52,877 matches
-
lui Ungheanu 1968, cînd Uniunea Scriitorilor ar fi încăput pe mîna foștilor colaboratori de la Cuvîntul liber de pe vremuri; despre 1971 și tezele lui de vară nu se suflă în schimb un cuvînt. Nici 1989 nu e, pentru dl Ungheanu, o piatră de hotar, deși studiile trec deseori dincolo de data indicată în subtitlu. Dl Ungheanu se face a uita apoi că grupul, căruia i s-a alăturat, a adresat lui Ceaușescu (după teze și sperînd a le valorifica spiritul) solicitarea de a
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
ta sau a mamei, sau chiar a mea sînt tristă; de fapt, din cauza întregii lumi, din cauza cerului albastru, a razelor soarelui de octombrie, a scoarței arborilor, a tulpinilor de crizanteme care se mișcă în vînt, da, chiar din cauza apei, a pietrelor și a pămîntului. Întreaga fire a luat dintr-o dată culoarea doliului. De cînd am citit jurnalul mamei, știu că de două și de trei ori pe zi, și cîteodată chiar de cinci sau șase ori, culorile naturii se schimbă atît
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
prin acest plîns îngîndurat// citește/ închide-mi ochii/ oglindă a mea tu// nici un cuvînt nu umple durerea/ de a te fi atins/ taina de a te fi salvat/ undeva trecut// Undeva în trecut e un țărm/ o întindereun/ fluviu de piatră// iartă-mă de pe acum/ de sare spală-mă// nimeni nu tace nimeni nu spune/ nimeni nu poate/ nu-mi pare rău că am trecut? (mă întunec). Celălalt e capabil a asigura "ieșirea din timp", id est confruntarea ființei auctoriale cu
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
care seamănă fizic uluitor de bine cu un alt mare nesupus, Julius Evola, le visionnaire foudroyant, a cărei urnă cu cenușă a fost dusă sus în Alpi, unde nu mai crește fir de iarbă și nu mai e colț de piatră, ci numai gheață albastră pe care calcă tălpile de foc ale îngerilor". (p. 21) În fond, miza principală a cărții rămâne aceasta - reconstituirea traseului unei existențe excepționale, care prin evocarea ei retrospectivă se convertește în destin. Personajul este, desigur, un
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
Chemarea îngerilor). De altminteri, prezența bardului Necuvintelor se simte adesea în filigranul stihurilor în discuție, care, în pofida acestui fapt, știu să evite, în ansamblu, capcana epigonismului: "zidului îi dai nume de zid/ și te întorci spunînd:/ nu există,/ voi sînteți pietrele -/ dezgropatele cetăți ale ființei.// propria ta mînă care a făcut zidul/ o numești mînă./ dar întorci privirea și zici:/ nu există.//...imposibil - se aude o voce -/ este Ramses și oamenii mării/ sînt spuma visului său./ în capitala Dublei Țări mîinile
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
pentru a li se pierde urma) obosiți de/ mărșăluirile prin landele singurătății lăuntrice// pe acest drum al emoției poți să-ți fii o călăuză/ pentru a-ți defini lumea îmblînzită:/ de cînd începe viața de puterile ei atîrnat/ ca o piatră scrisă/ nu știi dacă ești învinsul/ dacă te gîndești pe sine printre gîndurile/ care-ți aduc durerea să te doară/ și bucuria să te bucure// apoi intri din nou în grijile tale cu simțurile/ în expansiune și îți iei rămas
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
gîndurile/ care-ți aduc durerea să te doară/ și bucuria să te bucure// apoi intri din nou în grijile tale cu simțurile/ în expansiune și îți iei rămas bun/ de la zdrențele împărăției pămîntești/ făcînd cu ochiul rugului aprins al eurilor" (Piatra scrisă). Tendința de geometrizare sfîrșește prin a agasa creația ce se simte damnată aidoma ființei ce a produs-o, voindu-se desprinsă de tiparele falacioase, de un alibi formal, cufundată într-un inform tragic ce ne amintește de scriitura acută
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
lipsită de zare în jegul și promiscuitatea sa: Treci tu prin jegul căzilor de baie,/ printre bălăriile cartierelor, prin internate,/ printre comedianții din piață, găzari și/ traficanți de borhoturi, printre ciocli,/ veterinari și plasatori de tîrfe// treci și vezi dacă piatra se preface vreodată/ în pîine, dacă apa se preface în vin" (ibidem). În această direcție trebuie văzută și imaginea boemei, cloacă a damnării, cavernă sufletească, scenă adecvată spectacolului liric deboșat: "Nu elogiez cramele orașelor:/ cînt grota din noi// Cred însă
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
