3,087 matches
-
miros periculos, ceva Între mistreț și groapă de gunoi și medicamente stricate, un miros nemaiîntîlnit care năștea spaimă. Stop, stai un pic, am reușit să zic gîfÎind, În timp ce ea mă ajuta să-i strîng sînii cu putere ( În mod surpinzător, pipăiam o pereche de sîni mici și foarte geometrici), mă, lasă-mă, că n-avem timp, a zis și din cauză că se tot foia nu Înțelegeam dacă e cu fața sau cu spatele, hai odată, mă, prostule, mișcă-te... a zis ea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Greg și a lui Judy. Cea de calitatea întâi bucura acum, probabil, ochii americanilor din Florida. În timp ce hainele alunecau ușor pe bara care le susținea umerașele, mâna lui Tom se îngropa în ceva ce părea confecționat din puf, iar la pipăit dădea senzația de voal. Scoase afară un négligé bleu-pal, cu manșetuțe din volane și colerete. Își vârî brațele în mâneci, îl îmbrăcă și se privi în oglinda lungă, mobilă, cu ramă de mahon, în apele căreia trebuie să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
concret, un soi de exasperare care se exprima printr-o dorință de schimbare violentă. Își aminti că, înainte cu o noapte, o visase pe doica ei; ăsta era un semn, și nu întotdeauna unul fericit. Scoase scrisoarea din buzunar, o pipăi și, în cele din urmă, o deschise cu grabă și citi: 16 Hare Lane Ennistone „Dragă doamnă McCaffrey, Ați vrea să fiți atât de amabilă să-mi faceți o vizită? Doresc să vă întreb ceva. Puteți veni în orice dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea în realitate. Uneori mi se părea de necrezut că mostrele erau de-adevăratelea bucățele de material și nu poze sau simple abțibilduri de hârtie. Dar nu, mostrele erau adevărate. Puteai să le detașezi de acolo și să te familiarizezi, pipăindu-le, cu textura materialului, cu moliciunea sau cu asprimea lui, cu grosimea sau cu finețea. Cum spuneam, cu timpul pliantul cu mostre s-a tot subțiat și bineînțeles că cele care au dispărut primele au fost bucățelele de material cele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înfrigurare să le vadă pe Marilena și pe Melisa goale! Sfinte Sisoe! Nu mai văzuse niciodată o femeie în carne și oase goală. Doar în poze. Avea în cap imaginea clară a sânului tânăr și greu, poate chiar tare la pipăit, curbându-se minunat, dedesubt, sub propria-i greutate și descriind deasupra o linie ușor întinsă, ușor arcuită, la fel de minunată. Toată splendoarea feminină. Și ce să mai spunem de superbul triunghi negru din josul pântecelui, pe care Dănilă îl știa tot
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de grădinărit le aduce într-o găleată veche, de mulți ani aceeași, cu urme de pământ și rămășițe de ierburi uscate pe fund. Crucea a devenit aspră la atingere în urma ploilor și a iernilor deja au trecut destule. Aspră la pipăit, albicioasă și curată. Foarte curată. Devenită parte din existența lui. Deși aici, sub cerul liber, e multă lumină, gestul de a-și agăța scurta îi aduce instantaneu în amintire holișorul cu penumbra lui plăcută și familiară, unde își atârna hainele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
individual, puteți duce trupele din linia întâi la victorie sau la pierzanie... Voi sunteți cei care trebuie să afle locul de amplasare a inamicului și ce forțe are. Adică efective, armament și dispunerea lui. Cu alte cuvinte, voi tebuie să pipăiți terenul înaintea angajării trupelor noastre în luptă. De inteligența și pregătirea voastră atârnă victoria sau înfrângerea trupelor amice. Îmi place să cred - fapt constatat de altfel - că unii dintre voi au cercetășia în sânge... Asta însă o va confirma câmpul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
luminoasă, care a îmbrăcat valea în mantie albă. Cercetașii au devenit una cu pământul. Au rămas în așteptare, pentru a desluși vreo mișcare în jur... Totul însă părea prins în plasa nopții. Au pornit mai departe. Călcau ca și cum ar fi pipăit cărarea de pe malul pârâului... O plescăitură în apă i-a încremenit în poziția ogarului de vânătoare când simte vânatul... „O fi vreo vidră care, simțindu-ne, s a aruncat în apă” - a gândit sergentul. Când pârâul dădea semne că se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
