2,469 matches
-
oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de invitare. Livid, Rim se apropie și aplecă de formă capul peste coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde slabe. Se gândi la gută și o grimasă mare de nemulțumire îl urâți încă; părea lecuit de sărutări virginale: "Fecioară nesocotită!" își
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune, de fragi, de afine sau de mure, făceam un foc zdravăn, frigeam bucăți de slănină înfipte în țepușe și picuram untura pe pâine. Apoi, improvizam tot felul de jocuri, ca să treacă timpul. Știam că n-aveam voie să pierdem vacile, care ne fuseseră date în grijă, că trebuia să le ducem, seara, acasă, și că ne era interzis să coborâm
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
suferă. Și mai rău, vorbise sâsâit până la vârsta de șase ani, ceea ce îi convinsese pe ambii părinți că era posedat. Săptămâni întregi, mama lor îl obligase să doarmă lângă un perete exorcizat cu o cruce unsă cu ulei care îi picura în cap în timp ce dormea. La șapte ani, se obișnuise să petreacă ore întregi, după-amiaza, pe o pajiște aflată la o jumătate de milă de casa lor. Când mama lor îl întrebase ce făcea acolo atâtea ore, el răspunsese: „Mă joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Mark pe umăr. O să ne distrăm foarte bine, când o să te refaci sută la sută. El rânji și o cercetă. Apoi, o mână țâșni spre sânii ei acoperiți de pulover, în timp ce cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase răsuflarea, tremurând. Tremurul se transformă în chicoteli stridente. —Ei, n-o să ne distrăm chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Am încercat să-mi fac felu’. Și, din câte se pare, n-ar fi fost prima oară. Cuvintele îl trag pe Weber în jos, pe scaunul de lângă pat. —Cum te simți acum? Mark își întinde coatele, arătând perfuzia care-i picura în brațul stâng. — Păi, vreau, nu vreau, o să încep imediat să mă simt mai bine. Mda, or să mă refacă așa cum eram. Mark Trei. Știi că se vorbește de electroșocuri? Cred... începe Weber. Cred că trebuie să fi înțeles tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vor îndemna suflete calde să nu și uite datina. Câtă pioșenie și dăruire ascund aceste țesături, câtă răbdare și iscusință aduc de peste veacuri și câte mărturii sfinte vor duce mai departe, numai ele știu ! E drept că și Dumnezeu a picurat mult har și dar peste mâinile și în inima smeritei maici ce a lucrat firele îngrijite. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu a fost mare, ca și inimile ctitorilor, ce au lăsat peste paginile prăfuite de istorie pecetea credinței lor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
liniște cînd parcă toată zarva și agitația sa sălbatică se opresc pentru a-și trage sufletul și a se pregăti pentru o nouă zi. Din cînd În cînd, taxiurile treceau goale, răzlețe, ca niște proiectile, pașii oamenilor sunau ușor și picurat pe asfalt, semafoarele străluceau verde, roșu și galben cu o lumină mică, intensă și singuratică ce-ți umplea parcă inima de un sentiment puternic de bucurie și izbîndă ce se contopea cu bucuria sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
juristului american, mirosul closetelor de tribunal, mirosul cailor, al hamurilor, al fînului și al țăranilor asudați, al sălilor de dezbateri și al sălilor de tribunal - mirosul puternic, bărbătesc al Justiției Într-un tribunal de provincie, și nu auziseră un robinet picurînd În Întuneric pe coridoarele lungi și Întunecate, măsurînd curgerea monotonă, precisă, a timpului, a timpului celui Întunecat? Oare Garfield, Hayes și Harrison nu studiaseră legile În birouri Încărcate de un miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
altarul este singur, și lumânările stinse, Pentru toți, întotdeauna, El arde aproape. Preotul este ca o culme pură Care dă înălțime muntelui Creștinilor: Cu cât mai aproape este de cer, dar în singurătate dură. Preotul este ca o rădăcină Care picură și stoarce limfa ascunsă Ca să dea rod planta fericită. Preotul este ca umbra la soare Care însemnează și urmează mișcarea luminii, Lumină care este Cristos în fapte și cuvinte. Preotul este ca o privighetoare Pe care pământul înviat primăvara Lăudând
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
2Sam 22,10-18); iată că, atunci când Dumnezeu apare înaintea oamenilor, toate popoarele tremură de frică și, odată cu ele, pământul însuși rămâne pradă panicii: „Yhwh, când ieșeai din Seir, când ai mers din câmpia Edom, pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat și norii au lăsat să cadă ploaia. Munții s-au clătinat înaintea lui Yhwh, așa și Sinaiul înaintea lui Yhwh, Dumnezeul lui Israel” (Jud 5,4-5) sau „Au înălțat râurile, Yhwh, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
că pe trei laturi era înconjurat de cîmpii. La poartă au trebuit să aștepte. Mașinile au oprit în spatele mașinilor altei înmormîntări. După o vreme, mașinile din față dispărură și ei o luară pe aleea curbă străjuită de rododendroni din care picura ploaia și se opriră lîngă o biserică miniaturală în stil gotic Victorian, cu un coș de fum în spate. în pronaos așteptau mai mulți vecini și rude, care îl urmară pe Thaw și pe tatăl lui înăuntru. Se postară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște chiloți roșii, construia un baraj cu ele. Soarele care-i ardea gîtul, apa răcoroasă de la picioare, durerea din spate și umeri indicau faptul că făcea acest lucru de mult timp. Trase afară unul foarte mare și negru, din care picura apă, îl împinse cu mare efort în iarbă, apoi se sui pe mal și se întinse pe spate, răsuflînd din greu. închise ochii să se apere de albastrul intens și strălucirea îi străpunse ploapele într-o nuanță de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
