24,603 matches
-
Ca întotdeauna, mai mult cerebrală, Reli se străduiește și acuma să pară cât mai afectivă și deci cât mai feminină. Fără să mă privească și fără ca eu să întorc capul s-o privesc, ea îmi strânge în răstimpuri mâna la piept, lăsând să se înțeleagă că gestul ei ar fi unul mai mult necontrolat. Mai apoi, același gest pare o formă de comunicare intenționat intimă. Cu fiecare strângere de-a ei, parcă ar spune: Gerard, ești al meu și n-o să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În fracțiuni de secundă, bradul la care tăiaserăm o lună de zile și mai bine, aflat în cădere, îl agățase pe sas cu o creangă, ca o cange, îl trântise fulgerător la pământ și-l străpunse ca o sabie prin piept. În jur, tăcere. Tăcere de groază sau de nedumerire? Noi, cei din jur, încremeniți, ca și santinelele, priveam hăbăuci cum țâșnea sângele din el și cum se zvârcolea văitându-se. Sânge negru stropea zăpada scârbos de albă. Începuse să viscolească
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
le dăduseră voie să tragă pentru prima dată în viața lor, un chiștoc de țigară. Un chiștoc de Bărăgan! Asta după câte și mai câte așa zise examene de capacitate la care trebuia să inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal mai, mai să le ardă novicilor nasul, și să zică expirând: Hi! Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească și mai ales cu grozava frică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care s-a deschis pentru noi. Locul de muncă a reprezentat pentru mulți un loc sigur unde s-au putut ascunde de o lume nesigură și în permanentă schimbare. Când s-au văzut fără siguranța locului de muncă, au dat piept cu ei înșiși și au avut un șoc. Ce face diferența între oameni? Ne asemănăm așa de mult și totuși suntem atât de diferiți unii de alții. Ce-i determină pe unii să fie sănătoși, puternici și învingători, iar pe
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
între vis și realitate, între stele și pământ, între viața privată și cea din spațiu publică având în final un singur }EL: REG|SIREA DE SINE {I LINI{TEA INTERIOAR|. Fără această regăsire este greu să înțelegi și să ții piept vitezei cu care se schimbă lumea de azi. Este destul de concludentă această stare de fapt, având în vedere puținele reușite și dezechilibrul colosal care s-a creat între oameni. Oamenii au ajuns să nu mai aibă încredere nici în aproapele
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mă gândesc că atâțea ani de educație avem la bază și totul este o umplutură fără valoare, pentru că esențialul și ce este mai important pentru noi, nu ne învață nimeni. Învățăm de toate și nimic în final, pentru că atunci când, dăm piept cu viața suntem zero, noi suntem cei care trebuie să căutăm cunoasterea, să căutăm să ne înțelegem mai mult. Înțelepte cuvintele lui Iisus: CAUT| {I VEI G|SI. Așa este și cu bolile, dacă le vei căuta le vei găsi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și greu, iar capul parcă nu mai are susținere, picioarele mai mult le târâți după voi și umerii vă sunt lăsați și grei, ei bine... STOP! Oprește-te o secundă, schimbă-ți fizionomia, îți îndrepți secunde, trage aer puternic în piept zâmbind frumos în același timp și o să vezi cum starea se îmbunătățește în câteva momente. Nu mă crezi? Atunci încearcă și te vei convinge singur. Sunt multe trucuri simple cu impact pozitiv asupra noastră, noi trebuie să le aflăm și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lucru, P|STR|TORUL ECHILIBRULUI îl știe și îl aplică. El nu se lasă tulburat, căci sentimentele sale sunt profunde, nu de suprafață, el nu se implică degeaba, doar pentru a se face remarcat, nu-și bate cu pumnul în piept pentru a ieși cu ceva în evidență, nu încearcă să manipuleze pe nimeni cu nimic, el este împăcat cu el însuși și cu ceilalți și privește mereu zâmbitor la agitația vieții și orice face această persoană simte emoțiile în profunditatea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de șarpe... În firul de lumină al felinarului, s-a arătat o licărire roșie în jurul capului lui Hliboceanu... A fost