După mine, băieți - a comandat Toaibă, pornind către șosea ca o știmă. După cei douăzeci de pași făcuți ca vântul, au cotit-o spre șosea, cu armele în cumpănire. Parcă abia atingeau iarba prin care treceau. Toaibă și cu Trestie pipăiau drumul cu tălpile goale... Nu se auzeau decât zgomotele din gară și călcătura grea a patrulei. Sergentul număra pașii pe care trebuie să-i mai facă: unu... doi... trei... și ieșind pe rambleul mai ridicat al șoselei, le-a tăiat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
locotenentul. Pregătește explozibilul și grenadele. Vei conduce grupul de acțiune. Alege-ți oamenii pe care îi crezi cei mai buni. Din cei doi capturați, îl iei pe cel mai tânăr. Te deplasezi cu mare atenție. Trimiți înainte doi cercetași să pipăie terenul. Dacă ajungeți cu bine, știi ce ai de făcut... Nu vă expuneți la situații periculoase. Am un plan... Să-l auzim. Îl îmbrac pe Urecheatu în hainele rusului cel bătrân și, când ajungem la magazie, îl trimit împreună cu prizonierul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nimănui”. Apoi... Cum cobori în râpă pe acel mal aproape ca un perete și al naibii de înalt? E înalt, dar nu-i drept ca un perete. Îi înclinat aproape ca un derdeluș... Unul așa ca pentru niște cercetași. Ieri l-am „pipăit” palmă cu palmă. Tot nu-mi închipui cum coborâm pe derdelușul tău - și-a exprimat părerea locotenentul. Ca pe un derdeluș și altcum nu. Ne așezăm pe fund și ne lăsăm să alunecăm în jos până ajungem la piciorul pantei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ușoare... Aiestea-s mașini de comandament. Ia să vedem câte-s? Una, două, trei - a început numărătoarea sublocotenentul, când o scurtă pâlpâire a becului roșu al mașinii din față semnala oprirea coloanei... Hopaaa! Asta nu-i treabă bună - a apreciat Toaibă, pipăindu-și automatul și sacul cu grenade. Într-adevăr, coloana de mașini s-a oprit. Ocupanții au început să coboare la repezeală, pentru a se dezmorți sau cine știe pentru ce alte nevoi... Dacă vreunul coboară rambleul, calcă pe capetele noastre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
i am făcut în perioada de instrucție... Poate...” Plecați chiar în clipa asta - a ordonat sublocotenentul. Sprijinindu-se de umerii celor doi, Toaibă înainta fără prea mare dificultate. Cu timpul, însă, pe lângă durerea neiertătoare a apărut și oboseala. Când soarele pipăia bolta cerească cu primele raze ale răsăritului, cei trei se odihneau la intrarea pe făgașul gârlei. Era mare pericol. Puteau fi observați de inamicul de pe creastă. Trestie a examinat piciorul lui Toaibă. Ce zici, Toadere? Mai poți rezista, fiindcă trebuie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la stânga, colonelul, care până atunci vorbise ceva în șoaptă către ceilalți, a ordonat: Întinde-te pe canapea, să-ți examinăm piciorul! Toată comisia s-a înșirat în jurul canapelei. Căpitanul i-a dezvelit piciorul. Au examinat cu mare grijă locul rănit, pipăind cu migală osul. În cele din urmă, colonelul a ordonat: Căpitane, du-l în salon și întoarce-te aici! Revenit în salon, Toaibă a rămas descumpănit pe marginea patului. Ceilalți îl priveau cu mare curiozitate, dar nu îndrăzneau să-l
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Am un necaz la piciorul rănit - a răspuns Toaibă - arătând cu mâna piciorul cu pricina. Întinde-te pe canapea, să vedem despre ce este vorba. A scos pansamentul cu grijă și după ce s-a uitat la rană a început să pipăie locul din jur... Ce a fost? Schijă de brand sau glonț de mitralieră? Glonț de mitralieră, domn doctor. Și cum de ți-au adunat țăndările osului, că de obicei în asemenea cazuri nu-i altă cale decât cuțitul și fierăstrăul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din greu ne mișcam cu o biată căruță de piatră / împingeam la loitră, apoi urcam din fugă. / drumul câteodată era ocupat de sunete / de diferite mărimi (...); Slăvit de firavi discipoli, înconjurat de stupii / cu alfabete. tălpile rămâneau / în țărâna fierbinte (...); pipăia drumul cu un șarpe (...) Tonul poemelor este, în general, elegiac, poetul refăcând drumul credinței și, în același timp, al reconstrucției proprii întru asumarea deliberată a acesteia, prin evadarea dintr-un sine inconștient de adevărata vocație a omului: lângă piciorul lămpii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
