. Rossi-Romano, 1863). La p. 11-12, Hegel vorbește despre incertitudinea în artă, considerînd că aceasta este prezentă în aproape toată arta Orientului. "Din această cauză, cînd intrăm mai întîi în lumea figurilor și formelor vechi persane, indiene și egiptene -, nu ne simțim prea în largul nostru: ne dăm seama că ne mișcăm printre probleme. Considerate numai pentru ele însele, aceste forme nu ne spun nimic și imaginea lor sensibilă nu ne încîntă și nu ne mulțumește
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ei pozitive gînduri generale, ca și conținut interior, nu numai implicit, încît să fim nevoiți să scoatem abia ulterior din mituri un astfel de conținut în formă de filozofeme, ci posedă acest conținut și explicit, în forma gîndului. În religia persană și în cea índică sînt exprimate cugetări foarte adînci, sublime, speculative. Ba întîlnim apoi în religie filozofii explicit formulate" [150], [23 td]. Același concept este întărit și adîncit la p. 105: "[...] trebuie să mai notăm că în religie ca atare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
funcționarii care primeau daruri pentru a și face datoria. Nu trebuie să primești daruri - spunea el - nici pentru lucruri bune, nici pentru lucruri rele. Pedepse deosebit de aspre primeau magistrații care judecau nedrept în schimbul banilor primiți. Herodot a arătat că regele persan Cambise a poruncit să fie ucis un judecător vinovat de corupție, iar cu pielea acestuia și-a tapițat scaunul. Regele persan Darius obișnuia să-i condamne la moarte prin crucificare pe judecătorii corupți. După concepțiile romane, era de asemenea, nepermis
Băncile şi corupţia by Costel Drumea () [Corola-publishinghouse/Science/353_a_573]
-
pentru lucruri rele. Pedepse deosebit de aspre primeau magistrații care judecau nedrept în schimbul banilor primiți. Herodot a arătat că regele persan Cambise a poruncit să fie ucis un judecător vinovat de corupție, iar cu pielea acestuia și-a tapițat scaunul. Regele persan Darius obișnuia să-i condamne la moarte prin crucificare pe judecătorii corupți. După concepțiile romane, era de asemenea, nepermis să se accepte orice compensație pentru îndeplinirea celor mai importante îndatoriri civice „simplul soldat, scrie Th. Mommsen, primește o soldă, dar
Băncile şi corupţia by Costel Drumea () [Corola-publishinghouse/Science/353_a_573]
-
un individualism caracteristic, care în timp s-a întărit, s-a însuflețit cu înțelepciune, făcându-se mai puțin dependent de jocul forțelor externe de diferite feluri. În secolul al V-lea î.I.C. Grecia se identifică cu perioada de după războiul persan, care a corespuns atât unei înfloriri economice, științifice și culturale, cât și unei întăriri a democrației sclavagiste. De asemenea, aceasta a însemnat o creștere a importanței valorilor obiective, precum și a individualităților, înțelegând prin aceasta valori individuale libere (ex: sclavii erau
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]