femeie scăpase din mână la trecerea mea câteva monezi, le auzeam sunând, se aplecase să le culeagă de pe asfalt, mă duceam să cumpăr sugativă galbenă sau ce voiam eu. Apoi, fără nici un motiv, m-am abătut din drum; începuse să picure, se scutura un nor, în stânga mea se afla strada Palade, o stradă mică și liniștită, deasupra ei cerul părea un cort uriaș tapisat cu planete albastre care pluteau calme de la o zare la alta, acolo nu se putea să plouă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scris niște poheme tâmpite, n-ai vrea să mi le citești tu ? Sunt acolo, pe masă...“. Ea lua hârtiile, se culca lângă mine, în beznă, cred că închidea și ochii, întunericul devenea cald și moale. Zenobia citea cu degetele, cuvintele picurau când limpezi, când tulburi, le intuiam exact pe cele care trecuseră dincolo. Altă dată, când pohemele mele mă plictiseau (simțeam fiecare literă-frână, fiecare cuvânt menit să mă întoarcă, să readucă îngerul în closetul comun al mentalului și rătăceam prin imensul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
altul al orașului, de la Palatul Cotroceni la mahalaua Obor și de la cimitirul Șerban Vodă până la rondurile de la Șosea, și-apoi mai departe, în cele patru zări, se topea în soarele amiezii. Țurțurii păreau dați cu ulei și începeau, ici-colo, să picure în capul trecătorilor. Străzile erau destul de animate, cum sunt mereu în zilele dinaintea Crăciunului. Cu ochii pe sus, ca să nu-l ude, Nicu se pomeni întins în zăpadă, supărat ca atunci când se trezea cu fața la cearșaf. — Vasăzică mata’ iar ai căzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru o dovadă adevărată. Vom mai vedea peste vreo zece ani dacă e ca la arbori sau altfel. Înmuiase și el, acasă, degetele în cerneală violetă, dar nu-i ieșise nimic clar pe hârtie. Apoi îi venise ideea cu ceara, picurase ceară dintr-o lumânare și imediat apoi își imprimase arătătorul drept. Avea de așteptat câțiva ani, ca să repete experiența. Ieri pusese să-i fie luate amprentele și bărbatului cu aer de străin, adus de Petre și, destul de curios, acesta nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
începu să se învârtească, fără să se teamă că e bătrân și uitând că el ajunsese desăvârșit. Un murmur ușor străbătu suflarea: „Ce face Maestrul în seara asta?“. „Azi Maestrul dansează?“ Se postă sub luminator, cu o palmă spre cerul picurat cu luceafăr și două-trei stele mai timpurii și cu alta către pavelele albastru cu alb și porni să se învârtească. Mai întâi greoi, ca un pinguin, în veșmântul lui negru și pe dedesubt alb, apoi ca o ciocârlie, ca un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vorbea la plural, îl trata ca pe frate-său, ceea ce pe Omar îl mâhni. Nu credea să le pară prea tânăr tuturor celor din jur, sau poate că da, din pricina pielii deschise și a trăsăturilor lui care străluceau ca un picur de lapte în amestecul de arabi și de turci, ce făcea din abadanizi niște corcituri ale Persiei. Războiul mai lăsase ceva din fațadele de cărămidă roșcată, ce duseseră gloria portului, ținându-i renumele englezesc de „micuțul Manchester“. Bărbații erau vorbăreți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ea nu se mai simțise vreodată atât de privită, de îmbălsămată de râvna unui iubit. „Știi, îmi ești în minte tot timpul...“, îi spusese la telefon. Măcar asta puteau: își telefonau de oriunde și, treptat, el redevenea un persan care picura declarații ca nimeni altul în urechea femeii îndrăgostite. Cât despre ea, începea să se ierte, gândind că se luptase destul cu propriile rușini. Unsprezece ani, de când plecase Omar, nimeni nu-i văzuse buricul. Într-o vineri, chiar după rugăciune, se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deveni temătoare: dacă nu-i mai plăcea? Fiindcă voia bărbaților e mai schimbătoare ca vântul, o învățase bunică-sa. Când erau de-o seamă, mama maică-sii îi pețise consortului a doua nevastă, pe care o pusese, ca pe un picur de rouă, în laptele pe care îl bea. Era kurd din Taq-e Bostan și fusese un tată bun. Când îl cunoscuse, purta șalvari și turban cu fir, în care ascunsese odoarele pe care le păstra pentru ea: o salbă și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
magiei, este lumea basmului și lumea basmului este lumea copiilor și atunci când lași copilul interior să se manifeste miracolele sunt posibile, viața ta se poate transforma. Te rog să o citești cu inima deschisă, te rog să lași cuvintele să picure unul câte unul și să permiți inimii să-ți arate calea, permite-i să-ți deschidă prima filă din noua ta viață: o viață trăită conștient, o viață pe care ți-ai făurit-o așa cum vrei tu, o viață pe
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
șopti bătrâna. Am să-ți povestesc totul. Preparăm doar ceaiul și pun un capot pe mine. E o vreme oribilă... Se întoarse peste zece minute din chicinetă aducând un platou marc. Așeză în fața motanului o ceașcă de lapte, în care picură un deget de rom, apoi își turnă ceaiul. Adăugă o lingură de frișcă și începu să muște din felia groasă de cozonac. Frigul și ploaia îi coloraseră obrajii cu o nuanță delicată de roz. Capotul alb se închidea sus, sub
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I se păru că distinge un licăr de dispreț în ochii doamnei Miga și durerea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră scânteietoare din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi, cadavrul de alături, chipul tumefiat al căruntului. ― Ce ai? întrebă Scarlat încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei. Pari agitat. ― Trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]