credința în Dumnezeu. Nimic nu este însă mai necesar decât să pari că ai această din urmă însușire. Și oamenii judecă, în general, mai curând după ochi decât după mâini, întrucât fiecare știe să vadă, dar prea puțini știu să pipăie cu mâinile lor. Fiecare vede ceea ce pari, dar puțini își dau seama ce ești în realitate; iar aceștia puțini nu îndrăznesc să se opună părerii celor mulți, care au de partea lor autoritatea înaltă a statului care îi apără. Prin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh. 38. Dar El le-a zis: "Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gînduri în inimă? 39. Uitați-vă la mîinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu. 40. (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mîinile și picioarele Sale.) 41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
m-am îndreptat spre perete, retrăgîndu-mă de câte ori mă loveam de vreo stalactită sau vreo stalagmită. În cele din urmă am reușit să ajung. Pe peretele peșterii curgea o perdea subțire de apă. Am început să merg de-a lungul lui, pipăind cu degetele fiecare crăpătură, așteptând cu înfrigurare să găsesc crăpătura ușii și când mi-am dat seama că făcusem, probabil, ocolul peșterii fără să descopăr ceea ce căutam m-a apucat un fel de disperare. Am pornit mai departe, de data
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
crăpătură, așteptând cu înfrigurare să găsesc crăpătura ușii și când mi-am dat seama că făcusem, probabil, ocolul peșterii fără să descopăr ceea ce căutam m-a apucat un fel de disperare. Am pornit mai departe, de data aceasta mai încet, pipăind metodic fiecare centimetru pătrat din perete, verificând fiecare zgârietură. Lumina nu slăbea o clipă, năvălea prin pleoapele mele neputincioase și mă orbea. Nu mă opream totuși. Am făcut, astfel, de câteva ori ocolul peșterii fără să dau de nici un semn
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
isteric, sfărîmîndu-se de pereții de piatră. Deodată, m-am simțit apucat de umăr și tras afară. Nu vedeam nimic. Eram ca și orb. Mergeam lovindu-mă de pereții de piatră și când am ajuns la capătul coridorului a trebuit să pipăi cu mâinile treptele ca să pot urca. Sus, după ce-am ieșit, m-au suit din nou în barcă, apoi, lăsând barca, am mers o vreme prin stufăriș și, undeva pe un dâmb plin de iarbă și înconjurat de arbuști, m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu desăvârșirea ei. Încă mai crezi că ea nu e totală. Că undeva există, subțire cât o lamă de cuțit, o crăpătură. Dacă n-o găsești, încerci din nou. Ca în peștera din mlaștină. N-ai altă șansă decât să pipăi zidul mai departe, căutând fisura care trebuie să existe undeva... Căci eu nu pot, domnilor, să dorm liniștit într-o găoace. M-am gândit la necunoscuții care au dirijat aici trenurile spre nicăieri. Cum au suportat și nu s-au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
doarme și nu poate fi tăiată cu cleștele. Și cine vede tăcerea? Cel izolat într-o grotă va muri nevăzut de nimeni. Acolo, vine o clipă când tăcerea se închide în jurul tău cu totul. Ca un zid... Întinzi mâinile și pipăi zidul. Te gîndești: "Doamne al celor singuri, ajută-mă să găsesc o singură fisură. N-am nevoie de ea ca să ies. Jur că nu voi părăsi niciodată această grotă. Voi rămâne aici totdeauna, dar făgăduiește-mi că mă vei ajuta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că nu voi părăsi niciodată această grotă. Voi rămâne aici totdeauna, dar făgăduiește-mi că mă vei ajuta să găsesc o fisură care să-mi arate că pustiul nu e desăvîrșit". Și întinzi mâinile după ce te-ai rugat și, tremurând, pipăi zidul din jurul tău o dată, de două ori, de zece ori, de o sută de ori, și a suta oară simți că-ți vâjâie capul, ți se face frică și ești gata să-ți pierzi mințile. Atunci nu mai ai încredere
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de neputință. Parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să-l suport, deși totul n-a durat poate decât câteva secunde. Deodată m-a fulgerat un gând și mi-am dus mâna la obraz să-mi pipăi masca de sticlă. În clipa următoare m-am repezit, orbecăind și lovindu-mă de pereți, spre încăperea unde e telefonul. Ajungând acolo, am apucat-o de umeri și am scuturat-o: "Ce vrei? De ce țipi?" Dar ea continua să țipe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]