arghezieni, sentimentul rătăcirii în "zarea marii stepe", în imensitatea spațiului creat prin retragerea divinității: "Mi-am pierdut capul în groapa cu lei./ Fără Dumnezeu, fără țară/ Sunt ca o prăpastie sugând din ea însăși". În gura apostatului, anafura se face piatră, împiedicând euharistia: "Tatăl nostru este o bucată de piatră./ Și cât aș vrea să-l topesc în gură/ Până când mi-ar deveni inimă" (Mi-am pierdut). Imagini argheziene pătrund și într-o poezie ca Sfârșit, urmărind aceeași poetică a absenței. Viziunea
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
imensitatea spațiului creat prin retragerea divinității: "Mi-am pierdut capul în groapa cu lei./ Fără Dumnezeu, fără țară/ Sunt ca o prăpastie sugând din ea însăși". În gura apostatului, anafura se face piatră, împiedicând euharistia: "Tatăl nostru este o bucată de piatră./ Și cât aș vrea să-l topesc în gură/ Până când mi-ar deveni inimă" (Mi-am pierdut). Imagini argheziene pătrund și într-o poezie ca Sfârșit, urmărind aceeași poetică a absenței. Viziunea eshatologică a unei lumi părăsite de Dumnezeu e
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
chiparoșilor stînd neclintite, pot să spun ca-n pasta groasă, verzuie a celor de pe fantastica pînză a lui Van Gogh. Băiețelul patronului barului de lîngă zidul lui Vespasian, prin poarta căruia pătrunzi pe teritoriul vechi al Vaticanului, spre bazilica de piatră San-Giovanni; acest băiețel, care a ajuns să mă cunoască de cîteva săptămîni, de cînd trec pe-acolo și beau cîte un pahar de lapte rece, ca să prind puteri, pentru interiorul sacru al monumentalului lăcaș; acest băiețel, simpatic, frumușel, isteț, nu
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
Asumându-și acea vină care consideră că îi aparține, I. Funeriu crede, cu dreptate, că e în măsură acum să se pronunțe asupra neajunsurilor semenilor săi. A renunțat la avantajul tipic pentru anii '90 în care toată lumea este împroprietărită cu pietre, toată lumea împotriva tuturor; singura sa proprietate - cea mai curată - a rămas vina. Semnul înstăpânirii depline asupra ei îl reprezintă tocmai imboldul de a merge mai departe și de a-și atribui întreagă o verticalitate până nu demult discutabilă. 7. Dar
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
latine, etimologiile unor cuvinte compromise ș.a. Opțiunile și antipatiile partinice ale autorului sunt, cu două sau trei excepții vagi, trecute sub tăcere, ceea ce reprezintă o performanță în sine în condițiile unui mediu excesiv politizat. Firește că, o dată ce ai ridicat o piatră pentru a o arunca în capul cuiva poți, în schimb, să o lași să cadă pe locul ei de mai înainte. E preferabil. Dar și mai bună este continuarea suplă și amplificarea înainte a efortului pentru o aruncare departe, către
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
sau dispuse să găzduiască uneori literatura) precum "Atlantic Monthly" și "New Yorker" în anii '40 și '50, mi se par, astăzi, mai vitale și mai autentice decît faimosul roman al lui Pynchon. Fără îndoială, Strigarea lotului 49 a fost o piatră de hotar în istoria literară din ultimii cincizeci de ani. Dar ironia sorții unor cărți sau autori care au deschis orizonturi noi la vremea lor este că, odată ce le privim retrospectiv, tocmai noutatea este virtutea pe care și-au pierdut
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
două milenii invidioasă e tanda pe manda/ stînga pe dreapta cea care caligrafiază și/ se întîlnește cu dreptele unui amar de lume/ strîngîndu-se respectuos (de ochii lumii)/ pentru a-și demonstra că nici o parte nici cealaltă nu/ tăinuiește Doamne ferește! vreo piatră. (Probabil/ anume din cauza acestor discordanțe familiale/ mîinile nu pot redeveni aripi...)" (Fifty-fifty). La fel de glumeț se arată a fi și în raport cu metafizica. De remarcat împrejurarea că gestul său "demistificator" nu are în vedere obținerea unei imagini grotești, a unei deriziuni, ci
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
1900 director al Fundației Universitare Regele Carol I, în 1912 profesor suplinitor la catedra de istoria artei la universitatea bucureșteană, director al Muzeului de Artă Națională din 1906, neizbutind să se titularizeze profesor la București, ci, în 1926, la Cernăuți. Piatra de temelie a Muzeului Național a izbutit să o pună în 1913. Dar clădirea de la Șosea, unde astăzi funcționează Muzeul Țăranului Român, a fost finisată tocmai în 1943 și Tzigara nu s-a putut bucura de ea decît cîțiva ani
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