lovit în cap. Altfel nu avea de unde să fie sânge acolo - a presupus Cotman. Mitruță și-a pus urechea pe pieptul lui Hliboceanu. Cu mare greutate a putut să distingă bătăile slabe ale inimii... Trăiește! Trăiește! Hai să vedem cât de tare a fost lovit! Ce spuneai, Pâcule? Ei. Vorbeam și eu ca să nu tac, pentru că oi avea vreme destulă pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în locul meu să rămână... să rămână - a lungit vorba moș Dumitru - să rămână Vasile Hliboceanu! Nu cred că e nevoie să spun și de ce. Știți voi mai bine. La auzul acestui nume, un „daaa”... a izbucnit ca o eliberare din piepturile cărăușilor. Toți au început să râdă în hohote privind spre Hliboceanu, căruia i s-a luminat pe dată chipul tăciuniu... Și zi așa, Iordache. Te și vedeai mare stăpân peste cărăuși... Îndată îți luai nasul la purtare. Întrebarea îi cine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi așteptat la asta din partea lui - ședea cu ochii pironiți în fundul ulcelei cu vin... Pe chip purta o undă de tristețe, la fel ca și moș Dumitru. Dar, când acesta a terminat de vorbit, Pâcu a tras adânc aer în piept și a rostit cu oarecare resemnare: Copii! Până aici totul a fost frumos. Dar tot ce este plăcut se sfârșește repede. Așa că și cărăușia s-a terminat pentru mine și pentru Dumitru... Însă când omu-i sănătos și în putere, le
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îndrăgostit, așa se uită ca găina în lemne - l-a luat din scurt moș Dumitru. Măi Dumitre, dacă tu ești făcut din piatră, atunci nu ai decât s-o iei pe scurtătură. Da’ eu mai am inimă încă aici în piept și merg după spusa ei și altmintrelea nu. Moș Dumitru, care trăia aceleași tristeți ale despărțirii de cărăușie, a dat din mână a lehamite... Hliboceanu a băgat de seamă că lucrurile nu se leagă și a intervenit: Apoi mă faceți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de umbra ungherului ascultau uitați de sine spusele Pâcului. O scurtă pauză bine potrivită de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin și a gustat din ea pe îndelete. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut, a reluat firul poveștii: Măi, și a cincea zi, minune mare! Mă trezesc cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mi-au văzut ochii m-a zguduit ca o lovitură în moalele capului...M-am frecat la ochi, cu gândul că era o nălucire... Armăsarul sforăia cumplit clătinându-și capul și bătea din picior... Ochii mi-au rămas fixați pe pieptul lui...Cât era de mare, era rupt în patru bucăți de carne sângerândă... „Doamne!!! Ce s-a întâmplat??? - m-am întrebat și am alergat la armăsar, să văd de aproape despre ce poate fi vorba...Bietul animal! Cred că suferea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rupt în patru bucăți de carne sângerândă... „Doamne!!! Ce s-a întâmplat??? - m-am întrebat și am alergat la armăsar, să văd de aproape despre ce poate fi vorba...Bietul animal! Cred că suferea cumplit! Și-a lipit botul de pieptul meu, căutând parcă mângâiere. Tremura din toate încheieturtile și ofta din străfunduri...L-am mângâiat pe frunte și am privit în ochii lui... Lăcrimau!!! Câtă durere să fi avut sărmanul!!! Îl mângâiam pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe bot în neștire. Parcă îmi pierise glasul...Într-o clipită, m-am gândit: „Da’ mama de ce nu-i aici? Ea știe ce s-o întâmplat?” Nu. Nu știa nimic de groaznica întâmplare! Din ce cauză și-a rupt calul pieptul în bucăți? - a întrebat Mitruță. Dacă ai răbdare, ai să afli. Pe lângă asta ai să afli și încă multe alte grozăvii... Un murmur al cărăușilor arăta că erau pătrunși peste poate de cele povestite. Pâcu a pornit să vorbească din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ea. „Calul...calul” - am scâncit fără vlagă. „Ce are calul? Nu vrea să meargă?” „Nuuu...Nu poate să meargă” - am răspuns eu abia ținându-mi plânsul. Mama a alergat repede, să vadă ce-i. Când a dat cu ochii de pieptul calului, a îngăimat: „Săracul cal! Ce nenorocire! Adu căpăstrul cu zăbală, ca să-l putem ține, pentru că trebuie să-i coasem bucățile de carne...Altfel nu se mai prind niciodată”. Când am auzit așa ceva, am înlemnit! „Cum? Să-l coase?!” „Du
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în nebunia lui de a porni odată cu noi a sărit de pe prispă chiar pe lângă găleată și a agățat-o...După aceea nu a mai fost nimic altceva decât...dezastrul! ... Ne-ai făgăduit că ne spui cum și-a rupt calul pieptul - a revenit Mitruță cu întrebarea. În ogradă se afla sania așezată cu oiștea spre poartă. Și cum bine știți, în capul oiștei se găsește un cârlig... În acest cârlig și-a agățat pieptul calul în alergarea lui nebună... După această
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ne spui cum și-a rupt calul pieptul - a revenit Mitruță cu întrebarea. În ogradă se afla sania așezată cu oiștea spre poartă. Și cum bine știți, în capul oiștei se găsește un cârlig... În acest cârlig și-a agățat pieptul calul în alergarea lui nebună... După această lămurire, Pâcu a gustat pe îndelete din vinul din ulcică, ca și cum ar fi vrut să-și adune gândurile. A rămas câteva clipe tăcut și apoi a reluat firul povestirii: După ce l-a cusut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de omăt care deveneau din ce în ce mai greu de suportat... Simțeam că nu mai pot respira... „Hai, băiete! Încă un pas și încă unul...Deodată însă...am călcat...în gol!!! Când m-am oprit din cădere, am încercat să trag aer în piept, cu gândul că totuși nu am căzut în fântâna bănuită prin preajmă...În loc de aer, am simțit omătul ca nisipul intrându-mi în gură și în nas...Răsuflam cu mare greu, doar cât să nu mă înnăduș. După un timp, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și-a făcut cort din crâsnic? - a întrebat Puicuță, privind pe furiș către Cotman. Asta n-o știam, dar știu că te-ai simți strașnic dacă pe gerul Bobotezei ai merge împotriva vântului în cămașă cu mânecile suflecate, descheiat la piept și cu capul descoperit, călare pe un cal alb. Iar în mâini să porți o varză murată... Ei! Ce ai rămas așa, băiete? Mă gândeam dacă se poate și mai rău. Și? Și n-am găsit ceva mai rău decât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
răspuns a simțit cum mâinile lui Hliboceanu au devenit moi. Fără vlagă. „Ce-i cu tine, băiete? Ai leșinat din nou? Mai ai oleacă de răbdare, că ajungem la căldurică - a pornit să vorbească Cotman, lipindu-i involuntar urechea de piept. Tocmai când i-a dibuit slabele bătăi ale inimii s-a auzit glasul lui Mitruță, din capul șirului de sănii: Se zărește lumina felinarului din poarta Crâșmei din drum! Cotman a răsuflat ușurat, rugându-se în gând: „Ține-l, Doamne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
foc un ceaun cu apă, ca să-i spălăm rana. Pregătește și niște pânză curată, ca să-i legăm capul. Îndată, Ioane - a răspuns Măriuța, ieșind cu hainele lui Hliboceanu în brațe. Cotman l-a dezbracat până la jumătate, frecându-i mâinile și pieptul, cu gândul că își va reveni repede. În acest timp a intrat Măriuța, purtând ceaunul plin cu apă clocotită și sub braț o bucată de pânză albă. Când l-a văzut pe Hliboceanu - aproape despuiat - întins în crivat, i s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Vasilică flăcăule! Nu uita că trebuie să-i prindem pe lotri!... Și acum, noapte bună, băiete!” Cotman a făcut lampa mai mică, cu gând să se bage în culcușul făcut de Măriuța. Însă un geamăt prelung s-a ridicat din pieptul lui Hliboceanu... „Ce înseamnă asta, băiete? Ai vreo coastă smintită sau?... Aha! Nu vrei să stai fără lumină. Aista-i baiul”. A făcut lumina lămpii mai mare, în timp ce privea la Hliboceanu. Voia să afle cauza geamătului. I s-a părut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asta are legătură cu taina mea și a lui Hliboceanu. Acum parcă mi-o venit așa gust de fumat, dar dacă nu-i tiutiun, mai bine să nu fie și gata. Odată cu ultimul cuvânt, Cotman și-a pus capul în piept. Părea că a uitat de Mitruță. Acesta însă nu l-a lăsat în pace: Și spuneai, Ioane. Spuneai că pe tine te leagă o taină de Hliboceanu... Asta-i drept, Mitruță... Îi drept... Apoi... când eram noi holtei umblam la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]