cu subînțeles prin care, înainte de moarte, apostolul depune greaua sarcină pe umerii continuatorului său, suferă de un exces de semnificație. "Alegerea" lui Saul se dovedește, de data aceasta, mult mai subtil indicată de Biblie, în același episod al uciderii cu pietre: "Și scoțându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul." În felul acesta, Biblia subliniază sau cel puțin mimează aleatoriul opțiunii divine, în vreme ce romanul modern face ca toate
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
pe umerii continuatorului său, suferă de un exces de semnificație. "Alegerea" lui Saul se dovedește, de data aceasta, mult mai subtil indicată de Biblie, în același episod al uciderii cu pietre: "Și scoțându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul." În felul acesta, Biblia subliniază sau cel puțin mimează aleatoriul opțiunii divine, în vreme ce romanul modern face ca toate datele sale să conveargă înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
lungul întregului text ("Nu-i decît bufnita cu cîte-un ochi de zeu egiptean/ în vîrful fiecărei gheare,/ cu inima în loc de inimă,/ cu gura croita pe masura hăulitului nupțial;/ bufnita/ crestată-n nisip în Elada și Byblos/ cioplita în lemn, în piatră și mai ales in neant" - Inima în loc de inimă) și de abstractizări jucăușe ale simbolului: De dormit, bufnita nu doarme niciodată./ E o aparentă/ e un eres și somnul ei de peste zi, și starea ei pe loc,/ și înțelepciunea și, mai
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
să-și toarne/ pe oasele înțepenite./ a venit altul și a rîs de primul/ și l-a lovit cu un ciocan pînă/ l-a facut fărîme. odată cu el/ întreg peisajul s-a făcut țăndări/ precum un geam izbit c-o piatră./ altcineva s-a apropiat și a început/ să adune cioburile/ căutînd să recompună întregul/ după o semnificație dată" (Semnificație dată). Că și "te încumeți să săpi un tunel prin inima lui Dumnezeu" (Întrebare și răspuns). Că și: "pielea cu stele
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
ținută științifică. Dar de vreme ce editură a optat pentru această soluție, s-a ajuns, acum, la primul volum din opera lui Nicolae Filimon în foarte bună ediție a d-lui Mircea Anghelescu din 1975-1978. Cum se știe, Ciocoii vechi și noi, piatra fundamentală a românului românesc, e din 1863, de la debutul sau în ziarul Naționalul din 1857. Și normal este să se înceapă cu scrierile dinaintea românului. Biografia i-a fost hurducata. Pentru că, născut în 1819, a rămas orfan de tată (fusese
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca în orice narațiune romantică, ea vine prin grațiere. Dar, nenorocire, rană i se redeschide și, după ce își revede mama necunoscută și iubita, moare, totuși, înmormîntat fiind, odată cu mama și iubita, sub aceeași piatră funerară. Nenorocirile unui slujnicar, nuvelă pe o temă românească din 1861, vestește românul publicat doi ani mai tîrziu. Mitică Râmâtorian îl anunță pe Dinu Păturica, cu tendința lui maladiva spre chiverniseala și parvenire. Ediția d-lui Mircea Anghelescu, impecabila filologic
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Librăriei Socec, București. Este, cum se menționează, chiar Ediția ÎI. Prețul - 15 bani. Nu lei. 15 bani. Una din băncuțele vremii care poate că doar la muzeul Băncii Naționale mai există, dacă ea are vreunul complet. Titlul, - CORESI, PSALTIREA, acea piatră nestemata a limbii și culturii române montată pe graiul viu românesc, la Brașov, în Schei, în anul 1577. Cartea, de fapt, - cumpărată mult mai tîrziu, - provine de la un anticariat unde a fost achiziționată cu suma de 5 lei. Ea are
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
cu locul și sala, mi le-au trimis din noiembrie. Lista nu e lungă, e pe ea o fată de la Iași. Și-a ales română. Poți să alegi ce vrei, chiar si paraguaiana. Dacă n-au profesor, îl scot din piatră seaca. Mă duce Pierre. Liceul e într-o pădure din Haut Médoc, abătuta de la șosea, fără nici o localitate împrejur. Hipermodern. Că într-un film de anticipație, locul pare mort. Înși spectrali trec printr-un hol unde un dispecer le spune
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
sare,/ Mă ține de mînă/ Și mă conduce către frunzele/ Abia învesmîntate, rodite de frica/ Sau de nebunie, și ele fapturi" (Leac). Viața sa ideală implică abandonul celei reale: "Ești ornament de figuri autumnale/ Atacat de vestejire/ Că îngerul de piatră pe o ruină/ Ridicîndu-si brațul despuiat de lance./ Pe cadran oră înfățișează armoniile/ Dar în această arca suită de către neant/ Nu trăiești decît în parfumul/ Abandonării împlinite" (Solitudinea lui Eros). Nu o dată stihul i se pierde în sublima spumă hermetica
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]